Interviu cu Dan Păvăloiu, realizatorul emisiunii «Natură şi aventură»: – Eşti un ”împătimit al naturii”. Ai estimat cam câţi kilometri ai parcurs prin peregrinările tale? – Măi, nu ştiu, foarte mulţi… N-aş putea face o estimare, pentru că, până acum zece ani, când am început să fac emisiunea asta, tot prin munţi am umblat şi prin Deltă. Pot să spun că numai pe traseul Cluj – Deltă am fost de vreo 150 de ori până acum.
Oricum, cu excepţia Maramureşului de Nord, cunosc ţara asta aşa ca pe propriul buzunar.
– Cum apare ţara asta pe care-o ştii aşa ca pe ”buzunar”, după atâţia ani de capitalism de japcă?
– Ce pot să zic, uite; deşi se taie sălbatic pădurile, se puşcă destul de haotic animalele, de peşti n-are grijă nimeni – chiar n-avem niciun organism care să se ocupe de fauna piscicolă -, tot mai sunt colţişoare sălbatice. Nu-mi dau seama cum, dar mai avem şi peisaje sălbatice şi faună… de toate!
– Cât crezi că le vom mai păstra în ritmul acesta de distrugere?
– Eu nu cred că mai mult de 10-15 ani!…
– Ultima ta ”ispravă” a fost prezentarea distrugerilor din Munţii Făgăraş…
– Am făcut acum un an un reportaj pe râul Capra, cu revenire, pentru că s-au apucat acum şi de râul Buda. Am apucat de filmasem râul anul trecut, o splendoare, după care am revenit acum şi gata, nu mai există! Deci Buda e un şantier…
– Ce se întâmplă efectiv acolo?
– Se fac nişte microhidrocentrale care vor genera energie ”verde”. Suntem obligaţi să avem un procent din energia produsă, de tip neconvenţional, ”eco”. Însă Uniunea Europeană nu specifică tipurile obligatorii. Se dau nişte certificate şi nişte subvenţii.
– Am văzut ”febra” eolienelor şi a panourilor solare prin toată ţara…
– Dobrogea este deja împânzită de eoliene. Şi acolo e o discuţie în legătură cu culoarul de migrare a păsărilor, dar no’, până la urmă, hai, treacă-meargă, că mai moare vreo gâscă sau vreo acvilă… Nu-i bai atât de mare ca în munte.
Sunt distrugeri ireversibile în biotopuri. Imaginaţi-vă că anii vor fi din ce în ce mai secetoşi, că anul trecut n-a fost apă şi nici anul ăsta. Din puţinul care este, tu o iei şi-o bagi pe ţeavă şi strici tot acolo, e ceva incredibil! Buda, pe care am fost la pescuit anul trecut, era râul cel mai bogat în păstrăv din România. Anul ăsta – am nişte ochelari speciali cu care văd în apă – n-am văzut nici măcar umbră de peşte. După aceea gândeşte-te că veneau animalele să bea apă, exista o microfaună care alimenta macrofauna, e prăpăd!
Ţevile alea ei zic că le vor băga pe sub pământ şi nu se vor mai vedea, dar e greu de crezut aşa ceva, că la coturi s-au turnat betoane împotriva viiturilor, mii de tone. Se fac apoi clădirile pentru microcentrale…
– Cum s-au dat avizele de mediu pentru aşa ceva?
– S-au dat avizele, dar n-au toate aprobările necesare. Problema esenţială cred că stă în altă parte; ar trebui să interzică de tot microhidrocentralele de acest tip. Am discutat cu Rovana Plumb (n.r – ministrul Mediului)…
– Şi?…
– Ca guvernanţii noştri, ştii? Da’ interziceţi-le de tot, îi zic eu… „Păi ştii, directive, respectarea tuturor aprobărilor conform legii…”, ştii tu, vorbăria aia că vom lua măsuri.. Păi, doamnă, nu ne trebuie nouă aşa ceva. Sunt de acord cu eolienele, cu panourile solare, dar nu cu aşa ceva. De la un punct de la care omul ajunge în natură, de-acolo trebuie spus STOP! Dezastrul din munţii noştri trebuie stopat. De-aici încolo nu mai facem nimic! Pentru că noi, peste 20 de ani, o să plângem după treaba asta.
