„Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” – David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994, la un dineu al ambasadorilor ONU. „Unii chiar cred ca suntem parte a unei societati secrete ce lucreaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor
Unite ale Americii, ma caracterizeaza pe mine si pe familia mea ca ‘Internationalisti’ ce s-au raliat cu alte persoane din toata lumea pentru a edifica o structura mai integrata global si politic(n.ed. Noua Ordine Mondiala) – o lume – daca vreti sa o numiti asa. Daca aceasta este acuzatia, atunci ma declar vinovat – si sunt mandru de acest lucru!” – David Rockefeller in cartea „Memoriile” (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002).
David Rockefeller este un puternic om de afaceri american, dar si un propagandist al Globalizarii (Noua Ordine Mondiala). De asemenea, acesta este poreclit si „Imparatul Petrolului” de catre scriitorii de conspiratii, intrucat el a fondat corporatia petroliera „Standard Oil”. Acesta este casatorit si are sase copii. Averea sa neta este estimata oficial la 2,2 miliarde de dolari. In realitate averea sa este cu mult mai mare decat este cea prezentata publicului.
Familia Rockefeller alaturi de Rothchild (Imparatul Aurului), Oppenheimer (Imparatul Diamantelor), de Bronfman (Imparatul Drogurilor) si Warburg sunt cei care alcatuiesc chintesenta Iluminatilor, iar acestia, dupa cum vedeti, nu se sfiesc sa recunoasca, deschis, in public, ca-s dusmanii oamenilor. Toti acestia sunt cei care alcatuiesc cercul intim al Grupului Bilderberg, al caror scop a ramas: Guvernul Mondial.
„In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .
In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat Marshall Plan.
Printre apropiatii lui David: Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii Ford family, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel (Bechtel Group), Gianni Agnelli (Fiat), John Loudon (Royal Dutch-Shell), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard ), familia Dulles, Katharine Graham (Washington Post), Brooke Astor (Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ), Peter G. Peterson (presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations), Arthur Ochs Sulzberger, Jr. (presedintele New York Times).
Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, inainte de a deveni presedinte Federal Reserve. Banca sa are stranse legaturi cu World Bank. Trei dintre presedintii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn) este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale World Bank si International Monetary Fund.
Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. ( al carui tata a fost Chairman of the Federal Reserve ). A dezvoltat legaturi apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) inca din anii ‘50. Apropiati ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy.
In vara lui 1964 are o intalnire de doua ore si jumatate cu Nikita Hrusciov. Apoi si cu succesorul sau, Leonid Brejnev. In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea:
In 1973 a fost creata la initiativa sa Comisia Trilaterala . Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve . De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director. In mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou in piata Karl Marx.
A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat in 1973. L-a convins pe presedintele Jimmy Carter sa aprobe intrarea sahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi in SUA pentru spitalizare. Aceasta actiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing ( NOTA 40 ) , bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
In 1992, a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor. In 2006 a format o echipa cu sefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care. JPMorgan a anuntat saptamanile trecute ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan.
Este actionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce si napalm. Edificator pentru ce are in cap sunt insasi declaratiile sale.
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de success din istorie.“
Aceasta deoarece si China le-a servit si le serveste drept laborator special de studiu pentru societatea de maine dorita de ei .
“Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala.“
Si cea mai celebra:
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala„
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala…”
De mentionat ca prima conferinta Bilderberg din SUA , din 1957 , a fost sponsorizata de Ford Foundation.”
„Acum, patriarh al celebrei familii Rockefeller, David a fost unicul fiu al lui John D. Rockefeller- considerat în epocă cel mai bogat om din toate timpurile, cu o avere de 200 miliarde de dolari – şi nepotul magnatului petrolier John D. Rockefeller Jr., fondator de Standard Oil. Cei patru fraţi ai săi au murit adolescenţi şi foarte tineri. Bani familiei, care a fost şi este animată de sentimente filantropice, astfel că de-a lungul istoriei ei a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte : au construit şi sponsorizează în continuare universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, Fundaţia Rockefeller (1913), a cărei menire este să promoveze progresul ştiinţific în toate ţările lumii. Întotdeauna, membrii clanului au susţinut oficial Partidul Republican, la fel şi fundaţia, fiind fervenţi anticomunişti. , se pare că rolul acesta îl joacă Rockefeller. Multă lume spune că astăzi, familia Rockefeller reprezintă forţa bancară dominantă în Statele Unite.
