Anunțată încă din primăvară, vânzarea de către HS Timber Group (noua denumire a Holzindustrie Schweighofer) a celei mai mari fabrici de cherestea din România, aflată la Sebeș, s-a finalizat luna trecută. Pentru a fi oficializată, tranzacția (care a presupus vânzarea de acțiuni către compania germană Ziegler) mai avea nevoie de aprobarea Consiliului Concurenței, dată după patru luni de verificări.
Vânzarea fabricii de la Sebeș vine după ce Schweighofer a închis-o pe cea de la Siret anul trecut și și-a redus activitatea și în celelalte. Și n-a făcut-o de bună voie, că n-ar fi lăsat din mână o afacere care i-a adus patronului sute de milioane de euro în cont, de s-a apucat să cumpere palate faimoase din Viena!
În mod public, dar și prin acțiuni de lobby la nivel diplomatic, Schweighofer a acuzat modificările din Codul Silvic din 2020 și operaționalizarea SUMAL 2.0 din 2021 că i-ar afecta activitatea, a amenințat că va închide fabrici din România, că va pleca (ca și cum asta ar fi un lucru rău), dacă nu se revine la o legislație mai permisivă/relaxată în domeniul exploatărilor forestiere. Prin aceste mesaje a recunoscut, practic, că aceste modificări i-au făcut să-și restrângă drastic activitatea.
Despre campaniile de lobby ale companiei (ajungând până la emisiuni publicitare mascate la televiziunea publică, dar și până la nivelul ambasadorului României la Viena, Emil Hurezeanu), am mai scris. Andrei Ciurcanu a prezentat și documente despre cum Schweighofer a fost printre companiile austriece care au făcut presiuni la Viena legate de condiționarea votului Austriei pentru intrarea României în Spațiul Schengen, în schimbul unui cadrul legislativ care să le fie mai favorabil.
Presiunea civică, mobilizată de investigațiile jurnalistice și ale activiștilor de mediu, petițiile cu zeci de mii de semnături, protestele în stradă (cele din mai 2015 au avut o continuare și în noiembrie 2019) au fost însă mai puternice. În cele din urmă, la începutul anului trecut, Schweighofer a anunțat reducerea cu 30% a capacității de prelucrare a lemnului din România, prin închiderea fabricii de la Siret și a unei părți din cea de la Rădăuți. În aprilie, a fost anunțată vânzarea fabricii de la Sebeș, către nemții de la Ziegler, tranzacție finalizată acum, după avizul Consiliului Concurenței.
Chiar dacă mai deține fabrici la Reci (potrivit unor surse, compania ar negocia și vânzarea acesteia), Rădăuți și Comănești, vânzarea ”perlei coroanei” în acest an, după ce își redusese deja activitatea puternic anul trecut, indică faptul că Schweighofer se pregătește să plece din România. Nu-i plânge nimeni de milă, că are conturile prea-pline, iar sistemul creat în jurul acestei companii este departe de a fi destructurat.
Ieșirea însă, din piață, a unei companii cu resurse majore pentru activități de lobby, cu conexiuni și influențe la nivel de miniștri, prim-miniștri, președinți de stat, ambasadori etc. este o victorie uriașă a celor care i-au dezvăluit practicile ilegale și a celor care s-au mobilizat civic.
În același timp, e o fereastră de oportunitate extraordinară în contextul în care proiectul de lege a Noului Cod Silvic a fost pus în consultare publică de către Guvern la sfârșitul lunii august și e de așteptat să-l trimită în Parlament în această lună.
Adoptarea Noului Cod Silvic e un jalon în PNRR, în condițiile în care suntem și în procedură de infringement din cauza tăierilor ilegale de păduri, așadar există o presiune suplimentară pentru adoptarea lui, și adoptarea într-o formă mult îmbunătățită. Draftul proiectului legislativ e departe de acest deziderat, criticile și amendamentele transmise deja Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) sunt numeroase și e nevoie de multă implicare civică (inclusiv vizibilitate acordată dezbaterii din partea presei) pentru a fi adoptate. Miza – pădurile României și diminuarea drastică a tăierilor ilegale – e uriașă și nu știu dacă, în următorul deceniu, vom mai avea parte de o asemenea oportunitate.
.webp)
0 Comentarii