Distrugerea copiilor este sfârșitul jocului, înrobirea, controlul societății, distrugerea completă a civilizaţiei iudeo-creştine prin legi – aceasta se urmăreşte, fără nicio îndoială

Reismen este profesoară la Liberty University, cea mai mare universitate creștină din Statele Unite ale Americii. Studiile prof. Reisman au avut drept obiect principal demantelarea „operei“ părintelui sexologiei moderne, Alfred Kinsey, cel care a legitimat științific haosul sexual postbelic.

Aceste studii au scos în evidență fraudele uriașe pe care s-a construit cercetarea lui Kinsey, precum și abuzurile sexuale la care au fost supuși minorii incluși în studii. Cercetările lui Kinsey – un pedofil și un bisexual cel puțin controversat, pentru care nu există decât o singură anomalie sexuală, abstinența – au fost cheia de boltă a ideologiei și a agendei LGBTQ. Pe baza lor au fost luate decizii importante, care au schimbat fața societății americane, cea mai recentă fiind, fără îndoială, legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex.

Influența lui Kinsey s-a răsfrânt și asupra culturii populare americane, revistele pornografice de succes, dar și cele feministe de tipul „Cosmopolitan“ fiind rezultate din revoluția lui Kinsey. După cum afirmă dr. Judith Reisman în interviul acordat în exclusivitate pentru „România liberă“, războiul cultural stârnit de aceste studii sexuale ilegitime și imorale are drept obiectiv distrugerea familiei tradiționale, o instituție mai veche și mai importantă decât orice fel de Constituție din lume.

RL: Ce este în neregulă cu „căsătoriile“ homosexuale? Care este diferența dintre „căsătoria“ homosexuală și cea heterosexuală?

Dr. Judith Reisman: Studiul pe care l-aţi primit despre comparaţia dintre persoanele hetero și cele homo analizează astfel de caracteristici care disting persoanele heterosexuale de cele homosexuale și ce anume îi interesează pe aceştia la un partener. Interesul faţă de parteneri care au orice fel de conexiuni pe termen lung este practic inexistent, așa cum se vede în tabel.

Care sunt consecințele culturale, politice și sociale ale legalizării căsătoriei homosexuale? Ce ne puteți spune din experiența dvs. în America?

De regulă, un homosexual a trăit în trecutul său evenimente care l-au traumatizat; în cazul femeilor, a fost adesea incest; în cazul bărbaților, poate fi vorba de bărbați mai în vârstă care, de obicei, au abuzat victima când aceasta era copil sau adolescent. Ulterior, homosexualul își petrece o mare parte a adolescenței și a maturității căutând răspunsuri în interiorul său și bazându-se, ca tânăr, pe atractivitatea sa pentru a câștiga „prieteni“ (ne referim la bărbaţi în această discuție). Din nefericire, victima nu se mai bucură de acceptare din punct de vedere sexual după ce iese din adolescenţă şi îşi pierde înfăţişarea tânără. Astfel că va face ceea ce fac şi femeile atât de des, şi anume: se angajează toată viaţa într-o campanie pentru obţinerea acceptării, alături de colegii săi și în societate. Pentru societate, acest lucru implică revendicarea „dreptului“ la căsătorie, pentru realizarea căreia are capacităţi limitate sau nule. Toate acestea nu pot fi rezolvate, nici în cazul bărbatului, nici în cazul femeii, atâta vreme cât continuă aceeași cale sterilă și periculoasă sub aspect sexual (boli, violență).

Acum, cea mai mare problemă este recrutarea masivă în școli, fiindcă, desigur, acest lucru a schimbat natura problemei. Manualele, filmele, romanele, cursurile și, în special, educaţia sexuală depravantă sunt, cu certitudine, concepute pentru a-i determina pe tot mai mulți copii să adopte un stil de viaţă transgender homosexual. Acest lucru îl aduce pe tânăr într-un grup mai larg și ulterior devine parte a unei structuri politice masive. Am văzut ce se întâmplă în biserici. Atunci când homosexualii domină o organizație, apare întotdeauna posibilitatea de șantaj, ceea ce îi plasează pe poziţia de a deţine controlul asupra instituțiilor. Deși a fi homosexual nu mai este aşa o mare problemă, violența și promiscuitatea legate de acest stil de viață constituie o problemă majoră.

Care sunt originile acestei ultime tendințe în revoluția sexuală?

Cum am spus şi mai sus, ultima tendinţă este controlul asupra sistemului școlar, exercitat de către revoluționarii sexuali, de către heterosexualii pervertiţi, de homosexuali, bisexuali, transgenderi etc. Totuși, această revoluție a fost planificată şi concepută pe un parcurs de patru generații, deci nu este chiar atât de nouă. De la Kinsey, în 1948, rezultatele pe care le vedem astăzi sunt consecinţele unor evoluţii începute atunci. Schimbarea a fost începută de Kinsey, care a fost homosexual, dependent de masturbare, un sadomasochist, după cum se poate vedea în tabelele sale despre copiii. Hugh Hefner, un student virgin la 22 de ani (ceea ce era un fapt normal în acei ani, dar neobişnuit astăzi), a citit Kinsey și a devenit, în propriile sale cuvinte, „autor de broşuri despre (teoriile lui) Kinsey“. Astfel au fost răspândite în public înclinaţiile nocive promovate de Kinsey – într-adevăr, masturbarea la vizionarea de pornografie a fost una dintre cele mai vechi înclinaţii ale acestuia –, el filmându-se mai târziu, atât singur, cât şi împreună cu echipa sa, şi forţându-i pe toţi să ia parte la activitățile sale sadomasochiste. Kinsley a murit în urma unui traumatism provocat organelor sale sexuale din cauza masturbării, de orhită, și probabil din cauza bolilor venerice preluate de la multiplii săi parteneri de sex masculin. Acesta este „omul de știință“ de la care lumea a învățat comportamentul sexual! Acesta este un „om de știință“ depravat, care a urmărit să schimbe legile sexuale pentru a le adapta nevoilor lui și pentru a se deculpabiliza de infracţiunile sale.