Născut la New York, în reşedinţa de la numărul 10 din West Fifty-fourth Street- pe atunci cea mai mare vilă din oraş. Mai târziu, edificiul a devenit, fiindcă familia l-a donat, sediul Muzeului de Artă Modernă din New York. David şi-a petrecut copilăria la proprietatea uriaşă a părinţilor să, de la Pocantico, unde Rockefellerii îşi primeau oaspeţii importanţi: Almiral Richard Byrd (ale cărui expediţii în Antártida au fost finanţate de tatăl său ) sau cunoscutul aviator Charles Lindbergh.
În 1936 a absolvit, în mod strălucit, Universitatea Harvard şi apoi a studiat un an la London School of Economics. Aici, l-a cunoscut prima oară pe John F. Kennedy, deşi amândoi învăţaseră la Harvard şi culmea, David fusese o vreme iubitul lui Kathleen, sora viitorului preşedinte al Statelor Unite. În 1940, a obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, creată de familia sa în 1889.În acelaşi an, beneficiind de experienţă în administraţia centrală, a devenit secretar al primarului din New York, Fiorello La Guardia, fiind plătit simbolic pentru serviciile sale, cu doar „un dolar pe an”.
În 1943, fiind în stagiu militar, s-a înscris la Officer Candidate School, şi a fost promovat căpitan în 1945. În timpul celui de al doilea război mondial, a luptat în Franţa (vorbeşte fluent franceza) îm cadrul serviciului militar de informaţii, şi în acelaşi timp era şi ataşat militar la Ambasada SUA , de la Paris.
În 1946, David a devenit cel mai important bancher al familiei , unind „Banco Rockefeller” cu „Chase National Bank”, asociat pentru mult timp, nu doar cu familia ci şi cu unchii săi, Abby şi Winthrop Aldrich, fraţii mamei. David a urcat toate treptele ierarhice şi în 1960 a devenit preşedinte al acestei instituţii bancare, transformată după mulţi ani în „Chase Manhattan”. Din 1969 şi până în 1980, a condus banca familiei cu talent şi mână de fier. A fost, până de curând, unicul mare acţionar.
„Chase Manhattan” a fost, în principiu, o bancă pentru clienţii, corporatişti puternici economic, ca de exemplu General Electric, care a devenit „administrator” al Rockefeller Center, unde a şi închiriat o mare parte din spaţiu. De asemenea, s-a străduit să asocieze banca sa cu industria petroliferă, pe care a finanţat-o datorită conexiunilor cu cu cei care conduceau companiile apărute din Standard Oil, şi în special cu Exxon Mobil.
În 1960, sub direcţia lui David Rockefeller, s-a construit noul sediu central al băncii, situat în inima financiară a SUA, în Manhattan, pe strada Liberty, aproape în faţa FED, banca naţională a Americii. Cu 60 de etaje, a fost la acel moment edificiul bancar cel mai mare din lume, având şi cinci etaje subterane. Principalul competitor al „Chase Bank”, şi atunci şi acum este „City Bank” din New York, divizie a holdingului Citigroup. „National City” a avut o statornică relaţie cu familia Rockefeller , încă de pe vremea bunicului lui David William Rockefeller. James Stillman Rockefeller a fost chiar preşedinte al National City. În 1960, împreună cu şefii altor companii, au format „Chase International Advisory Committee”, care în 2005 avea 28 reprezentanţi din 19 state din întreaga lume, mulţi dintre ei, prieteni cu David, preşedinte al Comitetului până în 1999, an în care a părăsit postul. După fuziunea cu J.P. Morgan, „Chase International” a luat numele de International Council, şi printre cei mai reprezentativi membri sunt Kissinger, Riley P. Bechtel, Andre Desmarais şi George Shultz, actualul preşedinte.
În mandatul lui David, Chase s-a extins internaţional, transformându-se într-un pilon al sistemului financiar mondial şi devenind banca principală a Naţiunilor Unite, cu aproximativ 50.000 de sucursale. Interesant este că în 1973 s-a deschis în Uniunea Sopvietică prima sucursală a unei bănci americane, chiar în Piaţa Karl Marx, de lângă Kremlin. În acelaşi an, Rockefeller a vizitat China, şi în urma acestei călătorii lângă Chase a apărut prima sucursală a National Bank of China, în Statele Unite.
