Grăsime mai multă, aditivi alimentari în plus şi o valoarea nutriţională mai scăzută decât produsele din aceeaşi marcă vândute în occident. Asta este concluzia la care au ajuns oficialii români în privinţa a nouă din cele 29 de alimente verificate în cadrul studiului comparativ privind dublul standard al produselor care ajung pe mesele românilor.
Medicii şi specialiştii în protecţia consumatorilor spun că se aşteptau la un astfel de rezultat.
Autorităţile române au descoperit că nouă din 29 de produse alimentare analizate în ultimele săptămâni au standarde duble din punct de vedere calitativ în România şi în câteva ţări din UE. Aşa a anunţat miercuri directorul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară (IISPV) din cadrul Autorităţii pentru Siguranţa Alimentelor, Rodica Tănăsuică. La aceste acţiuni au participat reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).
În total, au fost prelevate 29 de probe din ţări europene şi alte 29 de probe similare din magazinele româneşti, fiind analizate preparate din carne, preparate din lapte, conserve de peşte, ciocolată.
„Dintre acestea, nouă produse au prezentat unele diferenţe din punctul de vedere al conţinutului de grăsimi şi proteine”, a declarat Rodica Tănăsuică. Inspectorii români au comparat produsele româneşti cu cele din din Belgia, Olanda şi Germania. Spre exemplu, printre alimentele mai slabe calitativ se numără parizerul de porc, şunca, baconul, conservele de peşte sau cârnaţii de grătar, au explicat oficialii, care nu au vrut să facă publice şi numele producătorilor ale căror produse le-au analizat. Rezultatele vor fi însă transmise către Comisia Europeană, mai ales că acestea atestă rezultatele analizelor făcute de autorităţile din Cehia.
Sorin Minea: În general, calitatea este un lucru subiectiv, nu este obiectiv. Nu există ingredient mai ieftin. Calitatea este o chestie de preț. Se poate ca o piață săracă să cumpere lucrurile ieftine. Lucrurile ieftine sunt mai slabe calitativ decât lucrurile scumpe. Este absolut normal.
Reporter: Ca președinte al Romalimenta (federatia patronatelor din industria alimentară), sunteți de părere că existe produse comercializate acum pe piața din România, care sunt inferioare din punct de vedere calitativ celor din Europa Centrală și de Vest? (…)
S.M: Nu pot să afirm așa ceva. Nu știu toate produsele din Europa de Vest, nu știu toate produsele din Europa de Est…
Rep: Nu știți nici măcar un produs care să fie în această situație?
S.M: Este o întrebare punctuală, dar nu există un răspuns punctual. În toată Europa există produse mai bune și mai rele. Eu nu am de unde să știu dacă un produs care se comercializează în România are un sinonim în altă țară din vest. Nu vă pot spune decât ceea ce știu. În Spania, există un salam numit fuet. Eu știu cel puțin trei calități ale acestuia. Denumirea este aceeași. (…)
Europa de Est ”cere” alimente ieftine. Să nu fim naivi
Rep: Așadar, ar fi corect să spunem că acești mari producători fac, pe de o parte, alimente mai bune și mai scumpe ce sunt comercializate în țări cu putere de cumpărare mai mare și, pe de altă parte, alimente mai puțin bune, care sunt și mai ieftine și care ajung în zona Europei de Est.(…)
S.M: Absolut corect. Europa de Est a fost o piață care a ”cerut” alimente ieftine. Dacă vă uitați la ultimii 27 de ani, direcționarea este aceeași. Alimentele cele mai ieftine, cu cel mai mic preț sunt la noi. Nimeni nu poate să fie atât de naiv să spună că cele mai ieftine alimente sunt cele de calitatea cea mai bună.
Rep: Dar, domnule Sorin Minea, sunteți de acord cu mine că (n.r. faptul că în România ajung produse mai slabe calitativ) nu este un lucru cunoscut? Respectiv, nu este clar pentru cumpărătorul român că un produs este mai prost decât ar putea fi sau mai prost decât cel care este vândut, de aceeași firmă, într-o țară mai dezvoltată.
