România are, în acest moment, una din cele mai slabe, mai distruse reţele de căi ferate din Europa. Asta în ciuda faptului că, în jurul anului 1.500, adică în perioada domnitorului Petru Rareş, în zona României circulau primele vagoane pe şine din lume.
Lipsa investiţiilor din ultimii 27 de ani a dus la deteriorarea căii ferate atât de mult încât se pune în pericol securitatea garniturilor. Acesta este şi motivul pentru care trenurile din ţara noastră circulă cu viteză redusă şi au întârzieri de zeci şi sute de minute: ca să nu deraieze de pe şinele proaste. Când e frig, şinele se contractă, adică se deformează şi pun în pericol traficul, iar când este cald, şinele se dilată, se deformează şi, desigur, pun în pericol transportul feroviar.
Dar… ştiaţi că mersul pe şine a fost inventat la noi, cu peste 500 de ani în urmă? Datele acestei istorii se află la Muzeul Tehnic din Bucureşti. “O invenţie foarte interesantă, o invenţie românească, este vagonul pe şine de lemn cu schimbător de cale sau macaz. Când se afla la studii, în Germania, Dimitrie Leonida a vizitat Muzeul Transporturilor din Berlin. Acolo a văzut un vagonet din lemn pe şină din lemn cu macaz, care provenea de la Brad/ Apuseni, datat în secolul al XVI-lea. Este considerat şi astăzi primul vagonet de lemn pe şine cu macaz din lume”, ne-a spus Aurel Tudorache (foto), muzeograf principal la Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida”. Revenind, putem constata cu mâhnire că urmaşii inventatorilor mersului pe şine au cele mai proaste căi ferate din Europa!
Pionieri în cercetarea radioactivităţii artificiale
Un alt exponat din Muzeul Tehnic bucureştean care ne pune într-o lumină oarecum negativă se află la standul dedicat fizicii atomice. Aici iese în evidenţă povestea celei care a descoperit radioactivitatea artificială: fizicianul Ştefania Mărăcineanu, care şi-a dat doctoratul la Paris, cu profesorii Irène şi Frédéric Joliot- Curie.
Muzeograful Aurel Tudorache povesteşte: “În anul 1924, Ştefania Mărăcineanu a observat că pe plăcuţele de plumb care erau suport pentru materialele radioactive, dar şi pentru plăcuţele de plumb de pe acoperişul Observatorului Astronomic din Paris, apare o radioactivitate artificială. A adus acest lucru la cunoştinţa soţilor Curie, care erau îndrumători de doctorat. Aceştia i-au spus că observaţia nu este bine fundamentată – dar, după 11 ani, în 1935, au luat premiul Nobel pentru descoperirea radiaţiei artificiale. Este adevărat că Irene Joliot-Curie a mulţumit public domnişoarei Ştefania Mărăcineanu pentru observaţiile făcute. Dar în istoria descoperirilor ştiinţifice… au rămas ei”.
Puteți citi continuarea pe libertatea.ro
.webp)
0 Comentarii