Pe vremea cînd Serviciile Secrete nemțești, mai puternic infiltrate în România decît pe vremea Mareșalului Antonescu, ne impunea președintele, pion de seamă pentru Puterile Garante, Klaus Iohannis a fost vîndut electoratului, printre altele și prin publicitarea drept un nou Carol I, un Carol I al României postdecembriste.
Drogați de o iluzie păguboasă – cea a perfecțiunii nemțești întruchipate în orice Klaus – românii s-au grăbit să-l voteze pe fostul primar al Sibiului convinși că la Cotroceni va poposi, în fine, președintele situat deasupra maidanului pe care se păruies, asemenea unor chivuțe, politicienii moldo- valahi.
A fost o înșelătorie, una dintre multele înșelătorii meșterit de partide, prin care ni se vînd castraveți prost murați drept computere de la NASA. Klaus Iohannis s-a dovedit un prost imitator al lui Traian Băsescu. Spun, prost imitator, pentru că în timp ce la Traian Băsescu sesizai imediat în violențele sale verbale actorul politic de excepție, la Klaus Iohannis te stupefiază insul scos pe bune din minți, gata în orice clipă să facă din politica la înalt nivel o evidentă criză hormonală.
Marți, 6 noiembrie 2018, în hotarele unei conferințe de presă aranjate, Klaus Iohannis l-a atacat pe Liviu Dragnea în termeni de o rară violență, vecini cu înjurătura. Ca și în alte împrejurări de crize hormonale s-a văzut imediat că președintele României dă curs unei crize de nervi, că se exprimă din mațe și nu din creier.
Dincolo de noua demonstrație de politică sub nivelul buricului, ieșirea violentă a lui Klaus Iohannis își are explicația într-un fapt de psihologie.
Luni, 5 noiembrie 2018, Liviu Dragnea a venit în Parlament cu două valize întro încercare de a o imita pe Cosette Chichirău de la USR, cea care a introdus în bătălia politică de la noi scălîmbăielile de iarmaroc duminical. În replică la Operațiunea Valiza, lansată de Divizia Presă a Noii Securități, Liviu Dragnea a folosit spectacolul cu valizele aduse în Parlament de parcă ar fi fost pe cale să plece cu trenul, pentru a atrage atenția asupra dosarelor pe zi ce trece tot mai grele ale lui Klaus Iohannis. Unul dintre aceste dosare se referea la cea mai mare afacere de corupție prin care familia Iohannis s-a îmbogățit peste noapte:
Retrocedările către Forumul Democrat German a bunurilor Grupului Etnic German.
Dosarul a revenit în atenția opiniei publice în contextul Scandalului numit al Ordonanței de clasare din dosarul lui Augustin Lazăr de la Cotroceni. Prin Raportul de revocare din funcție a procurorului general, Tudorel Toader aducea la cunoștința opiniei publice de la noi că Augustin Lazăr și-a plasat în dosarul de candidat ajuns la Cotroceni o ordonanță de clasare a unui dosar al lui Klaus Iohannis. Ulterior, s-a aflat că ordonanța nu era a lui Augustin Lazăr, ci a altui Lazăr, Cristian Lazăr, procuror la Parchetul General, cu misiunea de la Noua Securitate să-l spele de acuzații pe candidatul Klaus Iohannis astfel încît la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 fostul primar să apară spălat și parfumat, drept cinstea întruchipată într-o lume de politicieni necinstiți. Nu știu dacă Tudorel Toader a făcut sau nu dinadins confuzie între cei doi Lazări. Sigur e că Scandalul stîrnit de acuzațiile din Raport au atras atenția asupra Operațiunii prin care Serviciile Secrete Nemțești, avînd complici în conducerea SRI și SIE au plasat în fruntea statului român pe pudelul lui Merkel. În 14 septembrie 2014, în buza campaniei electorale pentru prezidențiale unuia dintre candidați i se închidea pe șest cel mai grav dosar penal al său:
Dosarul retrocedărilor către Forumul Democrat German a bunurilor Grupului Etnic German.
La vremea respectivă, aceleași Servicii se străduiau din răsputeri să născocească adversarilor lui Klaus Iohannis tot felul de dosare. Orice scărpinat al DNA sau al Parchetului General în legătură cu un candidat devenea imediat Tărăboi mediatic. Singurul despre ale cărui dosare nu s-a știut nimic era Klaus Iohannis. Despre dosarul Retrocedărilor s-a mai scris, chiar dacă nu la proporțiile de însemnătate ale afacerii. Cel care s-a ocupat temeinic de întreaga tărășenie a fost Ion Spânu de la Cotidianul. A fost printre puținii care a acordat atenție subiectului, deoarece presa noastră independentă, chiar și cea prea independentă, au evitat din motive lesne de înțeles dacă ne gîndim la ce a pățit Ioan Scurtu.
Marele istoric Ion Scurtu, care a dezvăluit că Grupul Etnic German a fost o organizație nazistă cu acte în regulă, coloana a cincea a hitlerismului pe teritoriul naţional, în conflict chiar cu Mareșalul Antonescu, pentru că membri Grupului refuzau să meargă să lupte în Armata Română pe motiv că nu e suficientă de crudă cu evreii, preferînd SS-ul, a fost condamnat de un tribunal din România democrată ca urmare a sforilor trase de camarila lui Klaus Iohannis.
O condamnare unică în felul ei, pentru că Ioan Scurtu nu făcuse altceva decît să confirme un adevăr istoric. Sentința prin care Forumul Democratic German a devenit la cererea sa urmașul Organizației Naziste și prin urmare posesorul bunurilor confiscate Grupului de Guvernul Sănătescu prin respectarea Convenției de Armistițiu, dezvăluie două infracțiuni:
Una de corupție, pentru că Klaus Iohannis era și primar și membru al FDR cînd bunurile Grupului au fost însușite de Forum în detrimentul statului român.