Ceea ce s-a întâmplat pe Buda şi pe Capra sunt distrugeri ireversibile, nu se mai poate repara nimic. Pe Buda, chiar de unde-ncepe lucrarea, erau până acum sute de metri de plăci naturale albe, de marmură. Era ca-n paradis… Acum le-au aruncat în aer, sau le-au spart cu picamărul, îs făcute zob… Mai mult, anul trecut coborau stânile din munte, cu măgari, cu câini, cu oi în peisajul ăsta fantastic. Dă-ţi numa’ seama cum o să coboare acum printre ţevi şi betoane, printre picamăre, excavatoare şi microcentrale…
– Ce se mai poate face?
– Ar trebui ca românii să ia atitudine şi să spună: „Dom’le, stop!”. Pe de altă parte, nici Comunitatea Europeană nu cred că ştie ce se întâmplă aici… Că i-am mai zis doamnei ministru: „Doamnă, de-aia sunteţi pusă aici ministru, ca să puteţi schimba legea”. Că dacă legea permite să dai aprobări, tot aşa poţi avea şi iniţiative pentru a o schimba. Însă cred că la mijloc sunt mari interese financiare, aceste activităţi fiind deosebit de profitabile. Odată ce-ai investit bani în treaba asta, apoi stai şi încasezi.
– Nu ştiu, numai de la UE câte subvenţii se dau…
– Oi, oi, oi!… Sunt mai rentabile astea decât eolienele.
– Văd că rămâi ”incurabil”. Eşti mult prea firesc pentru tipul de presă care se practică acum… Cum îţi spune lumea: nebunul ăla care umblă prin munţi?
– Cam aşa, dar pe mine nu mă interesează. Eu consider că dacă apari la televizor trebuie să fii cât mai natural. Toţi se străduie să apară la tv mai deştepţi decât îs! Mă şi enervează peisajul media din România cu toate c…turile de emisiuni. Să ştii că nu-i uşor să faci o emisiune în care să fii tu, natural, dezinvolt… Mai uşor o faci după toate canoanele clasice. Am un cameraman cu care umblu, în rest eu îs şi şofer şi asistent şi scenarist şi redactor şi de tăte… Dar să revin, să ştii că nu numai în Făgăraş se instalează microhidrocentrale, ci şi la Sebişel şi pe altă râuri, numai că nu-i aşa de mare impactul. Am făcut şi pe-acolo o emisiune, dar aştept să dea drumul la grila de programe.
– Mai avem şi alte distrugeri masive?
– Oho, de departe sunt tăierile de păduri din toată ţara, dar mai cu seamă-n Apuseni, pentru că din lemne vin cei mai mulţi bani ”negri”.
– S-a umplut iar de gatere?
– Pffai de mine!… Păi am o emisiune în care am filmat vreo 90 de gatere mobile în Călineasa. Să-ţi spun numa’ ce se întâmplă… De fiecare dată când se schimbă guvernul, toţi şefii Romsilva sunt schimbaţi până la nivel de şefi de ocol, o funcţie de c…t, cum o consideră ei la nivel central. Pe absolut toţi îi schimbă! Ăia toţi trebuie să cotizeze la partidul care-i la putere. E uşor de cotizat că-s bani ”negri”, şi-atunci ”băieţii” scot din pădure tot ce pot şi când vin următorii, vor şi ei să-şi scoată pârleala. Se taie absolut sălbatic, fără noimă.
O altă pacoste pe capul naturii este noua generaţie de vânători. Acum îi ”trendy”, dacă ai bani, să te faci vânător. Primul lucru, un ”jeepoi” mare, după vreo trei puşti care bat la distanţă cât mai mare, nişte ”hăinuţe” de firmă pe măsură şi se fac o grămadă de vânători care n-au nicio treabă cu vânătoarea. Ei cred că vânătoarea înseamnă să ucizi cât mai mult. Că dacă n-ai puşcat nu eşti vânător şi de ce dracu’ ai mai plătit? Şi-apăi vin ăştia cu bani mulţi şi se duce dracului etica vânătorească, de mie şi scârbă… Uite, eu sunt vânător, dar din cauza ăstora merg din ce în ce mai rar. Au ”spart” şi fondurile de vânătoare, le-au preluat ei, s-or unit câte zece de-ăştia plini de bani şi fac praf câte-un fond în trei-patru ani. Praf, în sensul că puşcă tot! Şi după-aia, că au bani, trec la următorul. Şi tot aşa. Că trebuie să predea fondul vechi populat din nou, dar nu verifică nimeni. Vine câte-un tip care mai stă să verifice porcii şi cerbii? Asta-i problema în România, că nici peştii, nici vânatul şi nici copacii nu urlă! Ăştia tac, şi-atunci dacă tac, aude cineva?