Tot în vremea preşedinţiei lui David Rockefeller, banca a avut o relaţie excelentă cu Banca Mondială, toţi cei trei preşedinţi: John J. McCloy, Eugene Black şi George Woods au lucrat anterior la Chase, la fel ca şi Paul Volcker, înainte de a deveni preşedinte la Fed. Relaţia luiVolcker cu Rockefeller a fost atât de bună, astfel încât a renunţat la funcţia de la Fed, pentru a lucra la Rockefeller Group, Inc., uriaşul holding al celebrei familii.
Globalist convins, David a participat la reuniunea inaugurală a influentului grup Bilderberg. Au fost invitate atunci 130 de personalităţi din lumea academică, din mediul de afaceri dar şi din politică. Cea mai puternică organizaţie “vizibilă” implicată în conducerea lumii a avut întâia sa conferinţă în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, hotel de la care şi-a luat şi numele ( prinţul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg). Deşi înfiinţat acum jumătate de secol, se cunosc foarte puţine informaţii exacte despre acest forum elitist. În context, nicio sursă, din păcate, nu e sigură, fiindcă nu există posibilitatea să fie verificată. De aceea prudenţa în afirmaţii este recomandabilă. Faptul că reuniunile au caracter absolut confidenţial şi că nu sunt mediatizate a făcut ca de mult timp clubul să fie considerat o societate secretă, în jurul căreia s-au ţesut tot felul de legende.
Printre reproşurile care i se aduc- teama de a vedea o structură ce reuneşte un număr mic de persoane influente şi puternice, că ia decizii importante în politică şi în economie, fără niciun control democrat din partea altcuiva. După căderea imperiului sovietic, ceea ce se reproşează acestui puternic lobby, este orchestrarea mondializării economiei.Rockefeller afirmă că Bilderberg nu-şi propune să rezolve dispute şi că participanţii sunt “liberi să se informeze despre ceea ce i-au auzit pe şefii lor de guvern“. Cum spuneam, aceste reuniuni anuale au caracter secret şi perfect ermetic.
Din cauza insatisfacţiei pe care a trăit-o în 1973, fiindcă i-a eşuat tentativa de a include Japonia în acest grup, David a creat Comisia Trilaterală, şi sub influenţa altor personaje politice importante. Astfel că la 1 iulie 1973, la Tokyo, într-o lume atunci bipolară, câţiva lideri ai Clubului Bilderberg, printre care David Rockefeller, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski lansau Trilaterala, formată din Statele Unite, Europa, Japonia.A devenit foarte activă, ajutată şi de o reţea puternică de influenţă, cu multiple ramificaţii. Adevărat cenaclu al elitei politice şi economice internaţionale, acest club exclusivist a suscitat controverse încă de la început, afirmându-se, chiar că şi Trilaterala şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – magnatul David Rockefeller, cel care ani de zile a avut contacte cu europenii!
Scopul Comisiei era să activeze forţele de vârf ale giganţilor industriali şi economici, adică ale SUA, Europei Occidentale şi Japoniei, şi să forţeze crearea definitivă a “noii ordini mondiale”. S-a speculat că oferă elitei venite din diferite direcţii ale masoneriei posibilităţi de întâlnire pentru colaborare secretă, creându-se o bază politică extinsă influenţei grupului Bilderberg. Astăzi, tot mai multe voci susţin că Trilaterala are sub control economia, politica, armata, şi mass-media americane, reuşind şi performanţa de a aduce în interiorul consiliului director elita domnitoare din Japonia. Regrupând în jur de 300 de personalităţi dintre cele mai distinse şi influente – reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi FMI, oameni de afaceri, politicieni, demnitari, “intelectuali”- din cele trei zone-cheie ale lumii, Triada s-a impus rapid ca un principal instrument al acordului dintre SUA, Europa şi Japonia, grijulie totodată să protejeze interesele companiilor multinaţionale şi să-i “lumineze”prin analizele sale pe conducătorii politici.
