Excelențelor Lor: D-l Joe Biden – Președintele Statelor Unite ale Americii D-na Ursula von der Layen – Preşedintele Comisiei Europene D-l Xi Jinping – Președintele Chinei
D-l Vladimir Putin – Președintele Federației Ruse
D-l Olaf Scholz – Cancelar al Germaniei
D-l Emmanuel Macron – Președintele Franței
D-l Rishi Sunak – Premierul Regatului Unit
D-l Giorgia Meloni – Premierul Italiei
D-l Benjamin Netanyahu – Premierul Israelului
D-l Jens Stoltenberg – Secretar General al NATO
D-l Mircea Geoană – Adjunct al Secretarului General al NATO
D-l Antonio Guterres – Secretar General al Organizației Națiunilor Unite
Spre știință, Excelențelor Lor:
D-l Viktor Orbán – Premierul Ungariei
D-na Katalin Novák – Președintele Ungariei
D-l Tamás Freund – Președintele Academiei Maghiare de Științe
D-l Klaus Iohannis – Președintele României
D-l Marcel Ciolacu – Premierul României
D-l Ioan-Aurel Pop – Președintele Academiei Române
Mă adresez Excelențelor Voastre în contextul în care, cu doi ani în urmă, Germania a recunoscut genocidul făcut între anii 1904-1908 în Namibia, iar președintele SUA Joe Biden a recunoscut genocidul făcut de Turcia în anii 1915-1916 împotriva armenilor.
Astăzi se împlinesc 83 de ani de la Dictatul de la Viena impus în 30 august 1940 de Hitler după ce devenise Dictatorul Europei. Hitler a obligat România, amenințând-o cu dispariția, să cedeze Ungariei un străvechi teritoriu românesc (Transilvania de Nord) având o suprafață de 43.492 km2 şi o populație de 2.667.000 locuitori, dintre care 50,2 % erau români, iar 37,1 % erau declarați maghiari, unii fiind maghiari iar alții secui sau români maghiarizați; restul de 12,7 % fiind de alte etnii, inclusiv evrei.
Dictatul de la Viena a avut ca urmare genocidul antiromânesc și genocidul antievreiesc înfăptuite de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944. Au fost, probabil, unele dintre cele mai bestiale genocide din întreaga istorie.
Holocaustul este cunoscut și recunoscut, dar genocidul antiromânesc nu e nici cunoscut și nici recunoscut.
În cei patru ani de stăpânire maghiară, mii de români au fost martirizați cu o cruzime fără precedent doar pentru „vina de a se fi născut români”; autorii crimelor au fost membri ai armatei maghiare, ai poliției și jandarmeriei maghiare, membri ai unor organizații șovine sau paramilitare maghiare, precum și localnici maghiari.
Conform unei statistici întocmite în anul 1941 de statul român, în primele 14 luni ale ocupației maghiare în Transilvania de Nord s-au înregistrat următoarele crime antiromânești: 919 omoruri, 1126 de schingiuiri, 4126 de bătăi, 15893 de arestări, 469 de profanări și devastări colective și individuale, la care se adaugă internarea, expulzarea și alungarea forțată peste frontieră a sute de mii de români, toate acestea în timp de „pace”.
Precizăm că, oficial, Ungaria și România au fost „țări aliate” începând din 23 noiembrie 1940 și până în 23 august 1944.
Credem că bestialitatea extremă a genocidului antievreiesc făcut de Ungaria în Transilvania de Nord în anul 1944 nu ar fi fost posibilă fără experiențele bestiale, de o cruzime nemaiîntâlnită în istorie, exersate timp de trei ani și jumătate în cadrul genocidului antiromânesc început în septembrie 1940. În primăvara anului 1944, din ordinul autorităților maghiare, în ghetourile din Transilvania de Nord au fost torturați de militari maghiari sau de civili maghiari, circa 150.000 de evrei, adică aproape întreaga populație de evrei din teritoriu; mulți au fost uciși în timpul torturilor; pentru a scăpa de chinuri, mulți s-au sinucis sau au cerut să fie deportați cât mai curând posibil „la muncă”, la Auschwitz; din cauza a ceea ce li s-a întâmplat în ghetouri, mulți au murit pe drum în vagoanele sigilate de maghiari. 85% au fost exterminați la Auschwitz.
Dacă Ungaria și România nu ar fi fost „aliate”, genocidul antiromânesc s-ar fi soldat cu exterminarea tuturor românilor din Transilvania de nord, la fel cum autoritățile maghiare au trimis la moarte toți evreii din Transilvania de nord. Inițial, Ungaria fascistă plănuise uciderea tuturor românilor întrucât aceștia refuzau maghiarizarea și erau majoritari în propria lor țară, râvnită de Ungaria pentru valoroasele ei resurse.