Eu îţi spun cum îi în America, pentru că am stat un timp pe-acolo. Există un organism de stat – nici nu discută băieţii – care controlează tot ce-nseamnă Wildlife. Ei spun în felul următor: „Dom’le, pădurea, animalele şi peştii îs bunuri de interes naţional!”. Chiar dacă eşti pe terenul tău, trebuie să te supui legii, nu-i ca la noi… Când e prohibiţie, dacă ai un lac privat, nu pescuieşti. Nu-ţi spun dacă te prind ce păţeşti! La noi îs 25 de organisme care se contrazic între ele, nime’ nu ştie cine are responsabilitatea cutare sau cutare. Nu-ţi spun ce se braconează în Deltă şi pe râurile de munte cu curent electric…
– Am înţeles că se distruge tot puietul…
– Aşa e, ba mai mult, peştele mare care scapă cu viaţă devine steril. În Deltă e grav… Pe apele de munte măcar mai vin localnicii şi ţâganii cu scule mai primitive, dar şi-acolo fac praf! În ceea ce priveşte natura, viaţa sălbatică, suntem aproape de o catastrofă. Alţii au ştiut să pună lucrurile în ordine. Stai că uite şi cu urşii… Să nu crezi că scandalul ăsta este întâmplător. Acum 20 de ani aveam urşi mai mulţi şi nu se întâmplau grozăvii din ăstea. Urşii stăteau unde le era locul şi oamenii, la fel, stăteau unde le era locul. Acum, că le-am invadat teritoriul, apar şi nenorocirile. Odată se obişnuieşte cu prezenţa umană, îşi pierde sfioşenia faţă de om… I se iau o grămadă de resurse clasice de hrană, apoi omul lasă resturi prin pădure, ursul se obişnuieşte cu aşa ceva, apoi îl vede pe om ca un posibil concurent la hrană.
– De unde ne vine ”darul” ăsta de a face totul praf?
– Pentru că nu ne interesează. Pentru bani facem orice. Am început să ”atacăm” şi munţii. Prin crearea de drumuri forestiere se poate exploata uşor lemnul, başca faptul că au mai apărut şi ATV-urile, jeep-urile cu care ajungi oriunde… De ce crezi că vin să facă off-road în România o grămadă de ciudaţi de prin Europa? Pentru că numai aici îi lasă să meargă pe unde vor ei. Acolo au nişte trasee speciale pe care le respectă. Ai ieşit în afara lor? Te-au belit!
Preluare: cotidianul.ro
– Cum apare ţara asta pe care-o ştii aşa ca pe ”buzunar”, după atâţia ani de capitalism de japcă?
– Ce pot să zic, uite; deşi se taie sălbatic pădurile, se puşcă destul de haotic animalele, de peşti n-are grijă nimeni – chiar n-avem niciun organism care să se ocupe de fauna piscicolă -, tot mai sunt colţişoare sălbatice. Nu-mi dau seama cum, dar mai avem şi peisaje sălbatice şi faună… de toate!
– Cât crezi că le vom mai păstra în ritmul acesta de distrugere?
– Eu nu cred că mai mult de 10-15 ani!…
– Ultima ta ”ispravă” a fost prezentarea distrugerilor din Munţii Făgăraş…
– Am făcut acum un an un reportaj pe râul Capra, cu revenire, pentru că s-au apucat acum şi de râul Buda. Am apucat de filmasem râul anul trecut, o splendoare, după care am revenit acum şi gata, nu mai există! Deci Buda e un şantier…
– Ce se întâmplă efectiv acolo?
– Se fac nişte microhidrocentrale care vor genera energie ”verde”. Suntem obligaţi să avem un procent din energia produsă, de tip neconvenţional, ”eco”. Însă Uniunea Europeană nu specifică tipurile obligatorii. Se dau nişte certificate şi nişte subvenţii.
– Am văzut ”febra” eolienelor şi a panourilor solare prin toată ţara…
– Dobrogea este deja împânzită de eoliene. Şi acolo e o discuţie în legătură cu culoarul de migrare a păsărilor, dar no’, până la urmă, hai, treacă-meargă, că mai moare vreo gâscă sau vreo acvilă… Nu-i bai atât de mare ca în munte.