Comisia Trilaterală a devenit obiectul investigaţiilor întreprinse de o parte a mediilor de comunicare, când s-a descoperit că la sfatul lui David, Jimmy Carter numise 15 membri ai Trilateralei în posturi de consilieri la Casa Albă. E drept că după aceea cu toţii au renunţat la a face parte din Comisie. Pe deasupra, s-a descoperit şi că preşedintele Carter fusese membru al organizaţiei. (Administraţia Clinton a avut 12 membri din Trilaterală, inclusiv Bill Clinton; de altfel, şi Gerald Ford şi George Bush Sr au făcut parte din “trilateralişti“. În 1989, David Rockefeller a vizitat URSS, conducând o puternică delegaţie a Comisiei, din care nu lipseau Henry Kissinger, ex-preşedintele Giscard d’Estaing, fostul premier japonez Yasuhiro Nakasone. Discuţia cu Mihail Gorbaciov s-a axat pe integrarea Uniunii Sovietice în economia mondială. Informaţiile primite în urma unor astfel de întâlniri se transmit sub forma unor informări scrise, dar şi liderilor politici americani.
La Pocantico, proprietatea familiei întinsă pe 3.400 acri, Rockefeller are întâlniri formale cu oficiali ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional, dar şi cu lideri mondiali, regi, preşedinţi. Bineînţeles, toţi aceştia au trecut şi pragul reşedinţei magnatului, eleganta „Hudson Pines”, unde, în 1986, Ronald Reagan a mărturisit că doar acasă la el se simte atât de bine.După moartea fraţilor săi John D 3rd în 1978, Nelson în 1979 şi Laurance în 2004, David a devenit atât şeful clanului Rockefeller, cât şi al „Habitation 5600”, biroul acestei familii cu şase generaţii, situat la etajele 54 şi 56 din Edificiul GE în Rockefeller Center.
Pe deasupra, firma oficial asociată la Rockefeller, „Milbank, Tweed, Hadley & McCloy”, îşi are sediul în clădirea centrală a JP Morgan Chase, fiind sfătuitorul privat al familiei – şi al Chase- încă de pe vremea lui John D. Jr., tatăl lui David. În general, coeziunea clanului se menţine şi prin reuniunile ţinute la “Playhouse”, de la proprietatea din Pocantico, programate în fiecare an, în iunie şi în decembrie. În 2000, David a vândut Rockefeller Center, al cărui beneficiar a fost Jerry Speyer, de la Tishman Speyer Properties.
Ulterior, s-a descoperit că David şi Speyer erau prieteni încă din vremea creării Muzeului de Artă Modernă, care a fost mai mult o asociaţie decât o înţelegere decât un acord financiar. În 2003, David a fost „membru onorific” al juriului care a selectat proiectele de la concursul pentru memorialul ce va fi amplasat în World Trade Center. Doi ani mai târziu, când împlinea 90 de ani, magnatul a donat 100 milioane de dolari Muzeului de Artă Modernă şi 50 milioane Universităţii Rockefeller, două din cele mai importante instituţii ale familiei.
Printre hobby-urile lui David Rockefeller, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei „Elite mondiale” care a pus la cale planurile globalizării, se înscrie şi interesul pentru entomologie şi navigaţie. Iachtul său îi este cel mai bun prieten pentru aşa ceva. Din anii ’40 şi până în zilele noastre, bancherul a fost un prodigios creator de relaţii. Rolodex-ul din biroul său conţine peste 150.000 de vizite, cu informaţii personale despre personalităţile cele mai puternice din lume. Se estimează că averea sa este uriaşă, dar membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată bogăţia lor.
Impresionanta colecţie de artă a magnatului cuprinde pictori de la impresionişti până la postmodernişti. Până în 2000, David şi alţi membrii ai familiei au fost acţionari minoritari la Exxon Mobil, companie desprinsă din Standard Oil. În 2002 şi-a publicat memoriile, fiind primul din cele şase generaţii ale clanului Rockefeller care şi-a scris autobiografia. E drept că pentru acest demers a avut nevoie de zece ani ! El povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”. Însă pasajul cel mai interesant din autobiografie se găseşte la pagina 405.
Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea. „Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra instituţiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii.
Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind „internaţionalişti“ care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Da, aşa este, pledăm pentru globalizare“.”
