În 2014, chinezii au construit, în țara lor, cel mai lung tronson de cale ferată din lume. Magistrala, are 2.300 de kilometri si uneşte capitala Beijing de oraşul Guangzhou. Dar problema trenurilor chinezeşti este că, atunci când circulă cu viteza de 350 de kilometri pe oră, devin nesigure.
Puţini ştiu însă că în anii ’70, marele savant român Henri Coandă a inventat un tren mai rapid decât al chinezilor, capabil să circule cu viteze de peste 500 de kilometri pe oră.
Strălucitul inginer Henri Coandă a proiectat un tren rapid, revoluționar, care trebuia să circule printr-o reţea de conducte şi si transporte pasageri, pe ruta Bucureşti-Ploieşti. Vagoanele se deplasau în interiorul conductelor, pe baza diferenței de presiune atmosferică, create artificial, de către un ventilator și un compresor.
Așa că, oamenii de ştiinţă ai vremii au pus în aplicare proiectul lui Coandă la Măneciu, în judeţul Prahova. Astfel, în anul 1974, cercetătorii au construit o unitate de cercetare în care au aplicat, la scară mare, transportul de mărfuri și de persoane prin conducte. Baza a fost construită, departe de ochii curioşilor, într-o pădure, iar experimentele se țineau în secret.
După moartea lui Henri Coandă, în 1972, cercetătorii i-au continuat ideea. Iniţial, au început cu transportul industrial, apoi au construit trenul de persoane. Au făcut mii de teste la Măneciu.
În anii ’80, inginerii români au studiat posibilitatea de a construi trenul de viteză inventat de Coandă între Mangalia şi Constanţa, așa cum și-a dorit încă de la început Henri Coandă. Acesta visa ca trenul său să poată atinge viteze de 500 de km la oră. Era un joc de presiune şi depresiune, explica savantul, care susţinea că transportul prin tub trebuie să se facă pe perna de aer.
Pe traseu ar fi existat şi o staţie din sticlă în mijlocul mării, unde pasagerii puteau admira fauna marină.
Ideea lui Coandă e considerată revoluţionară şi în zilele noastre. Americanii discută despre un sistem de transport persoane prin tub de la Los Angeles la San Francisco. Se va folosi levitaţia magnetică care ar putea genera viteze de până la 6.500 km pe oră.
Între timp, la Măneciu, cercetările au fost oprite, iar instalaţiile au dispărut.
Inginerul Dan Ionescu, unul dintre cei implicați în realizarea acestui proiect sclipitor, consideră că la Măneciu cercetătorii şi-au făcut datoria. Au acumulat un bagaj serios de cunoştinte despre acest sistem de transport, care ar putea fi aplicat cu succes şi azi.
Mai mult, două instalaţii industriale de transport prin tub au funcţionat până în anii ’90 la Baia Mare şi Caraorman. Cu puţin optimism, românii le-o pot lua înainte americanilor, pentru că România nu duce lipsă de oameni geniali, cu invenții excepționale, care pot schimba lumea.
Surse: stiri.tvr.ro/digi24.ro, omofon.com
0 Comentarii