A fost o înșelătorie, una dintre multele înșelătorii meșterit de partide, prin care ni se vînd castraveți prost murați drept computere de la NASA. Klaus Iohannis s-a dovedit un prost imitator al lui Traian Băsescu. Spun, prost imitator, pentru că în timp ce la Traian Băsescu sesizai imediat în violențele sale verbale actorul politic de excepție, la Klaus Iohannis te stupefiază insul scos pe bune din minți, gata în orice clipă să facă din politica la înalt nivel o evidentă criză hormonală.
Marți, 6 noiembrie 2018, în hotarele unei conferințe de presă aranjate, Klaus Iohannis l-a atacat pe Liviu Dragnea în termeni de o rară violență, vecini cu înjurătura. Ca și în alte împrejurări de crize hormonale s-a văzut imediat că președintele României dă curs unei crize de nervi, că se exprimă din mațe și nu din creier.
Dincolo de noua demonstrație de politică sub nivelul buricului, ieșirea violentă a lui Klaus Iohannis își are explicația într-un fapt de psihologie.
Luni, 5 noiembrie 2018, Liviu Dragnea a venit în Parlament cu două valize întro încercare de a o imita pe Cosette Chichirău de la USR, cea care a introdus în bătălia politică de la noi scălîmbăielile de iarmaroc duminical. În replică la Operațiunea Valiza, lansată de Divizia Presă a Noii Securități, Liviu Dragnea a folosit spectacolul cu valizele aduse în Parlament de parcă ar fi fost pe cale să plece cu trenul, pentru a atrage atenția asupra dosarelor pe zi ce trece tot mai grele ale lui Klaus Iohannis. Unul dintre aceste dosare se referea la cea mai mare afacere de corupție prin care familia Iohannis s-a îmbogățit peste noapte:
Retrocedările către Forumul Democrat German a bunurilor Grupului Etnic German.
Dosarul a revenit în atenția opiniei publice în contextul Scandalului numit al Ordonanței de clasare din dosarul lui Augustin Lazăr de la Cotroceni. Prin Raportul de revocare din funcție a procurorului general, Tudorel Toader aducea la cunoștința opiniei publice de la noi că Augustin Lazăr și-a plasat în dosarul de candidat ajuns la Cotroceni o ordonanță de clasare a unui dosar al lui Klaus Iohannis. Ulterior, s-a aflat că ordonanța nu era a lui Augustin Lazăr, ci a altui Lazăr, Cristian Lazăr, procuror la Parchetul General, cu misiunea de la Noua Securitate să-l spele de acuzații pe candidatul Klaus Iohannis astfel încît la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 fostul primar să apară spălat și parfumat, drept cinstea întruchipată într-o lume de politicieni necinstiți. Nu știu dacă Tudorel Toader a făcut sau nu dinadins confuzie între cei doi Lazări. Sigur e că Scandalul stîrnit de acuzațiile din Raport au atras atenția asupra Operațiunii prin care Serviciile Secrete Nemțești, avînd complici în conducerea SRI și SIE au plasat în fruntea statului român pe pudelul lui Merkel. În 14 septembrie 2014, în buza campaniei electorale pentru prezidențiale unuia dintre candidați i se închidea pe șest cel mai grav dosar penal al său:
Dosarul retrocedărilor către Forumul Democrat German a bunurilor Grupului Etnic German.
La vremea respectivă, aceleași Servicii se străduiau din răsputeri să născocească adversarilor lui Klaus Iohannis tot felul de dosare. Orice scărpinat al DNA sau al Parchetului General în legătură cu un candidat devenea imediat Tărăboi mediatic. Singurul despre ale cărui dosare nu s-a știut nimic era Klaus Iohannis. Despre dosarul Retrocedărilor s-a mai scris, chiar dacă nu la proporțiile de însemnătate ale afacerii. Cel care s-a ocupat temeinic de întreaga tărășenie a fost Ion Spânu de la Cotidianul. A fost printre puținii care a acordat atenție subiectului, deoarece presa noastră independentă, chiar și cea prea independentă, au evitat din motive lesne de înțeles dacă ne gîndim la ce a pățit Ioan Scurtu.
Marele istoric Ion Scurtu, care a dezvăluit că Grupul Etnic German a fost o organizație nazistă cu acte în regulă, coloana a cincea a hitlerismului pe teritoriul naţional, în conflict chiar cu Mareșalul Antonescu, pentru că membri Grupului refuzau să meargă să lupte în Armata Română pe motiv că nu e suficientă de crudă cu evreii, preferînd SS-ul, a fost condamnat de un tribunal din România democrată ca urmare a sforilor trase de camarila lui Klaus Iohannis.
O condamnare unică în felul ei, pentru că Ioan Scurtu nu făcuse altceva decît să confirme un adevăr istoric. Sentința prin care Forumul Democratic German a devenit la cererea sa urmașul Organizației Naziste și prin urmare posesorul bunurilor confiscate Grupului de Guvernul Sănătescu prin respectarea Convenției de Armistițiu, dezvăluie două infracțiuni:
Una de corupție, pentru că Klaus Iohannis era și primar și membru al FDR cînd bunurile Grupului au fost însușite de Forum în detrimentul statului român.
Continuarea pe Evenimentul Zilei evz.ro
.jpg)
.webp)
1 Comentarii
Lasati Romania in hotarele ei legale ungurilor
RăspundețiȘtergere