Tertipul legal care a încuiat mafia imobiliară din Timișoara. Dominic Fritz s-a folosit de o lege din 1950 | EXCLUSIV

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a anunțat luni, 25 septembrie 2023, că Statul Român a recuperat un palat ajuns în posesia unui clan de romi din Timișoara. Potrivit Cărții Funciare a imobilului, clădirea a fost recuperată în baza decretului de confiscare a averilor din 1950.

„Am găsit cu juriștii mei o cale juridică prin care am reușit să ne întabulăm pe baza unor dosare penale din trecut, fără să mai trecem printr-un alt litigiu. Și s-o zicem pe șleau: până acum, nimeni nu a avut curaj să se ia de această mafie de pe Loga”, a anunțat primarul Timișoarei, Dominic Fritz, pe pagina sa de Facebook, după o conferință de presă susținută în fața palatului de pe bulevardul C.D. Loga nr. 52, ajuns în posesia lui Momiță Bona, după ce a fost cumpărat de la „săgeți” ale „nașului” mafiei imobiliare din Timișoara, Ionelaș Cârpaci.

„Calea juridică” găsită de juriștii primăriei

Când a făcut anunțul, primarul Dominic Fritz nu a dat detalii despre „calea juridică” prin care Statul Român a devenit proprietar al clădirii de pe bulevardul CD Loga 52, dar un document intrat în posesia „Adevărul” arată că Statul Român s-a intabulat asupra clădirii în 12 septembrie 2023, în baza Decretului 92 din 19/04/1950.

Odată cu intabularea Statului Român ca proprietar, în baza aceluiași decret, „Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular al Municipiului Timișoara” (în prezent Consiliul Local Timișoara) primește drept de administrare asupra clădirii. Decretul 92 din 1950 este decretul prin care comuniștii au confiscat clădirile „care aparţin foştilor industriași, foştilor mosieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marei burghezii”.

Captură din extrasul CF al clădirii de pe C.D. Loga nr 52 FOTO CF Loga 52

Cum s-a ajuns la această situație

Clădirea de pe C.D. Loga 52 a aparținut înainte de naționalizarea din 1950 unei familii din Arad – Ienciu Gheorghe și Rozalia. În 1950, în momentul confiscării averilor, clădirea familiei Ienciu a fost naționalizată de comuniști. Din cauza unor erori birocratice comise de funcționari în momentul naționalizării, Statul Român nu a fost intabulat ca proprietar al clădirii.

Faptic clădirea a fost preluată de Statul Român, care a transformat-o într-o clădire de apartamente în care locuiau mai mulți chiriași. Profitând de situație, după 1990, Ionel Sandner, alias Ionelaș Cârpaci, având informații că Statul Român nu figurează ca proprietar al clădirii, a falsificat în Germania o procură prin care soții Ienciu îl împuterniceau pe bunicul soției sale să vândă clădirea de pe strada Loga 52. După vânzarea făcută în baza procurii falsificate au avut loc vânzări succesive, proprietar al clădirii ajungând inclusiv menajera lui Cârpaci, Maria Prodea.

 
Înțelegerea făcută cu fostul proprietar

În 1996, presa locală a dezvăluit falsurile lui Ionelaș Cârpaci, iar pentru a scăpa de probleme, Cârpaci i-a căutat și găsit pe foștii proprietari ai clădirii, familia Ienciu. Potrivit sentinței de condamnare a lui Ionelaș Cârpaci, în schimbul sumei de 14.000 de mărci, familia Ienciu a renunțat la pretenții asupra clădirii. Astfel, Ionelaș a putut să vândă imobilul, palatul ajungând în posesia lui Momiță Bona, un alt „baștan” din Timișoara.


În momentul în care Ionelaș Cârpaci a fost arestat pentru comiterea mai multor escrocherii imobiliare, ancheta s-a extins și asupra falsurilor care vizau clădirea de pe C.D. Loga 52.

În procesul în care Ionelaș a fost condamnat la închisoare, foștii proprietari (familia Ienciu) au transmis că „nu mai doresc să se constituie parte civilă și nu mai au nici o pretenție cu privire la acest imobil”.

Cu toate acestea, în dosarul penal, s-a dispus restabilirea situației inițiale, adică intabularea soților Ienciu.

