Ne-am luat țara înapoi? Cea mai mare fermă din România, deținută de LIBANEZI. 65.000 de hectare și port propriu la Dunare.

În anii recenți România a fost o destinație atractivă pentru investiții în ferme; numărul tranzacțiilor s-a triplat, cel puțin, între 2005 și 2009. Se estimează că până la 10% din terenul agricol este în mâinile investitorilor din afara UE, iar 20%-30% din acesta este controlat de investitori din UE. Românii mai au deci, cel mult, 60%.

Dacă oricine speră că investițiile străine aduc locuri de muncă, dezvoltare, nu este clar dacă în realitate aceasta se și întâmplă. TNI ridică semne de întrebare. ”Este neclar dacă populația locală a beneficiat de aceste investiții și dacă acestea au contribuit la dezvoltare rurală. Un exemplu este Rabo Farm un fond de investiții în agricultură valorând 315 milioane euro, înființat de banca olandeză Rabo Bank.

Cea mai mare fermă din România – cu o suprafață comparabilă cu cea din Insula Mare a Brăilei, dar și cu ferme de creștere a ovinelor și bovinelor. O afacere care, prin dimensiunea sa, îi îngrijorează inclusiv pe oficialii europeni care, într-un studiu privind acapararea terenurilor, au dat exemplu afacerea libanezilor de la Maria Grup (cunoscută mai ales prin firmele Agro Chirnogi și Maria Trading) ca un business care contravine tendințelor și tipologiei agriculturii comunitare reprezentată mai ales de fermele de familie.

Informația apare în un raport al institutului de cercetare Transnational Institute, cu sediul în Olanda, în care se atrage atenția că până la 40% din terenul agricol din România a ajuns să fie deținut de investitori din alte țări. Dincolo de naționalitatea proprietarilor, consecințele acestor pentru economiile naționale sunt dramatice, atrag atenția autorii raportului, potrivit AgroIntel.

În România este dat exemplul agro-holdingului Maria Trading despre care olandezii scriu că a ajuns la o suprafață de 65.000 de hectare de teren agricol. ”Cu port propriu și abator exportă cereale și carne, în special în Orientul Mijlociu și estul Africii. În un context în care modelul european este bazat pe ferme mici, de familie, mărimea suprafețelor cumpărate în noile transzacții, ce poate ajunge uneori la mii de hectare de teren, reprezintă o ruptură adâncă față de modelul european”, spune raportul TNI. Suprafața afacerii libaneze în România este inclusă și într-un raport publicat anul trecut la Bruxelles de către Comitetului Economic și Social European privind Acapararea terenurilor – un semnal de alarmă pentru Europa și o amenințare iminentă la adresa agriculturii familiale și care precizează: ”Următoarele exemple demonstrează amploarea acestei concentrări în întreprinderi: în România, cea mai mare întreprindere își desfășoară activitatea pe aproximativ 65 000 de hectare de teren agricol, în Germania, cea mai mare întreprindere dispune de 38 000 de hectare. Cea mai mare fermă de produse lactate din Estonia are 2 200 de vaci de lapte, cifră ce urmează să crească la 3 300 de animale”.

Întreaga afacere este coordonată de libanezul Jihad El-Khalil și de familia acestuia care, în ultimii ani a preluat prin arendă sau achiziție atât terenuri în partea de sud, cât și în vest, în județul Timiș. O bucată importantă din suprafață este concesionată direct de la Agenția Domeniilor Statului. Despre dimensiunea afacerii, Jihad El-Khalil – cel care ocupă locul 3 în Agrointeligența TOP 100 FERMIERI – Ediția 2016 (clasament care ia în calcul nu doar averea, ci și implicarea, influența și notorietatea producătorilor agricoli), declara că anul 2016 a adus reduceri la nivelul terenurilor lucrate de cele două firme în care e acționar, Agro Chirnogi și Maria Trading: ”În zona Călărași, la Drajna, lucrăm aproape 25.000 ha și lângă Timișoara alte 10.000 ha. Suprafața lucrată a scăzut și scade încontinuu, pentru că agricultura nu e rentabilă. Am pierdut aproape 2.000 de hectare. Cele 2.000 hectare fie și le-au luat oamenii înapoi din cauză că terenul a fost împrăștiat , fie o parte din terenul concesionat de Maria Trading de la ADS, le-a fost retrocedat oamenilor”.