S.M: Aceasta se cheamă naivitate. Nu este un lucru adevărat. În clipa în care cumpăr cel mai ieftin produs de pe piață, știu că acel lucru nu este cel mai bun calitativ. Nu pot să fiu așa de naiv. (…) Dacă vorbim despre lucruri în care viciile sunt ascunse, cum sunt hainele despre care habar nu am din ce și cum sunt făcute, s-ar putea ca cele din Europa de Est să fie mai proaste. (…) Vă dau alt exemplu, eu am dat produse pentru Bulgaria. Am primit de la rețeau care le distribuia niște parametrii. Mi s-a spus că produsul trebuia să fie cam așa, iar prețul acela. În clipa în care mi s-a spus prețul, eu am spus ce rețetă poate fi făcută pentru acel preț care mi-a fost cerut. Acel produs s-a dus în Bulgaria. Pot fi acuzat că am făcut un produs de o calitate inferioară pentru Bulgaria? Așa mi-a fost cerut…
Discuția despre calitatea ouălor este un banc frumos
Rep: Rămâne de văzut (n.r. dacă pot fi făcute astfel de acuzații). Vă dau un exemplu, cel al ouălor. Din câte știu eu, acolo este următoarea situație: sunt trei categorii la calitatea acestui produs în funcție de condițiile în care cresc găinile care fac acele ouă. Pentru că vorbim despre piața comună, vedeți oportunitatea unei astfel de diferențieri a tuturor produselor la nivelul Uniunii Europene? Spre exemplu, un salam produs de un anumit producător, să aibă standard unu, doi sau trei în funcție de calitate și de ingredientele incluse, astfel încât cel care îl cumpără să poată ști cu ușurință dacă este cea mai bună sau cea mai proastă versiune a acelui salam.
S.M: Referitor la ouă, chestia aceea despre modul în care sunt crescute găinile și calitatea ouălelor este un banc frumos. Nimeni nu a dovedit-o. Calitatea ouălor este dată de mărime. Aceea nebunie cu ouăle crescute în baterii, ouăle la liber, ouăle bio, este o poveste foarte frumoasă. Nimeni nu a putut dovedi că unele sunt mai bune decât celelalte.
Rep: Totuși, aceste standarde există. Ar putea fi extins acest mecanism de clasificare și la alte produse?
S.M: La ora actuală este imposibil de declarat calitatea întâi, a doua, a treia și a patra. În primul rând, pentru că lipsesc standarde globale. Nu există un standard la care să se raporteze toți producătorii. Nu ai cum să faci acest lucru. Dacă ar fi existat un standard global, atunci am fi discutat. (…)
Există o șmecherie: declari că este produs premium, îl scumpești, dar de fapt este același produs
Rep: Dacă dumneavoastră ar fi să le recomandați, în câteva cuvinte, cumpărătorilor români cum să aleagă alimentele pe care le cumpără, ce sfaturi le-ați da?
S.M: Acum câțiva ani le-aș fi spus să se uite mai întâi la preț. Fiind în piață, stiu că acum există o nouă șmecherie. Declari că este produs premium, îl scumpești, dar de fapt este același produs. Singura soluție pe care o are este să aibă încredere într-un brand pe care îl verifică. Îl poate verifica într-un singur fel, citind blestemata aia de etichetă și negândindu-se câte E-uri sau ce culoare are, ci urmărind ingredientele. Dacă este un produs din carne să se înțeleagă că are carne. Legiuitorul ar trebui să creeze niște criterii, măcar pentru produsele de origine. Polonezii au făcut cabanosul produs de origine. Dacă eu doresc să fac cabanos și să îl vând pe piața Poloniei va trebui să respect rețeta lor. Pe piața mea pot să fac orice prostie vreau și să o numesc cabanos. Ideea este protecția fiecărei țări pe legislația propie, pe produsele făcute în țara respectivă. În rest este poveste.
0 Comentarii