400 de oameni criogenați așteaptă "învierea". Ce riscuri presupune dezghețul forțat

Criogenia este o metodă folosită în ultimul timp, în special în SUA, unde s-au și creat locuri speciale pentru depozitarea, în recipiente speciale, a trupurilor neînsuflețite înghețate. 400 de oameni criogenați așteaptă să revină la viață.

Peste 400 de indivizi criogenați așteaptă să fie readuși la viață într-un viitor în care tehnologiile de regenerare și cunoștințele neurologice vor fi mai avansate. Cu toate acestea, unii susținători ai criogeniei nu au avut norocul de partea lor. Societatea pentru Criogenie din California, care a găzduit o vreme și corpul lui James Bedford, a ajuns în situația de a fi epuizat resursele financiare, ceea ce a dus la dezghețarea forțată a nouă clienți, scrie Mirror. Se ridică astfel o întrebare sumbră: oare criogenia poate sfida cu adevărat moartea? Până în prezent, se pare că nu.

Controverse

Criogenia sau crioconservarea corpului la -150 de grade Celsius rămâne un subiect controversat. Principala divergență între consensul științific și credința în eficacitatea criogeniei se datorează faptului că, prin tehnologia actuală, creierul uman nu poate fi păstrat pe termen lung fără a suferi leziuni permanente.

În prezent, medicii utilizează temperaturi scăzute pentru a încetini metabolismul creierului, permițând astfel organului să tolereze lipsa de oxigen pentru perioade mai îndelungate. Cu toate acestea, limita maximă pentru care creierul poate supraviețui fără oxigen și fără a suferi leziuni cerebrale este de aproximativ 40 de minute.

De la momentul în care Robert Ettinger a fost primul om criogenat, cele mai semnificative progrese au fost orientate către prevenirea leziunilor suferite de organism în timpul procesului de înghețare.

Pentru a împiedica formarea cristalelor de gheață, care pot deteriora celulele, crioprotectorii și tehnica cunoscută sub numele de vitrificare sunt folosiți în procesul de criogenie.

Vitrificarea permite lichidelor să treacă în stadiul de înghețare fără să formeze cristale, păstrându-le într-o stare relativ fluidă, evitând astfel leziunile țesuturilor.

Cu toate acestea, în ciuda progreselor realizate, leziunile produse de criogenie asupra corpului uman nu pot fi remediate cu tehnologia actuală. Aceasta rămâne principala provocare în aplicarea practică a criogeniei.

Primul om conservat prin criogenie, un eșec

Prima persoană criogenată în istorie a fost James Bedford, în anul 1967. Bedford era profesor de psihologie la Universitatea din California și se confrunta cu o afecțiune gravă, inițial la rinichi, care se extinsese și la plămâni.

La acea vreme, nu existau metode medicale eficace pentru a îmbunătăți starea de sănătate a lui Bedford. La câteva ore după deces, medicii de la Fundația Alcor pentru Prelungirea Vieții au procedat la crioprezervarea corpului său.

Cu toate acestea, mulți cercetători din domeniul criogeniei contemporane cred că procesul de conservare al corpului lui Bedford nu era viabil. Pentru a-l crioprezerva, doctorii au injectat în corp o substanță despre care s-a demonstrat ulterior că poate provoca leziuni cerebrale permanente, ceea ce face imposibilă recuperarea în viitor.