„- Century Club (cunoscut și ca The Century Association), New York;*
– Harvard Club of New York;*
– River Club, New York;*
– Knickerbocker Club, New York;*
– Links Club, New York;*
– University Club, New York;*
– Recess Club, New York;*
– Economic Club of New York;
– New York Yacht Club;*
– Alfalfa Club, Washington;
– Bohemian Club, San Francisco — Rockefeller și fiul său, David Jr., sunt membri ai Stowaway Camp din Bohemian Grove.
– Sa nu uitam si de Bilderberg Group.”
Familia Rockefeller alaturi de Rothchild (Imparatul Aurului), Oppenheimer (Imparatul Diamantelor), de Bronfman (Imparatul Drogurilor) si Warburg sunt cei care alcatuiesc chintesenta Iluminatilor, iar acestia, dupa cum vedeti, nu se sfiesc sa recunoasca, deschis, in public, ca-s dusmanii oamenilor. Toti acestia sunt cei care alcatuiesc cercul intim al Grupului Bilderberg, al caror scop a ramas: Guvernul Mondial.
„In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .
In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat Marshall Plan.
Printre apropiatii lui David: Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii Ford family, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel (Bechtel Group), Gianni Agnelli (Fiat), John Loudon (Royal Dutch-Shell), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard ), familia Dulles, Katharine Graham (Washington Post), Brooke Astor (Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ), Peter G. Peterson (presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations), Arthur Ochs Sulzberger, Jr. (presedintele New York Times).
Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, inainte de a deveni presedinte Federal Reserve. Banca sa are stranse legaturi cu World Bank. Trei dintre presedintii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn) este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale World Bank si International Monetary Fund.
Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. ( al carui tata a fost Chairman of the Federal Reserve ). A dezvoltat legaturi apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) inca din anii ‘50. Apropiati ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy.
In vara lui 1964 are o intalnire de doua ore si jumatate cu Nikita Hrusciov. Apoi si cu succesorul sau, Leonid Brejnev. In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea:
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale.“
In 1973 a fost creata la initiativa sa Comisia Trilaterala . Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve . De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director. In mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou in piata Karl Marx.
A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat in 1973. L-a convins pe presedintele Jimmy Carter sa aprobe intrarea sahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi in SUA pentru spitalizare. Aceasta actiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing ( NOTA 40 ) , bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
In 1992, a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor. In 2006 a format o echipa cu sefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care. JPMorgan a anuntat saptamanile trecute ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan.
Este actionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce si napalm. Edificator pentru ce are in cap sunt insasi declaratiile sale.
In august 1973 intr-un articol pentru New Yorker Times :
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de success din istorie.“
Aceasta deoarece si China le-a servit si le serveste drept laborator special de studiu pentru societatea de maine dorita de ei .
La Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:
“Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala.“
Si cea mai celebra:
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala„
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala…”
De mentionat ca prima conferinta Bilderberg din SUA , din 1957 , a fost sponsorizata de Ford Foundation.”
„Acum, patriarh al celebrei familii Rockefeller, David a fost unicul fiu al lui John D. Rockefeller- considerat în epocă cel mai bogat om din toate timpurile, cu o avere de 200 miliarde de dolari – şi nepotul magnatului petrolier John D. Rockefeller Jr., fondator de Standard Oil. Cei patru fraţi ai săi au murit adolescenţi şi foarte tineri. Bani familiei, care a fost şi este animată de sentimente filantropice, astfel că de-a lungul istoriei ei a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte : au construit şi sponsorizează în continuare universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, Fundaţia Rockefeller (1913), a cărei menire este să promoveze progresul ştiinţific în toate ţările lumii. Întotdeauna, membrii clanului au susţinut oficial Partidul Republican, la fel şi fundaţia, fiind fervenţi anticomunişti. , se pare că rolul acesta îl joacă Rockefeller. Multă lume spune că astăzi, familia Rockefeller reprezintă forţa bancară dominantă în Statele Unite.
Coleg de facultate cu John F. Kennedy
Născut la New York, în reşedinţa de la numărul 10 din West Fifty-fourth Street- pe atunci cea mai mare vilă din oraş. Mai târziu, edificiul a devenit, fiindcă familia l-a donat, sediul Muzeului de Artă Modernă din New York. David şi-a petrecut copilăria la proprietatea uriaşă a părinţilor să, de la Pocantico, unde Rockefellerii îşi primeau oaspeţii importanţi: Almiral Richard Byrd (ale cărui expediţii în Antártida au fost finanţate de tatăl său ) sau cunoscutul aviator Charles Lindbergh.