Aproximativ jumătate din suprafețe sunt irigate și doar 10% dintre acestea sunt în proprietate, restul fiind arendate (40% ) de la oameni sau concesionate în lunca Dunării de la ADS (50%). Ca an agricol, 2016 îl cataloghează drept unul ”rău”: ”Am avut tot felul de probleme. Ne-a mers prost, din cauză a fost foarte mult apă. La grâu și la porumb n-a fost bun deloc, din cauză că au fost multe ploi la noi în zonă. Cea mai bună cultură a fost soia, cu producții de peste 3 t/ha. În plus, prețul cerealelor nu e rentabil deloc. Dacă prețul cerealelor mai rămâne mult timp jos, e posibil să intru pe pagubă”.
Societățile în care e prezent au capacități de stocare de 400.000 tone, 85% moderne. În plus, Jihad administrează un port la Dunăre, în Oltenița și o flotilă de barje, care-i conferă un avantaj logistic în activitățile de export. Planul pentru 2016 e să cultive preponderent porumb, soia și lucernă și să crească ca și în acest an, capacitățile din zootehnie. Prin Maria Trading (societate din Călărași botezată după fiica sa născută în Liban și botezată după ”Fecioara Maria”), Jihad El-Khalil crește 6.000 de taurine, cu 50% mai multe decât în 2015, care iau, de asemenea, calea exportului.

Faptul că o suprafață atât de mare de teren agricol a ajuns să fie concentrată în afacerea unui singur grup de afaceri libanezi este privită cu îngrijorare de specialiștii de la Transnational Institute. Aceștia supliniază că fenomenul de acaparare a suprafețelor agricole – foaret vizibil la noi, dar și în Bulgaria sau Polonia, a fost favorizat de prețurile foarte mici la terenuri, de faptul că subvențiile de la Uniunea Europeană nu au avut în vedere sprijinirea micilor proprietari de pământ, dar și faptul că autoritățile naționale nu au acționat în nici un fel pentru a limita accesul marilor grupuri financiare – fonduri de investiții.

Fermierii români cer legi care să limiteze accesul străinilor la terenuri

În România, principalele organizații de fermieri – LAPAR și Federația Națională Pro Agro au solicitat în mai multe rânduri schimbarea legislației naționale în sensul aplicării unor reguli care să nu mai permită fondurilor de investiții să acumuleze mii, chiar zeci de mii de hectare, mai ales că anchete internaționale au dovedit că, în unele cazuri, micii proprietari au fost înșelați sau au primit un preț cu mult sub cel al pieței. Mai mult, recent, președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, a solicitat susținerea ELO – European Landowners Organisation ca la nivel european să se dea o mai mare libertate privind legislația națională referitoare la tranzacțiile cu terenuri, astfel încât fiecare stat să decidă singur ce lege sau restricții să aplice. O altă acțiune importantă este cea desfășurată de Federația Națională Pro Agro care a demarat strângerea de semnături menite să solicite, prin procedură legislativă, demararea unui referendum național în care românii să se exprime cu privire la declararea pământului ca bun/patrimoniu național și includerea lui cu acest statut în Constituție, de aici decurgând ulterior și măsuri/legi de protejare a lui.

Recomandările specialiștilor Transnational Institute pentru a stopa fenomenul de acaparare a terenurilor agricole:

● Înființarea unui Observator European al Terenurilor care să consemneze marile tranzacții. Aceste informații lipsesc în prezent.

●Permisiuni acordate statelor membre UE de a își reglementa justificat piața terenurilor, prin introducerea unor restricții justificate la principiile liberei circulații a capitalurilor și bunurilor.

●Folosirea celor mai bune scheme sub Politica Agricolă Comună pentru a ”deconcentra” terenurile. Ar putea fi vorba de scheme pentru fermierii tineri, ferme mici, plăți redistributive, etc.