FMI și Banca Mondială nu își justifică existența, fiind doar niște instrumente ale transnaționale, singura cale de dezvoltare și de ieșire din oliharhia capitalismului fiind producția proprie de capital, democratizarea capitalului, spune economistul Constantin Cojocaru într-un dialog cu jurnalistul de la Chișinău Iurie Roșca. Cojocaru a spus că doar Organizaţia Mondială a Comerţului îşi justifică oarecum existenţa, cu condiţia să fie democratizată.
„După cunoştinţele mele, una singură din cele trei s-ar justifica oarecum, Organizaţia Mondială a Comerţului, cu condiţia să fie democratizată. De celelalte două popoarele n-au nevoie. Ele sunt nişte instrumente prin care îşi exercită interesele transnaţionale – FMI şi BM. Lumea poate să traiască foarte fericită fără aceste două instituţii” – Constantin Cojocaru.
Pentru economist doar munca proprie, capitalul propriu și investițiile proprii în economie sunt singurele căi de a ajunge la bunăstare.
„Noi trebuie să le spunem oamenilor că singura cale de a ajunge la bunăstare e munca proprie, producţia, economisirea unei părţi din ce produci pentru a investi şi a crea capitalul nostru propriu. Nu e nevoie nici de FMI, să vină să ne spună că trebuie să privatizăm, adică să vindem şi fabrici, şi uzine, şi terenuri, şi păduri, şi servicii publice. Nu avem nevoie de asta. Noi avem nevoie numai de muncă, producţie, economisire, investiţii, capitalul nostru”. Economistul român a precizat că privatizarea a făcut distrugeri în România mult mai mari decât cele două războaie mondiale în ceea ce înseamnă pierderile de capital şi consecinţele sociale.
Elveţia, spre exemplu, este dezvoltată nu datorită băncilor, ci datorită producţiei proprii de capital în mod democratic.
„Elveţia este un exemplu. Este o economie puternic tehnologizată. Important e că elveţienii au acumulat capital, au reuşit să şi-l şi păstreze. Acest capital, odată acumulat, el rămâne şi tot creşte. Şi nu există altă soluţie pe lume să creşti bunăstarea decât crescând valoarea capitalului utilizat în economie. El în mod natural creşte de la un an la altul dacă nu intervin factori destructivi, cum ar fi un război sau cum ar fi ceva mai rău decât războiul – privatizările din fostele ţări comuniste.
Privatizarea a făcut distrugeri mult mai mari decât cele două războaie mondiale; mă refer la pierderile de avuţie, pierderile de capital. Asta este explicaţia. Nu are nicio legătură cu faptul că în Elveţia băncile sunt foarte solide şi din cauza asta foarte mulţi deţinători de lichidităţi îşi depun banii acolo. Asta se datorează stabilităţii economice a Elveţiei care provine din caracterul democratic al capitalului” – Constantin Cojocaru.
Elveția, stat de la care România ar trebui să ia exemplu, capitalul nu este concentrat, nu este oligarhizat, dar este distribuit către o masă mare de oameni.
„Cozile de topor, trădătorii au vândut interesele naționale pe arginți”
„Cehia, și ei ieșiseră din comunism, și ei se găseau într-un fel sau altul în atenția mafiei financiare transnaționale, numai că acolo s-a întâmplat altfel: s-au găsit resursele interne politice care să înfrunte dorința de acaparare a mafiei financiare transnaționale.
La București și la Chișinău, iată, nu s-a întâmplat același lucru. Aici au apărut cozi de topor, trădători care, pur și simplu, au vândut interesele naționale pe arginți, arginți însemnând, pe de o parte, acces la putere, la funcții de conducere în stat, pe de altă parte, acces la bogăție, la avuție. Pentru că și guvernanții s-au ales cu o parte din pradă. În România, cel puțin, marea majoritate a avuției care se acumulase până în 1989 a trecut în proprietatea străinilor, dar s-au ales și cozile de topor din interior. Avem și noi miliardari, mai mult sau mai puțin de carton, dar există o pătură de 5-6% dintre români care s-au îmbogățit cât alții în 2-300 de ani. Ăsta este prețul trădării, al vânzării, simplu, românește. Despre asta e vorba, despre vânzare de țară.
Cine sunt realii asasini economici ai României
„Cântecul ăsta este auzit în România de 26 de ani: să vină capitalul străin, să vindem fabricile, uzinele, băncile, pentru că sunt falimentare. Dar ei le-au adus în faliment.