În 1936 a absolvit, în mod strălucit, Universitatea Harvard şi apoi a studiat un an la London School of Economics. Aici, l-a cunoscut prima oară pe John F. Kennedy, deşi amândoi învăţaseră la Harvard şi culmea, David fusese o vreme iubitul lui Kathleen, sora viitorului preşedinte al Statelor Unite. În 1940, a obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, creată de familia sa în 1889.În acelaşi an, beneficiind de experienţă în administraţia centrală, a devenit secretar al primarului din New York, Fiorello La Guardia, fiind plătit simbolic pentru serviciile sale, cu doar „un dolar pe an”.
În 1943, fiind în stagiu militar, s-a înscris la Officer Candidate School, şi a fost promovat căpitan în 1945. În timpul celui de al doilea război mondial, a luptat în Franţa (vorbeşte fluent franceza) îm cadrul serviciului militar de informaţii, şi în acelaşi timp era şi ataşat militar la Ambasada SUA , de la Paris.
Carieră de bancher la Chase Bank
În 1946, David a devenit cel mai important bancher al familiei , unind „Banco Rockefeller” cu „Chase National Bank”, asociat pentru mult timp, nu doar cu familia ci şi cu unchii săi, Abby şi Winthrop Aldrich, fraţii mamei. David a urcat toate treptele ierarhice şi în 1960 a devenit preşedinte al acestei instituţii bancare, transformată după mulţi ani în „Chase Manhattan”. Din 1969 şi până în 1980, a condus banca familiei cu talent şi mână de fier. A fost, până de curând, unicul mare acţionar.
„Chase Manhattan” a fost, în principiu, o bancă pentru clienţii, corporatişti puternici economic, ca de exemplu General Electric, care a devenit „administrator” al Rockefeller Center, unde a şi închiriat o mare parte din spaţiu. De asemenea, s-a străduit să asocieze banca sa cu industria petroliferă, pe care a finanţat-o datorită conexiunilor cu cu cei care conduceau companiile apărute din Standard Oil, şi în special cu Exxon Mobil.
În 1960, sub direcţia lui David Rockefeller, s-a construit noul sediu central al băncii, situat în inima financiară a SUA, în Manhattan, pe strada Liberty, aproape în faţa FED, banca naţională a Americii. Cu 60 de etaje, a fost la acel moment edificiul bancar cel mai mare din lume, având şi cinci etaje subterane. Principalul competitor al „Chase Bank”, şi atunci şi acum este „City Bank” din New York, divizie a holdingului Citigroup. „National City” a avut o statornică relaţie cu familia Rockefeller , încă de pe vremea bunicului lui David William Rockefeller. James Stillman Rockefeller a fost chiar preşedinte al National City. În 1960, împreună cu şefii altor companii, au format „Chase International Advisory Committee”, care în 2005 avea 28 reprezentanţi din 19 state din întreaga lume, mulţi dintre ei, prieteni cu David, preşedinte al Comitetului până în 1999, an în care a părăsit postul. După fuziunea cu J.P. Morgan, „Chase International” a luat numele de International Council, şi printre cei mai reprezentativi membri sunt Kissinger, Riley P. Bechtel, Andre Desmarais şi George Shultz, actualul preşedinte.
În mandatul lui David, Chase s-a extins internaţional, transformându-se într-un pilon al sistemului financiar mondial şi devenind banca principală a Naţiunilor Unite, cu aproximativ 50.000 de sucursale. Interesant este că în 1973 s-a deschis în Uniunea Sopvietică prima sucursală a unei bănci americane, chiar în Piaţa Karl Marx, de lângă Kremlin. În acelaşi an, Rockefeller a vizitat China, şi în urma acestei călătorii lângă Chase a apărut prima sucursală a National Bank of China, în Statele Unite.
Tot în vremea preşedinţiei lui David Rockefeller, banca a avut o relaţie excelentă cu Banca Mondială, toţi cei trei preşedinţi: John J. McCloy, Eugene Black şi George Woods au lucrat anterior la Chase, la fel ca şi Paul Volcker, înainte de a deveni preşedinte la Fed. Relaţia luiVolcker cu Rockefeller a fost atât de bună, astfel încât a renunţat la funcţia de la Fed, pentru a lucra la Rockefeller Group, Inc., uriaşul holding al celebrei familii.
