„Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim.” O mărturie tulburătoare și viscerală a unei profesoare cu două decenii de experiență scoate la lumină adâncimile întunecate ale sistemului nostru educațional.
Cu o sinceritate sfâșietoare, profesoara împărtășește un episod în care s-a simțit neputincioasă și umilită în fața propriilor elevi. În ciuda anilor petrecuți în slujba educației, în ciuda pregătirii sale academice, se confruntă cu provocări care depășesc didactica și pedagogia. Este vorba despre o criză a respectului și a integrității, despre o generație care pare să fi pierdut legătura cu valorile și cu decența. Este o critică asupra sistemului, asupra lipsei de susținere și a percepției distorsionate privind realitățile din școlile noastre. Această mărturie este un apel disperat pentru reformă, pentru înțelegere și pentru o reflecție profundă asupra direcției în care ne îndreptăm ca societate.
Profesorii încep să strige
„Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea live pe tik tok. I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora.
Elevul in cauza si colegii au sarit cu gura ca nu am voia sa le iau lucrurile personale, o fata aproape ca tipa ca de ce ating elevul ca nu am voie sa pun mana pe el, in conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. M-am intors spre domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om.
Stiti ce mi-a raspuns? ” stiti ca pe mine ma vor crede, pe mine si pe colegii mei pentru ca toti vom spune ca l-ati atins”. Nu te puteai intelege cu ei, parca erau „posedati”. E o clasa cu probleme dar niciodata nu au facut asa. Am iesit din clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap,ma mir ca nu am facut vreun avc pana acum. Bine ca era spre sfarsitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu doar la ora mea ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la scoala dar depasiti de situatie. Ridicau din umeri si spuneau „nici eu nu mai stiu ce sa fac cu el” sau „asa face si acasa”.
Politia a fost chemata de cateva ori la scoala in urma unor incidente dar a ramas la stadiul de constatare.
Daca nu se va face ceva curand in scoli, unde gradul de violenta, tupeu, nesimtire a atins cote maxime, daca vom continua sa toleram asemenea derapaje si sa acceptam la nesfarsit toate tampeniile debitate de diverse ong-uri ca noi nu stim sa educam, ca scoala e despre jocuri si fericire, ca trebuie sa educam cu blandete, ne ducem naibii cu totii.
Am facut o facultate, am invatat atat de mult ca sa ma duc la un loc de munca unde un copil de 13-14 ani isi bate joc de mine si eu nu pot sa ii fac nimic? Asta e balamuc, nu scoala!!! Intru in scoala zambind, relaxat si plec cu capul bubuind si cu teama ca imi pocneste inima?
Chiar nu se mai poate !!! Vreau sa ma duc la scoala sa imi fac orele in liniste, sa am liniste la ore si imi dau si sufletul pt ei. Sustinere??? Nu ai de la nimeni. Esti lasat singur in cusca cu lei. Pe usa scrie SCOALA. Ar trebui sa scrie BALAMUC pentru ca asta nu e o scoala din Uniunea Europeana,“ a scris profesoara pe grupul de Facebook “Colegiul Cadrelor Didactice”.
Sursa: aznews.ro
.webp)
.webp)
.webp)
0 Comentarii