Putem să facem o paranteză aici: Banca Națională a României este aceea care, după ce fabricile, uzinele, băncile au fost trecute din proprietatea întregului popor în proprietatea statului român, printr-o criminală lege adoptată în 1990, deci au trecut în proprietatea privată a statului, Banca Națională după aceea a pus tiparnița în funcțiune, a aruncat bani, o cantitate uriașă de bani în circulație. Inflație de 100, 200, 250%. Inflația a generat, prin creșeterea salariilor și pensiilor mai încet decât creșterea prețurilor, reducerea puterii de cumpărare a salariilor și pensiiilor, deci contractarea, restrângerea cererii generale, astfel încât întreprinderile tocmai trecute în proprietatea privată a statului nu au mai avut cui să vândă și au intrat în blocaj. A fost o acțiune criminală pusă la cale cu premidatere, cu știință de către Banca Națională a României. Deci, le-a băgat în faliment și după aceea, dacă sunt falimentare, să se vândă cu un leu”.
Cojocaru a spus că a arătat acest lucru încă de atunci și va continua să o repete până când cetățenii români vor conștientiza cine sunt cu adevărat asasinii economici ai României.
În ultimii 26 de ani, deși investițiile de capital străin sunt de 1%, străinii controlează 88% din capital. Înțelegeți dimensiunile jafului?
„Să vină capitalul străin, să le cumpere pe doi dolari și să vină cu ‘infuzie’. Îmi aduc aminte ce ravagii a făcut acest termen, ‘infuzia’ de capital străin, care să retehnologizeze. Rezultatul: aproape tot capitalul românesc a trecut în proprietate străină. O bună parte din el a fost demolat: fabrici, uzine. Mii, mii de fabrici și uzine, echipamente de ultimă generație care nici nu fuseseră montate. Eu am fost în mai multe fabrici și am văzut cum nu erau montate, dar erau deja comandate să plece la Constanța, deci ca fier vechi. Asta a fost o operă generalizată în România. Și așa s-au făcut rost de lichidități, de bani mulți. O parte din ei au fost transformați în bunuri de lux: vile, jeep-uri, iahturi. Dar cea mai mare parte au plecat din țară. Și am ajuns la situația de astăzi, cum ne spune Institutul Național de Statistică: 88% din capitalul, din întreprinderile din România, sunt controlate din afară.
Rezultatul este acesta: 88%. Dar, în ultimii 26 de ani, în România au fost făcute investiții în valoare de 500 de miliarde de euro, în banii actuali. Din datele publicate de Institutul Naținal de Statistică, nu ale lui Cojocaru, din acest 500 de miliarde, 5 miliarde au fost din capital străin. Împărțiți 5 miliarde la 500 de miliarde. Vă dă 1%. Deși investițiile de capital străin sunt de 1%, străinii controlează 88%. Înțelegeți dimensiunile jafului?
Însă lucrurile nu se opresc aici, pentru că acum, fiind proprietari pe capital, este normal și firesc că-și însușesc o parte din avuția nou creată, deci din PIB. Din avuția care se crează în fiecare an în România, care în acest moment este de 150 de miliarde de euro, 90 de miliarde sunt profituri, și 88% din aceste profituri sunt încasate de către stărini și cea mai mare parte pleacă afară. Răul nu constă atât că fabrici și uzine acumulate din munca poporului român au trecut în proprietate străină, dar răul este că din această cauză avuția pe care o creăm acum în fiecare an în cea mai mare parte pleacă afară. Aici rămân salarii și pensii de mizerie, care nu permit să economisim, nu permit să investim, nu permit să facem capacități de producție, nu permit să facem locuri de muncă. Deci, aici este răul”.
„Nu se deosebește cu nimic, prin consecințele sociale, capitalismul oligarhic de economia comunistă”
„Scopul neoliberalismului este să împiedice democratizarea capitalului, să împiedice construcția unei economii democratice.
Cum faci să oprești concentrarea capitalului în mâini din ce în ce mai puține? Prima problemă este asta, pentru că proprietatea privată asupra capitalului generează implacabil concentrarea capitalului în mâini din ce în ce mai puține. Deci, dacă lași economia capitalistă să funcționeze fără intervenția societății, fără intervenția statului, fără niciun control, asta duce inevitabil al oligarhie. Atunci popoarele, statele trebuie să intervină.
Capitalul trebuie să fie în mica proprietate privată, și nu în marea proprietate oligarhică. Pentru că nu se deosebește cu nimic, din punct de vedere social sau prin consecințele sociale, capitalismul oligarhic de economia comunistă. Până la urmă, economia comunistă e forma absolută a economiei oliharhice, pentru că ajunge un singur om să dicteze ce se face cu capitalul”.
0 Comentarii