Sunt distrugeri ireversibile în biotopuri. Imaginaţi-vă că anii vor fi din ce în ce mai secetoşi, că anul trecut n-a fost apă şi nici anul ăsta. Din puţinul care este, tu o iei şi-o bagi pe ţeavă şi strici tot acolo, e ceva incredibil! Buda, pe care am fost la pescuit anul trecut, era râul cel mai bogat în păstrăv din România. Anul ăsta – am nişte ochelari speciali cu care văd în apă – n-am văzut nici măcar umbră de peşte. După aceea gândeşte-te că veneau animalele să bea apă, exista o microfaună care alimenta macrofauna, e prăpăd!
Ţevile alea ei zic că le vor băga pe sub pământ şi nu se vor mai vedea, dar e greu de crezut aşa ceva, că la coturi s-au turnat betoane împotriva viiturilor, mii de tone. Se fac apoi clădirile pentru microcentrale…
– Cum s-au dat avizele de mediu pentru aşa ceva?
– S-au dat avizele, dar n-au toate aprobările necesare. Problema esenţială cred că stă în altă parte; ar trebui să interzică de tot microhidrocentralele de acest tip. Am discutat cu Rovana Plumb (n.r – ministrul Mediului)…
– Şi?…
– Ca guvernanţii noştri, ştii? Da’ interziceţi-le de tot, îi zic eu… „Păi ştii, directive, respectarea tuturor aprobărilor conform legii…”, ştii tu, vorbăria aia că vom lua măsuri.. Păi, doamnă, nu ne trebuie nouă aşa ceva. Sunt de acord cu eolienele, cu panourile solare, dar nu cu aşa ceva. De la un punct de la care omul ajunge în natură, de-acolo trebuie spus STOP! Dezastrul din munţii noştri trebuie stopat. De-aici încolo nu mai facem nimic! Pentru că noi, peste 20 de ani, o să plângem după treaba asta.
Ceea ce s-a întâmplat pe Buda şi pe Capra sunt distrugeri ireversibile, nu se mai poate repara nimic. Pe Buda, chiar de unde-ncepe lucrarea, erau până acum sute de metri de plăci naturale albe, de marmură. Era ca-n paradis… Acum le-au aruncat în aer, sau le-au spart cu picamărul, îs făcute zob… Mai mult, anul trecut coborau stânile din munte, cu măgari, cu câini, cu oi în peisajul ăsta fantastic. Dă-ţi numa’ seama cum o să coboare acum printre ţevi şi betoane, printre picamăre, excavatoare şi microcentrale…
– Ce se mai poate face?
– Ar trebui ca românii să ia atitudine şi să spună: „Dom’le, stop!”. Pe de altă parte, nici Comunitatea Europeană nu cred că ştie ce se întâmplă aici… Că i-am mai zis doamnei ministru: „Doamnă, de-aia sunteţi pusă aici ministru, ca să puteţi schimba legea”. Că dacă legea permite să dai aprobări, tot aşa poţi avea şi iniţiative pentru a o schimba. Însă cred că la mijloc sunt mari interese financiare, aceste activităţi fiind deosebit de profitabile. Odată ce-ai investit bani în treaba asta, apoi stai şi încasezi.
– Nu ştiu, numai de la UE câte subvenţii se dau…
– Oi, oi, oi!… Sunt mai rentabile astea decât eolienele.
– Văd că rămâi ”incurabil”. Eşti mult prea firesc pentru tipul de presă care se practică acum… Cum îţi spune lumea: nebunul ăla care umblă prin munţi?
– Cam aşa, dar pe mine nu mă interesează. Eu consider că dacă apari la televizor trebuie să fii cât mai natural. Toţi se străduie să apară la tv mai deştepţi decât îs! Mă şi enervează peisajul media din România cu toate c…turile de emisiuni. Să ştii că nu-i uşor să faci o emisiune în care să fii tu, natural, dezinvolt… Mai uşor o faci după toate canoanele clasice. Am un cameraman cu care umblu, în rest eu îs şi şofer şi asistent şi scenarist şi redactor şi de tăte… Dar să revin, să ştii că nu numai în Făgăraş se instalează microhidrocentrale, ci şi la Sebişel şi pe altă râuri, numai că nu-i aşa de mare impactul. Am făcut şi pe-acolo o emisiune, dar aştept să dea drumul la grila de programe.
– Mai avem şi alte distrugeri masive?
– Oho, de departe sunt tăierile de păduri din toată ţara, dar mai cu seamă-n Apuseni, pentru că din lemne vin cei mai mulţi bani ”negri”.
– S-a umplut iar de gatere?
