Am asistat, în această seară, la una dintre cele mai jegoase, ignobile, prezențe ale reperezentanților presei într-o dezbatere despre suferințele patriei mele. Despre cine-i la cârmă, cine își bate joc de noi, cine joacă banii, interesele fostei mele patrii, despre cine-i SRI și cine nu-i SRI. Cine trădează și face bani pe sărăcirea celor mulți și amărâți. Cine-i teroristul care-a aruncat în aer bruma noastră de speranță.
Mi-a fost, pentru început, rușine. Apoi am simțit că vomit. Cei mai jegoși și netrebnici nu erau netrebnicii din politică – prezenți și ei în previzibila dezbatere – ci pretinșii mei colegi din presă. Ce făceau ei? Mințeau. Mințeau profesionist, cu nerușinare, manipulau jegos, jucau abject.
Domnilor, am rugămintea să nu confundați aceste vietăți mizerabile, femei și barbați, cu meseria de ziarist, cu ziaristica. Tudor Arghezi o asociat profesia de ziarist cu cea de „argat al opiniei publice”.
De azi, mai mult decât ieri și mereu, trăiesc convingerea amărâtă că presa a sucombat, că s-a covertit în curva jegoasă a politicii. Presa face parte din mizeria și dezastrul național de azi. Are – așa e – un rol sinistru. Am în față, pe ecan, trei-patru portrete de oameni pe care-i știam dacă nu demni, măcar atenți la detaliul de a nu fi ridicoli în măgărie. Sunt, în totalitate, mafioți și de rușine. Iartă-mă, Doamne, pentru dezlegarea de o profesie pe care am iubit-o și în care mi-am pus toate nădejdile. Presă română, ia aminte că NU MAI EȘTI! Iartă-ne, popor român, pentru trădare!
Ecranele lumii sunt pline de netrebnici care joacă rolul de apărători ai adevărului. Nu sunt, jur, ceea ce par! Am convingerea că demolarea statului român a început și s-a terminat, nu cu prostituția politică, ci cu comerțul de tejghea al ziariștilor. Feriți-vă, oameni buni, voi cei care mai sunteți buni, de așa zișii ziariști! Meseria mea a murit!
Preluare: ampress.ro / Autor: Lucian Avramescu
0 Comentarii