Însuși Hitler, protectorul Ungariei, i-ar fi cerut lui Horthy, liderul Ungariei, Horthy, să oprească genocidul antiromânesc; …dar nu din motive umanitare, ci doar din rațiuni militare (în războiul antisovietic, Hitler avea nevoie de petrolul românesc și de armata română). Hitler fusese informat oficial că mulți români din Transilvania de nord se refugiază în teritoriul rămas României, „cu ochii scoși, limbile tăiate și unghiile smulse”.
Pentru a opri bestialul genocid și pentru a elibera cât mai curând posibil Transilvania de Nord, România a fost obligată să intre în război de partea Germaniei, având totodată scopul de a elibera și teritoriile răpite României de Rusia comunistă (Basarabia și Bucovina de nord) în iunie 1940, conform Pactului Stalin-Hitler semnat la Moscova în 23 august 1939.
Dar chiar și după ce România și Ungaria deveniseră oficial „țări aliate” (23 noiembrie 1940), genocidul antiromânesc nu a fost oprit, ci a continuat în forme „mascate”. Imediat după întoarecerea armelor de către România, în 23 august 1944, împotriva Germaniei și a Ungariei, genocidul antiromânesc a redevenit bestial.
Acest genocid e aproape necunoscut întrucât în timpul regimului comunist care a urmat în România și Ungaria (1945-1989) nu se putea vorbi de așa ceva, ambele țări fiind „surori și prietene” în „lagărul socialist” condus de Moscova.
Subliniem faptul că nerecunoașterea de către Ungaria a acestui genocid face imposibilă reconcilierea națională între România și Ungaria, reconciliere obligatorie având în vedere că începând din 2004 acestea au devenit țări-surori în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Mai subliniez că toate demersurile mele publice – făcute începând din anul 2011 – pentru o reconciliere având ca fundament recunoașterea și dezavuarea acestui genocid, au fost ignorate de autoritățile maghiare.
Ca urmare, în numele urmașilor victimelor a genocidului antiromânesc înfăptuit de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944 (printre victime au fost tatăl meu Victor Ilieșiu și bunicul meu după mamă Vasile Mureșan), vă solicităm să demarați procedura de recunoaștere internațională a acestui genocid și, totodată, să obligați moral Ungaria să adopte legi având ca următoarele scopuri:
1). Cunoașterea, recunoașterea, condamnarea și memoria genocidului antiromânesc înfăptuit de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944.
2). Reconcilierea româno-maghiară având ca fundament cunoașterea, condamnarea și memoria acestui genocid.
3). Interzicerea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc înfăptuite de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944.
4). Interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist antiromânesc și antisemit.
5). Asumarea de către Academia Maghiară de Științe a unui Raport de prezentare a genocidului antiromânesc și a genocidului antievreiesc înfăptuite de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944. Raportul va fi elaborat de Academia Română în colaborare cu Academia Maghiară de Științe și cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din Romania Elie Wiesel. Raportul va fi adoptat de Parlamentul Ungariei și va fi publicat pe web-site-ul acestuia în limbile maghiară, română, ivrit, engleză.
6). Manualele şcolare de istorie vor include obligatoriu rezumatul Raportului într-un limbaj adaptat nivelului de studiu. Universitățile de stat de ştiinţe istorice, politice, sociale, juridice şi militare din Ungaria vor include Raportul în bibliografia obligatorie.
7). Declararea zilei de 9 septembrie – Ziua memoriei genocidului antiromânesc și genocidului antievreiesc din Transilvania de Nord în timpul ocupației maghiare dintre anii 1940-1944, întrucât în 9 septembrie 1940, în comuna Trăznea din județul Sălaj, a fost înfăptuit un bestial masacru antiromânesc și antievreiesc.
8). Construirea Monumentului memoriei genocidului antiromânesc și a genocidului antievreiesc din Transilvania de Nord în timpul ocupației maghiare din anii 1940–1944, monument amplasat în centrul capitalei Ungariei.
9). Înfiinţarea Muzeului memoriei genocidului antiromânesc și a genocidului antievreiesc din Transilvania de Nord în timpul ocupației maghiare din anii 1940–1944, având sediul în centrul capitalei Ungariei. Muzeul se va afla sub egida Academiei Maghiare de Științe și va avea un web-site cu conținut specific editat în limbile maghiară, română, ivrit și engleză.
10). Pedepsirea negării, aprobării, justificării sau minimalizării prin orice mijloace publice, a genocidului antiromânesc și a genocidului antievreiesc din Transilvania de Nord în timpul ocupației maghiare.
11). Interzicerea acordării numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni în cadrul genocidului antiromânesc și a genocidului antievreiesc din Transilvania de Nord, unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice, precum și unor organizaţii.
Continuare pe cotidianul.ro
0 Comentarii