În Clubul Bilderberg, de la prima reuniune
Globalist convins, David a participat la reuniunea inaugurală a influentului grup Bilderberg. Au fost invitate atunci 130 de personalităţi din lumea academică, din mediul de afaceri dar şi din politică. Cea mai puternică organizaţie “vizibilă” implicată în conducerea lumii a avut întâia sa conferinţă în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, hotel de la care şi-a luat şi numele ( prinţul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg). Deşi înfiinţat acum jumătate de secol, se cunosc foarte puţine informaţii exacte despre acest forum elitist. În context, nicio sursă, din păcate, nu e sigură, fiindcă nu există posibilitatea să fie verificată. De aceea prudenţa în afirmaţii este recomandabilă. Faptul că reuniunile au caracter absolut confidenţial şi că nu sunt mediatizate a făcut ca de mult timp clubul să fie considerat o societate secretă, în jurul căreia s-au ţesut tot felul de legende.
Printre reproşurile care i se aduc- teama de a vedea o structură ce reuneşte un număr mic de persoane influente şi puternice, că ia decizii importante în politică şi în economie, fără niciun control democrat din partea altcuiva. După căderea imperiului sovietic, ceea ce se reproşează acestui puternic lobby, este orchestrarea mondializării economiei.Rockefeller afirmă că Bilderberg nu-şi propune să rezolve dispute şi că participanţii sunt “liberi să se informeze despre ceea ce i-au auzit pe şefii lor de guvern“. Cum spuneam, aceste reuniuni anuale au caracter secret şi perfect ermetic.
Creator şi finanţator al Trilateralei
Din cauza insatisfacţiei pe care a trăit-o în 1973, fiindcă i-a eşuat tentativa de a include Japonia în acest grup, David a creat Comisia Trilaterală, şi sub influenţa altor personaje politice importante. Astfel că la 1 iulie 1973, la Tokyo, într-o lume atunci bipolară, câţiva lideri ai Clubului Bilderberg, printre care David Rockefeller, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski lansau Trilaterala, formată din Statele Unite, Europa, Japonia.A devenit foarte activă, ajutată şi de o reţea puternică de influenţă, cu multiple ramificaţii. Adevărat cenaclu al elitei politice şi economice internaţionale, acest club exclusivist a suscitat controverse încă de la început, afirmându-se, chiar că şi Trilaterala şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – magnatul David Rockefeller, cel care ani de zile a avut contacte cu europenii!
Scopul Comisiei era să activeze forţele de vârf ale giganţilor industriali şi economici, adică ale SUA, Europei Occidentale şi Japoniei, şi să forţeze crearea definitivă a “noii ordini mondiale”. S-a speculat că oferă elitei venite din diferite direcţii ale masoneriei posibilităţi de întâlnire pentru colaborare secretă, creându-se o bază politică extinsă influenţei grupului Bilderberg. Astăzi, tot mai multe voci susţin că Trilaterala are sub control economia, politica, armata, şi mass-media americane, reuşind şi performanţa de a aduce în interiorul consiliului director elita domnitoare din Japonia. Regrupând în jur de 300 de personalităţi dintre cele mai distinse şi influente – reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi FMI, oameni de afaceri, politicieni, demnitari, “intelectuali”- din cele trei zone-cheie ale lumii, Triada s-a impus rapid ca un principal instrument al acordului dintre SUA, Europa şi Japonia, grijulie totodată să protejeze interesele companiilor multinaţionale şi să-i “lumineze”prin analizele sale pe conducătorii politici.
Comisia Trilaterală a devenit obiectul investigaţiilor întreprinse de o parte a mediilor de comunicare, când s-a descoperit că la sfatul lui David, Jimmy Carter numise 15 membri ai Trilateralei în posturi de consilieri la Casa Albă. E drept că după aceea cu toţii au renunţat la a face parte din Comisie. Pe deasupra, s-a descoperit şi că preşedintele Carter fusese membru al organizaţiei. (Administraţia Clinton a avut 12 membri din Trilaterală, inclusiv Bill Clinton; de altfel, şi Gerald Ford şi George Bush Sr au făcut parte din “trilateralişti“. În 1989, David Rockefeller a vizitat URSS, conducând o puternică delegaţie a Comisiei, din care nu lipseau Henry Kissinger, ex-preşedintele Giscard d’Estaing, fostul premier japonez Yasuhiro Nakasone. Discuţia cu Mihail Gorbaciov s-a axat pe integrarea Uniunii Sovietice în economia mondială. Informaţiile primite în urma unor astfel de întâlniri se transmit sub forma unor informări scrise, dar şi liderilor politici americani.
