Sportul românesc a avut mereu puțini copii-fenomen, campioni europeni și mondiali care au urcat pe cel mai înalt podium la o vârstă la care alții aveau scutiri la educație fizică „fabricate”, de teama să nu li se strice media generală de către vreun profesor exigent.
Deși doar gimnastica părea să dea României campioane la o vârstă fragedă, în anii 2000, înotătoarea Diana Mocanu reușea imposibilul. La doar 16 ani, brăileanca a câștigat, în premieră pentru înotul românesc, două medalii de aur la Olimpiadă de Sydney, în probele de 100 și 200 de metri spate, prima câștigată cu un nou record olimpic.
În acei ani, profesorii motivau elevii la liceu cu: „La vârsta ta, tu nu poți învăța o lecție, iar Diana Mocanu câștigă medalii în Australia!”. După aceste performanțe, adolescenta din Brăila a devenit un exemplu al generației sale, unul intens mediatizat. Nimic nu părea să o oprească pe „adolescenta-fenomen” în drumul spre cucerirea a noi medalii. De altfel, ziarele și televiziunile o catalogau ca pe o „Nadia a înotului internațional” sau ca pe „regina înotului românesc”. O fată ușor timidă, tunsă băiețește, cu coșuri pe față, care se fâstâcea în fața camerelor de filmat. În bazinul de înot, Diana era în elementul ei.
Cu o putere extraordinară în brațe și un stil de înot propriu, adolescenta era o forță a naturii în mediul acvatic. Antrenoarea ei, Laura Sechelarie, nu ezita să o laude și să recunoască că, nu de puține ori, ea - mentor - are de învățat de la eleva ei.
„Secretul reuşitei mele a stat întotdeauna în faptul că, din momentul în care intram în bazin, nimic altceva nu mai conta. Nu m-a interesat niciodată ce făceau ceilalţi sportivi, iar timpul dintre antrenamente şi reuniuni era dedicat exclusiv odihnei”, spunea Diana atunci.
La 32 de ani, Diana Mocanu este o femeie „uitată din Brăila”, orașul natal în care a ales să se retragă încă de la 18 ani. „De ce, oare?”, a fost întrebarea de pe buzele tuturor. La vârsta majoratului, spre surprinderea tuturor, Diana a abandonat activitatea competițională, invocând probleme de sănătate. „Eram terminată fizic și psihic!”, avea să recunoască ea mai târziu.
Deși toată lumea credea că e vorba doar de o pauză și că adolescenta va domina înotul mondial cel puțin un deceniu, n-a fost așa. Fata avea să rămână în Brăila, în apartamentul cu trei camere, oferit de Primăria Brăilei, prin act de donaţie.
„De la vârsta de 12 ani a trebuit să fac faţă unui volum de muncă imens. A fost un efort foarte intens, cu rezultate pe măsură. Recordurile mele naţionale, la toate categoriile de vârstă, au rezistat mulţi ani. Unele încă mai rezistă.
Continuarea pe a1.ro
0 Comentarii