„Deși s-a reținut în situația de fapt că imobilul aparține statului român conform Decretului Lege nr. 90/52, instanța penală nu a putut dispune înscrierea dreptului de proprietate al statului român deoarece acest aspect nu face obiectul procesului penal, în baza dispozițiilor legale precizate instanța putând dispune doar asupra restabilirii situației anterioare, urmând ca Municipiul Timișoara prin primar să procedeze la efectuarea demersurilor legale cu privire la proprietatea statului”, se arată în sentința Curții de Apel Timișoara.

Cum s-a intabulat Primăria Timișoara

După pronunțarea sentinței finale, în încercarea de a împiedica pierderea clădirii, Momiță Bona i-a donat clădirea fiului său, care nu era parte în dosar. Primăria Timișoara a deschis un proces pentru recuperarea clădiri, dar l-a pierdut definitiv.

Folosindu-se, însă, de sentința penală pronunțată în 2016 prin care a fost dispusă și intabularea foștilor proprietari, de faptul că familia Ienciu a spus în proces că nu mai are pretenții asupra clădirii, dar și de faptul că Decretul 92 din 1950 este încă în vigoare, Primăria Timișoara a făcut demersurile la Cartea Funciară pentru intabularea Statului Român ca proprietar al clădirii. Noul CF a fost eliberat în 12 septembrie 2023.

Dominic Fritz: Decretul din 1950, ultima soluție legală

Primarul Dominic Fritz a declarat că intabularea în favoarea Statului Român trebuia făcută încă din 2016, după pronunțarea sentinței finale din dosarul penal. „Problema a fost întotdeauna inactivitatea primăriei și incapacitatea de a se intabula. Noi am îndreptat acum acest lucru. Considerând că s-au anulat toate actele de vânzare-cumpărare, trebuia să mergem la ultima variantă care stă legal în picioare, care nu a fost anulată și aceasta a fost decretul din 1950”, a declarat primarul Dominic Fritz pentru „Adevărul”.

Edilul susține că intabularea, în anul 2023, în baza decretului comunist din 1950 este perfect legală, decretul fiind încă în vigoare.

„Nu pot să decid eu care parte din istoria comunistă a României mai este relevantă și care parte nu mai este relevantă. Clar este că singura variantă de a nu avea această clădire în proprietatea acestor oameni a fost intabularea cu acest decret. Există foarte multe clădiri în proprietatea orașului naționalizate în 1950. Ar putea fi adevărat că pot persista anumite nedreptăți (n.r. din perioada comunistă) în societatea românească, doar că nu poate fi asta un argument să lăsăm o clădire de genul acesta în voia sorții și tocmai în mâinile unor clanuri”, a mai spus primarul Dominic Fritz.

Opinia unui profesor de Drept

„Adevărul” i-a solicitat un punct de vedere și avocatului Cristian Clipa, profesor la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara. După ce i-au fost explicate detaliile cazului, avocatul a explicat, cu rezerva că nu a văzut detaliile speței, că „dacă instanța penală a dispus revenirea la situația de carte funciară anterioară, văzând și renunțarea familiei la dreptul său de proprietate, în Cartea Funciară ar trebui să se regăsească Statul Român”.

„Sigur că trecerea în proprietatea statului la vremea respectivă a imobilului despre care discutăm s-a făcut printr-un act de naționalizare care s-ar putea să vi se pară samavolnic. Numai că din punct de vedere juridic, acest decret de naționalizare constituie just titlu de proprietate, care se prezumă a fi legal până când cineva îl contestă și reușește să îi dovedească nelegalitatea în justiție”, a mai explicat avocatul Cristian Clipa.

Surse juridice au explicat pentru „Adevărul” că moștenitorii familiei Ienciu pot cere restituirea clădirii în baza Legii 10/2001. Termenul în care moștenitorii foștilor proprietari puteau cere restituirea în baza Legii 10 a fost, însă, depășit. O solicitare de revendicare, au mai explicat sursele „Adevărul”, poate fi judecată după o repunere în termen.

Contactat de „Adevărul”, unul dintre moștenitorii foștilor proprietari ai clădirii a declarat că nu dorește momentan să comenteze situația creată, având nevoie să se consulte cu avocatul său. Moștenitorul familiei Ienciu nu a dorit nici să spună dacă va depune o cerere de revendicare a imobilului.