„Ultimul dac liber” trăiește la Baia Sprie: Am un lux în viața asta - fac ce-mi place la mine acasă

„Dacă am un lux în viaţa asta este faptul că fac ce îmi place la mine acasă, frământ acest lut din Maramureşul istoric de peste 40 de ani, îl frământ sub tălpi, îl frământ în mâini şi faptul că o fac cu plăcere, cu copiii mei lângă mine - am doi feciori, nevasta-mea ne face plăcinte şi ne cheamă la masă şi mâncăm sănătos, dormim sănătos şi toată ziua olarim, facem vase”, spune Daniel Leș, artist ceramist.

Aceasta este viaţa lui Daniel Les, olarul din inima Maramureşului, cel supranumit de prieteni şi cunoscuţi „ultimul dac liber". Trăieşte simplu, cu dragoste de oameni, natură şi Dumnezeu. Şi le împarte pe toate cu oricine îi calcă pragul casei, pentru că împreună cu soţia lui, Daniela, a construit, cu aproape 10 ani în urmă, Casa Olarului. Este un loc în care oamenii sunt bineveniţi să se odihnească, dar să şi cunoască taină lutului şi-a modelării lui.

„Mi-am propus cu puţinii bani pe care îi am să conserv două case vechi, una de la 1830-60 şi una de la... primul act datează de la 1780, case de pământ, au fost învelite cu şindrilă şi cea pe care o vedeţi în spatele meu este o casă minerească autentică din Baia Sprie. Am încercat să conserv două case în care să se desfăşoare tabere de olărit, cei care vin să poată să fie cazaţi într-o casă de genul asta, să stea lângă foc seara”, explică Daniel Leș.

Lucrările din lut ale lui Daniel Leș au ajuns cunoscute în toată lumea.

„Lucrările mele stau în mari muzee din lume şi n-o spun ca să mă mândresc, vreau să spun că acea simplitate de jos, faptul că am ajuns să expun în locuri, de exemplu, anul trecut, muzeul din Italia mi-a achiziţionat o lucrare foarte frumoasă şi sunt mândru că este acolo, mândru pentru că duc o tradiţie a strămoşilor mei din Maramureş, a dacilor liberi, dacă vreţi, în toate locurile din lume”, afirmă Daniel Leș.

Cu toate acestea, faima îl lasă rece. Îi place traiul curat pe care-l are la el, la ţară, ca-n vremea bunicilor, când toate erau la locul lor, clare: „Eu am un soi de patriotism de care nu m-aş desprinde niciodată, patriotismul nu e un costum care îţi vine sau nu îţi vine, patriotismul, cu asta te naşti, m-am născut într-un sat cu oameni harnici, cu rânduielile din satul respectiv şi acei oameni m-au învăţat cu adevărat ce înseamnă patriotismul. (...) Acei oameni care atunci când la cineva îi murea vaca, toţi strângeau bani şi îi cumpărau altă vacă, acele rânduieli care atunci când se naşte un copil să tai lemnul de casă şi să-l pui la uscat până o să fie mare. Am crescut în acele rânduieli şi am crescut în acei oameni şi eu când spun patriotism mă gândesc la uliţele din satul meu, din zona codrului, alergând desculţ prin praf şi cu bivolii mei acolo”.

Citiți continuarea pe digi24.ro