Profesorul Golban, la cererea Cabinetului Merkel, a fost dat afară de la Universitatea de Vest din Timișoara. Profesorul universitar Radu Golban a descoperit că Germania are o datorie neachitată. Aceea plată neonorată a fost certificată de Banca Naţională a României, prin Adrian Vasilescu.
Germania a luat măsuri pentru a nu se răspândi informația: profesorul Golban, la cererea Cabinetului Merkel, a fost dat afară de la Universitatea de Vest din Timișoara. „E posibil așa ceva în 2013, într-o Europă civilizată?” întreba profesorul Golban.
România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing. Prin acesta, ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti exportatorii. Reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.
„Am găsit solduri neachitate ale Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire al studiului. Într-o informare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 se remarcă faptul că a doua acțiune după tranzacţiile germano-elveţiene a reprezentat-o tranzacțiile germano-române cu aur prin Elveţia. „, afirma un economistul român.
Mircea Vulcănescu ocupa în perioada regimului Antonescu o funcție importanta in aparatul de stat, fiind implicat in procesele esențiale de decizie legate de relațiile economico-financiare dintre Romania si Germania nazista. În calitate de subsecretar de stat la Finanțe menționează faptul că, in afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le plătise României, aceasta a rămas datoare României in sistemul de schimburi convenit: „nemții ne-au rămas si datori in balanța totală a schimburilor in R.M. (reich mark )” [Vulcănescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variațiilor reciproce ale valorilor schimbate, Romania a reușit sa importe substanța in valoare de 100 milioane dolari mai mult decât a exportat si sa facă, in același timp, ca Germania sa-i mai rămână datoare cu o mica diferență de valoare”. [Vulcanescu, 1992; 92].
Sursa: ziuanews.ro
România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing. Prin acesta, ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti exportatorii. Reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.
„Am găsit solduri neachitate ale Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire al studiului. Într-o informare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 se remarcă faptul că a doua acțiune după tranzacţiile germano-elveţiene a reprezentat-o tranzacțiile germano-române cu aur prin Elveţia. „, afirma un economistul român.
Mircea Vulcănescu ocupa în perioada regimului Antonescu o funcție importanta in aparatul de stat, fiind implicat in procesele esențiale de decizie legate de relațiile economico-financiare dintre Romania si Germania nazista. În calitate de subsecretar de stat la Finanțe menționează faptul că, in afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le plătise României, aceasta a rămas datoare României in sistemul de schimburi convenit: „nemții ne-au rămas si datori in balanța totală a schimburilor in R.M. (reich mark )” [Vulcănescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variațiilor reciproce ale valorilor schimbate, Romania a reușit sa importe substanța in valoare de 100 milioane dolari mai mult decât a exportat si sa facă, in același timp, ca Germania sa-i mai rămână datoare cu o mica diferență de valoare”. [Vulcanescu, 1992; 92].
Sursa: ziuanews.ro
.webp)
.webp)
0 Comentarii