Reuniunile de familie, de două ori pe an
La Pocantico, proprietatea familiei întinsă pe 3.400 acri, Rockefeller are întâlniri formale cu oficiali ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional, dar şi cu lideri mondiali, regi, preşedinţi. Bineînţeles, toţi aceştia au trecut şi pragul reşedinţei magnatului, eleganta „Hudson Pines”, unde, în 1986, Ronald Reagan a mărturisit că doar acasă la el se simte atât de bine.După moartea fraţilor săi John D 3rd în 1978, Nelson în 1979 şi Laurance în 2004, David a devenit atât şeful clanului Rockefeller, cât şi al „Habitation 5600”, biroul acestei familii cu şase generaţii, situat la etajele 54 şi 56 din Edificiul GE în Rockefeller Center.
Pe deasupra, firma oficial asociată la Rockefeller, „Milbank, Tweed, Hadley & McCloy”, îşi are sediul în clădirea centrală a JP Morgan Chase, fiind sfătuitorul privat al familiei – şi al Chase- încă de pe vremea lui John D. Jr., tatăl lui David. În general, coeziunea clanului se menţine şi prin reuniunile ţinute la “Playhouse”, de la proprietatea din Pocantico, programate în fiecare an, în iunie şi în decembrie. În 2000, David a vândut Rockefeller Center, al cărui beneficiar a fost Jerry Speyer, de la Tishman Speyer Properties.
Ulterior, s-a descoperit că David şi Speyer erau prieteni încă din vremea creării Muzeului de Artă Modernă, care a fost mai mult o asociaţie decât o înţelegere decât un acord financiar. În 2003, David a fost „membru onorific” al juriului care a selectat proiectele de la concursul pentru memorialul ce va fi amplasat în World Trade Center. Doi ani mai târziu, când împlinea 90 de ani, magnatul a donat 100 milioane de dolari Muzeului de Artă Modernă şi 50 milioane Universităţii Rockefeller, două din cele mai importante instituţii ale familiei.
Primul Rockefeller care şi-a scris memoriile
Printre hobby-urile lui David Rockefeller, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei „Elite mondiale” care a pus la cale planurile globalizării, se înscrie şi interesul pentru entomologie şi navigaţie. Iachtul său îi este cel mai bun prieten pentru aşa ceva. Din anii ’40 şi până în zilele noastre, bancherul a fost un prodigios creator de relaţii. Rolodex-ul din biroul său conţine peste 150.000 de vizite, cu informaţii personale despre personalităţile cele mai puternice din lume. Se estimează că averea sa este uriaşă, dar membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată bogăţia lor.
Impresionanta colecţie de artă a magnatului cuprinde pictori de la impresionişti până la postmodernişti. Până în 2000, David şi alţi membrii ai familiei au fost acţionari minoritari la Exxon Mobil, companie desprinsă din Standard Oil. În 2002 şi-a publicat memoriile, fiind primul din cele şase generaţii ale clanului Rockefeller care şi-a scris autobiografia. E drept că pentru acest demers a avut nevoie de zece ani ! El povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”. Însă pasajul cel mai interesant din autobiografie se găseşte la pagina 405.
Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea. „Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra instituţiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii.
Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind „internaţionalişti“ care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Da, aşa este, pledăm pentru globalizare“.”
David Rockefeller este membru al multor societati secrete
„- Century Club (cunoscut și ca The Century Association), New York;*
– Harvard Club of New York;*
– River Club, New York;*
– Knickerbocker Club, New York;*
– Links Club, New York;*
– University Club, New York;*
– Recess Club, New York;*
– Economic Club of New York;
– New York Yacht Club;*
– Alfalfa Club, Washington;
– Bohemian Club, San Francisco — Rockefeller și fiul său, David Jr., sunt membri ai Stowaway Camp din Bohemian Grove.
– Sa nu uitam si de Bilderberg Group.”
.webp)
0 Comentarii