– Pffai de mine!… Păi am o emisiune în care am filmat vreo 90 de gatere mobile în Călineasa. Să-ţi spun numa’ ce se întâmplă… De fiecare dată când se schimbă guvernul, toţi şefii Romsilva sunt schimbaţi până la nivel de şefi de ocol, o funcţie de c…t, cum o consideră ei la nivel central. Pe absolut toţi îi schimbă! Ăia toţi trebuie să cotizeze la partidul care-i la putere. E uşor de cotizat că-s bani ”negri”, şi-atunci ”băieţii” scot din pădure tot ce pot şi când vin următorii, vor şi ei să-şi scoată pârleala. Se taie absolut sălbatic, fără noimă.
O altă pacoste pe capul naturii este noua generaţie de vânători. Acum îi ”trendy”, dacă ai bani, să te faci vânător. Primul lucru, un ”jeepoi” mare, după vreo trei puşti care bat la distanţă cât mai mare, nişte ”hăinuţe” de firmă pe măsură şi se fac o grămadă de vânători care n-au nicio treabă cu vânătoarea. Ei cred că vânătoarea înseamnă să ucizi cât mai mult. Că dacă n-ai puşcat nu eşti vânător şi de ce dracu’ ai mai plătit? Şi-apăi vin ăştia cu bani mulţi şi se duce dracului etica vânătorească, de mie şi scârbă… Uite, eu sunt vânător, dar din cauza ăstora merg din ce în ce mai rar. Au ”spart” şi fondurile de vânătoare, le-au preluat ei, s-or unit câte zece de-ăştia plini de bani şi fac praf câte-un fond în trei-patru ani. Praf, în sensul că puşcă tot! Şi după-aia, că au bani, trec la următorul. Şi tot aşa. Că trebuie să predea fondul vechi populat din nou, dar nu verifică nimeni. Vine câte-un tip care mai stă să verifice porcii şi cerbii? Asta-i problema în România, că nici peştii, nici vânatul şi nici copacii nu urlă! Ăştia tac, şi-atunci dacă tac, aude cineva?
Eu îţi spun cum îi în America, pentru că am stat un timp pe-acolo. Există un organism de stat – nici nu discută băieţii – care controlează tot ce-nseamnă Wildlife. Ei spun în felul următor: „Dom’le, pădurea, animalele şi peştii îs bunuri de interes naţional!”. Chiar dacă eşti pe terenul tău, trebuie să te supui legii, nu-i ca la noi… Când e prohibiţie, dacă ai un lac privat, nu pescuieşti. Nu-ţi spun dacă te prind ce păţeşti! La noi îs 25 de organisme care se contrazic între ele, nime’ nu ştie cine are responsabilitatea cutare sau cutare. Nu-ţi spun ce se braconează în Deltă şi pe râurile de munte cu curent electric…
– Am înţeles că se distruge tot puietul…
– Aşa e, ba mai mult, peştele mare care scapă cu viaţă devine steril. În Deltă e grav… Pe apele de munte măcar mai vin localnicii şi ţâganii cu scule mai primitive, dar şi-acolo fac praf! În ceea ce priveşte natura, viaţa sălbatică, suntem aproape de o catastrofă. Alţii au ştiut să pună lucrurile în ordine. Stai că uite şi cu urşii… Să nu crezi că scandalul ăsta este întâmplător. Acum 20 de ani aveam urşi mai mulţi şi nu se întâmplau grozăvii din ăstea. Urşii stăteau unde le era locul şi oamenii, la fel, stăteau unde le era locul. Acum, că le-am invadat teritoriul, apar şi nenorocirile. Odată se obişnuieşte cu prezenţa umană, îşi pierde sfioşenia faţă de om… I se iau o grămadă de resurse clasice de hrană, apoi omul lasă resturi prin pădure, ursul se obişnuieşte cu aşa ceva, apoi îl vede pe om ca un posibil concurent la hrană.
– De unde ne vine ”darul” ăsta de a face totul praf?
– Pentru că nu ne interesează. Pentru bani facem orice. Am început să ”atacăm” şi munţii. Prin crearea de drumuri forestiere se poate exploata uşor lemnul, başca faptul că au mai apărut şi ATV-urile, jeep-urile cu care ajungi oriunde… De ce crezi că vin să facă off-road în România o grămadă de ciudaţi de prin Europa? Pentru că numai aici îi lasă să meargă pe unde vor ei. Acolo au nişte trasee speciale pe care le respectă. Ai ieşit în afara lor? Te-au belit!
Preluare: cotidianul.ro
.webp)
.webp)
0 Comentarii