Pe fruntea noastră e scris “român”. Nu credeți că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume? Pe fruntea noastră e scris “român” “Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi și admira. Depinde de fiecare dintre noi. Eu nu fac politică, nu e treaba mea, nu mă pricep. Nu mă interesează.
Cred însă, că trebuie să ne reîndrăgostim de pământul ăsta binecuvântat. Dacă îți înjuri țara de dimineață până seara e ca și când te-ai înjura în oglindă! Iubirea de mamă poate fi desuetă? Sau iubirea față de copilul tău e desuetă? Vi se pare desuet respectul față de sine? Cum să devină desuet un sentiment esențial? Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris “român”. Nu credeți că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?”
Întotdeauna altcineva e de vină și nu noi…
“Glumesc de multe ori și spun că dacă ai școala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Și e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzația că trebuie să împingi vagoane ca să urnești ceva… Și de aici acest sentiment de construcție pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt… De ce e așa? Din cauza noastră. Din cauza mea. Cineva trebuie să-și asume vina. Iată: din cauza mea! Îmi asum eu responsabilitatea, pentru că m-am săturat să tot aud că e vina altora. Întotdeauna altcineva e de vină și nu noi… Dacă toți ne-am gândi real unde greșim fiecare dintre noi, cu ce am putea îmbunătăți fiecare situația, am avea o altă Românie. Dacă afirmația “e din vina mea” ar deveni brand de țară, nu credeți că am avea de câștigat? Eu cred că am avea o altă Românie!”
Tinerii au nevoie să li se spună că e nevoie de ei.
“Tinerii nu au nevoie de sfaturi. Au nevoie să li se acorde respect și iubire. Să li se spună că e nevoie de ei. Avem tineri excepționali care nu simt că sunt sprijiniți. Avem tineri care au probleme mari de comunicare, probleme ce vin din neiubire și lipsă de educație, avem tineri dezorientați care ar avea nevoie barem de înțelegere. Lucrurile sunt mai complicate… E ușor să acuzi și să judeci pe altcineva, e mult mai greu să încerci să-l înțelegi și să încerci să ajuți… Din păcate la noi, nici vorbă de a ajuta… Dacă cineva reușește avem două opțiuni: ori încercăm să profităm la maxim de succesul lui strict în interesul nostru și în detrimentul lui, ori îi blocăm succesul! E un adevăr, îl trăim cu toții. Și e un păcat, pentru că așa pierde toată lumea și nu câștigă, de fapt, nimeni nimic!”
Un zâmbet în loc de o palmă!
“Atunci când cineva face un gest frumos, ar fi atât de bine sa primească un semn de la cei din jurul lui că aceasta este calea… Ar fi așa de bine să fie încurajat și să primească un zâmbet în loc de o palmă! Dacă cineva te lovește cu rigla peste mâini atunci când înveți să cânți la pian, o să te rănească și o sa te facă să urăști pianul și solfegiile. Dar dacă cineva te încurajează și îți spune că e bine, chiar dacă nu e excepțional, capeți curaj și teama dispare. Asta e iubirea: un exercițiu constant.”
Oana Pellea
0 Comentarii