Pe toată planeta sunt în echivalent aproximativ 500 de trilioane de dolari iar din acestia cash doar 50 de trilioane, adică 10%. Asta înseamnă aprox 60.000 USD virtuali și 600 USD bancnote/cap de locuitor.
Restul sunt impulsuri mici, clipiri, scânteiuțe prin serverele lumii, deci la vedere, controlabile, dirijabile.
Cash-ul a devenit un fel de stindard al libertății.
Știți de ce s-au străduit să-l scoată?
Hai, mă, chiar nu vă prindeți?
Atenție la mine!
Iei branză, vinzi branză, cash, profit 2%, adică ai plecat de acasă cu 1.000 de lei și te-ai întors cu 1.020.
Iei branză, vinzi brânză, card, profit 2%, comision 2%, adică ai plecat de acasă cu 1.000 de lei și te-ai întors tot cu 1.000 de lei, dar munciți.
Vrea Vasile 1.000 împrumut, îi dai cash, ți-i aduce cash, ai tot 1.000.
Vrea Vasile 1.000 împrumut, scoți de pe card, pierzi 10 lei, îi dai 990, ți-i dă înapoi tot de pe card, mai lasă și el 10 lei la bancă.
Dacă vinzi și cumperi cash de 100 de ori, vei avea profit.
Dacă vinzi și cumperi cu cardul de 50-100-150 de ori, toată suma devine proprietatea băncii, că la fiecare tranzacție 1-2% îți zboară.
Simplu, nu?
Ok.
Băi, nu e o problemă când unii îți dau un produs mișto și încasează de pe urma inovației și muncii lor. Chiar nu e!
Adică e super cu cardu’, că eBay, Amazon, Netflix, chestii – trestii. Dar să vrei tu fiindcă-ți place și ești de acord să plătești comisioane pentru bucuria asta.
Problema apare atunci când unu’ de-i bancher se bagă în Oculta globală și pune presiune pe guverne și îi obligă pe oameni să facă toate plățile doar prin el.
Aia e de pușcărie pe viață.
Sau când ești proprietar de bancă și îi întrebi pe oameni ce fac cu banii lor, că dacă nu scriu în formularu’ vieții răspunsurile „corecte” nu le onorezi plățile și îi și raportezi.
Sau când le spui că limita maximă de plăți cu cardul e 25.000, că poate omu’ vrea să-și ia un continent la 12 noaptea și cu banii lui – pe care l-ai rugat să îi lase la tine – vrea să facă ce are el chef.
Sau când presezi societatea sub pretextul luptei cu evaziunea și corupția (la care ăștia cu cardurile sunteți doctori) să inhibe prezența cash-ului în piață, doar fiindcă din cash nu-ți tragi tu nimic.
Sau când iei printr-o lege pe care tu ai impus-o 1-2% din afacerile și tranzacțiile oamenilor pe care îi obligi să te plătească, în vreme ce ei nu te pot obliga să mănânci brânză doar de la ăla, să-ți iei chiloți doar de la celălalt etc.
Pe scurt, stimați co-planetari, cardul înseamnă că voi sau firmele voastre aveți un asociat tăcut de care habar nu aveți și care vă ia 1-2% din rulaj, nu din profit, că e șmecher și joacă „la siguranță”.
Plafon cash la firme, plafon la retragerea cash, plafon la tranzacționarea cu cash…
Toate sunt abuzuri, fiindcă orice constituție prezumă buna-credință și n-ai voie să interzici un drept în numele unei presupuse viitoare infracțiuni.
Și dacă ar veni infracțiunea aia, nu generalizezi.
Iar dacă toată lumea ar comite infracțiunea aia, înseamnă că e voința populară și nu mai e infracțiune.
Cu banii voștri e normal să faceți ce vreți, da?
Vreți să faceți ce vreți?
Sigur?
.jpg)
.webp)
0 Comentarii