La ce ne putem aștepta în viitor de la acest front al revoluţiei sexuale?

Încercarea de a reduce vârsta consimțământului sau de a o elimina, așa cum s-a întâmplat deja în Franța, face parte din agendă. Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului, înrobirea, controlul societății, distrugerea completă a civilizaţiei iudeo-creştine prin legi – aceasta se urmăreşte, fără nicio îndoială.

Nu mulți au auzit de Kinsey (deși Hollywood-ul a realizat un film despre el), dar mulți oameni din întreaga lume, în special adolescenți, citesc „Playboy“ sau „Cosmopolitan“. Ați examinat în articolele dvs. această legătură importantă, dar puțin cunoscută. Doriți să comentați?

Da, desigur. Activitățile sexuale recomandate, promovate, prezentate în imagini în „Cosmopolitan“, în „Playboy“ îi pregătesc pe copii să accepte și deseori să practice aceste activități. Toate acestea, alături de educaţia sexuală depravantă și pornografie („Playboy“ și „Cosmo“) – iar pornografia promovează promiscuitatea, bi/homosexualitatea. Acesta, desigur, va fi sfârșitul civilizației noastre așa cum o știm, pentru construirea căreia am luptat din greu.

Vedeți vreo legătură între Alfred Kinsey și membrii Școlii de la Frankfurt, care au avut, de asemenea, o influență substanţială în plan academic, cultural și social în SUA?

Da, desigur. Kinsey a devenit liderul formal al Școlii de la Frankfurt. În această şcoală toți erau străini de elită. Pentru a distruge țara și lumea iudeo-creștină occidentală era necesar un american anglo-saxon, alb, cu papion. Fundația Rockefeller a descoperit omul potrivit în Alfred Kinsey. El putea elabora secțiunea „Infracțiuni sexuale“ din modelul de Cod Penal publicat în 1955, în timp ce „evadații“ germani postmoderni de elită nu puteau avea o astfel de influenţă decât cu aproximativ 10-15 ani mai târziu. Apoi, mergând pe urmele lui Kinsey, şi-au putut exercita influenţa distructivă în facultăţile noastre. I-am salvat, iar ei ne-au trădat, desfiinţând întreaga noastră viziune asupra lumii.

Aici, în România, suntem, din fericire, rămaşi puțin în urmă, dar putem auzi mult zgomot despre transgenderism şi despre cum copiii pot fi nesiguri în privința identității lor sexuale. Cum explicați acest fenomen?

După cum am spus, au trecut patru generații până la impunerea noii sexualităţi postmoderne, profesorii au fost instruiţi de oameni perverşi și ignoranți. Cum pot oferi ei vreo învăţătură mai bună? Ei învață, la rândul lor, ceea ce au învăţat de la cei dinaintea lor. Când mi-am efectuat cercetările pentru lucrarea „Imagini cu copii, infracţiuni și violență în Playboy, Penthouse și Hustler“ (1986) la Universitatea Americană, decanul Departamentului Educație a spus că a scăpat de toți profesorii tradiționaliști „pentru că profesorii de stil vechi cunosc și vor învăța despre vechile valori americane“.

Care sunt consecințele acestei expuneri constante și agresive a copiilor și adolescenților la pornografie și imagini cu conţinut sexual?

Toată lumea cunoaşte consecințele unei astfel de expuneri, le vedem peste tot în jurul nostru, oamenii le văd în copiii lor și în ei înșiși. Este o tragedie. Dar, din moment ce mass-media a încetat să prezinte adevărul și a început să interzică orice discurs care spune adevărul, oamenii consideră că sunt singurii care observă aceste lucruri și, din slăbiciune omenească, neagă ceea ce știu. Dar înţelegem cu toții consecinţele promovării pornografiei și a imaginilor cu conţinut sexual. Auzim cu toţii despre violuri, abuzuri, divorțuri, oamenii ajung să nu mai ştie ce înseamnă o experiență emoțională și sexuală normală, imitarea pornografiei este un fapt real.

Educația sexuală este o soluție pentru problemele adolescenţilor? Oferă educația sexuală o bună pregătire pentru viață?

Atât de amuzant! Au avut nevoie de aproximativ trei generații (începând din anii ’60) pentru a oferi copiilor noștri o educaţie sexuală depravantă și vor face şi mai mult în acest sens. Dacă ar fi să evaluăm educația sexuală după criteriul succesului, putem spune că a avut succes – în distrugerea căsătoriilor, a femeii și a bărbatului, în creșterea numărului de agresiuni sexuale comise asupra copiilor, precum și a adulților, în dezvoltarea unor boli sexuale vechi şi noi, în număr masiv. Dacă aceasta este măsura succesului educaţiei sexuale depravante, atunci ei au avut succes! Dacă dorim ceva şi mai grav de atât, să oferim educație sexuală oamenilor care îi vor îndruma în continuare greşit pe copiii noştri, îi vor deruta şi mai mult şi îi vor transforma în victime (vezi incertitudinea de gen). Și toată lumea știe asta.