Miliardarul din spatele Chipului lui Decebal. Controversata avere a lui Iosif Constantin Drăgan

Cea mai mare sculptură din România, aflată pe malul Dunării, i-a fost dedicată regelui Decebal, însă poartă amprenta unui miliardar român, Iosif Constantin Drăgan.

Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură realizată vreodată în România, veghează de două decenii deasupra Cazanelor Dunării, pe o stâncă de pe malul stâng al fluviului, în apropiere de Orșova.
Chipul lui Decebal, deasupra monumentului lui Traian

Sculptura a fost realizată în peste un deceniu, însă în 2004, când lucrările au fost oprite, doar puțin peste jumătate din opera de artă plănuită a fost finalizată. Chiar și așa, basorelieful care îl portretizează pe regele dac a ajuns la dimensiuni impresionante.

Chipul dăltuit în stâncă are peste 40 de metri înălțime, 25 de metri lățime, ochii de patru metri, un nas lung de șapte metri și lat de patru metri, modelat cu armătură de fier și ciment. Deasupra capului regelui dac, o cruce de fier stă înfiptă în munte.

Pe malul sârbesc al Dunării, un monument antic autentic, Tabula Traiana, ridicată în cinstea împăratului Traian, are dimensiuni de zece ori mai mici decât Chipul lui Decebal. Tabula Traiana străjuia un drum clădit de romani, într-un mod ingenios.

Drumul era suspendat pe porțiunea care traversa în antichitate Cazanele Dunării, în stânca de pe malul drept al fluviului fiind fixate grinzi. În ’60, odată cu amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier de pe Dunăre, monumentul antic a fost mutat cu 30 de metri mai sus, pe versant, pentru a nu fi distrus de ape.

Sculptura uriașă de la Cazanele Dunării a fost etichetată cu o inscripție, și ea de mari dimensiuni, menită să îl „eternzieze” pe finanțatorul operei: „Decebal Rex – Dragan Fecit” (Regele Decebal, făcut de Drăgan).

Iosif Constantin Drăgan și-a pus amprenta pe Chipul lui Decebal

Iosif Constantin Drăgan (1917 - 2008), miliardarul român care și-a legat numele de cea mai mare sculptură din România, ar fi cheltuit peste un milion de dolari pentru realizarea lucrării, iar eforturile financiare i-au fost răsplătite prin inscripția din stâncă.

În Lugoj, orașul său natal, o piață și o universitate îi poartă numele, o statuie i-a fost ridicată în fața universității, iar într-o biserică ortodoxă a fost înfățișat într-un mozaic, în chip de ctitor. O străduță din orașul italian Veneția a fost și ea numită Drăgan.

„Cât o fi plătit, oare, să cumpere la Veneția strada care îi poartă numele?”, întreba, în 1996, revista de cultură „Minimum”.

Pasionat de istorie, Iosif Constantin Drăgan a fost autor al mai multor volume despre istoria antică a României, cel mai faimos dintre ele fiind lansat în anii ’70, cu titlul „Noi, tracii. Istoria multimilenară a neamului românesc”.

Cartea a fost bine primită de regimul totalitar condus de Nicolae Ceaușescu, unul dintre presupusele motive fiind și apropierea din acei ani a miliardarului care trăia în Occident de fostul președinte comunist. După 1990, unii istorici au contestat-o și l-au plasat pe Drăgan în rândul autorilor protocroniști, „obsedați” de originile tracice ale românilor.

Banii nu au reprezentat vreo problemă pentru Iosif Constantin Drăgan pentru a finanța o sculptură atât de costisitoare, deși în anii tinereții, potrivit propriei sale mărturii, Drăgan, fiu al unui tăbăcar din Lugoj (Timiș), ar fi suferit mari lipsuri.

„Îi promisesem tatălui meu că după terminarea serviciului militar intenționam să mă întrețin singur, până la încheierea studiilor. Am preferat să fac mari sacrificii, renunțând uneori chiar și la mâncare, decât să depind de părinții mei. Împlinisem 22 de ani, eram major și mi s-ar fi părut umilitor să nu reușesc să mă întrețin singur”, relata Iosif Constantin Drăgan, în volumul autobiografic „Călătorie în timp” (2008).

În anii 2000, omul de afaceri care trăise cea mai mare parte a vieții în Occident se număra printre cei mai bogați români, cu o avere estimată la peste 1,5 miliarde de dolari. Imperiul său financiar și-ar fi avut originile în afacerile cu petrol și gaze exportate din România în Italia, țara în care se mutase la începutul anilor 1940.

Împrejurările în care Iosif Constantin Drăgan a ajuns în Italia și și-a început marile afaceri nu sunt lipsite de controverse.

„Când trenul s-a pus în mișcare, distanța făcea ca silueta părinților mei să devină din ce în ce mai mică, până când au ajuns ca două puncte la orizont, două lacrimi. Părăseam astfel pământul meu natal, îndreptându-mă cu inima grea spre cea de-a doua patrie a mea: Roma”, relata Iosif Constantin Drăgan, în volumul autobiografic.

 
„Roata norocului” i-ar fi adus succes

Potrivit mărturiilor sale, Drăgan ar fi plecat la studii în Italia și a decis să rămână acolo, din 1940, unde câțiva ani mai târziu a înființat o societate specializată în distribuirea şi îmbutelierea gazului petrolier lichefiat.

„În 1940, un tânăr jurist din Lugoj, Iosif Constantin Drăgan, licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti, pleca în Italia pentru specializare. Urma să se întoarcă doctor în ştiinţe juridice şi economice al Universităţii din Roma. Apoi… „roata norocului“ s-a învârtit altfel: şi-a dat doctoratul, dar a rămas acolo. Astăzi este unul dintre cei mai remarcabili manageri din Europa, unul dintre marii specialişti în marketing din lume, întemeietorul şi susţinătorul unei fundaţii culturale generoase care îi poartă numele”, îl descria revista „Transilvania” în 1973, an în care avusese mai multe întâlniri cu Nicolae Ceaușescu.

Revista Minimum oferea o altă explicație originii averii fabuloase a lui Iosif Constantin Drăgan, arătând că ar fi fost trezorier al Mișcării Legionare – lucru nerecunoscut de acesta – și ar fi păstrat banii acesteia.

„Cum îţi poţi imagina că a ajuns după război Drăgan din Lugoj să-i înveţe pe italieni marketing? În realitate, I. C. Drăgan, posesorul unei averi fabuloase acum, a fost trezorierul Mişcării Legionare. În 1941, după rebeliune, a fost trimis cu saci de bijuterii, valută şi alte lucruri preţioase spre a Ie depune în Elveţia. Băiatul a depus totul şi s-a dat la fund. A ieşit la suprafaţă după război, a scos câte puţin din bunuri, a făcut investiţii, dublându-şi şi triplându-şi averea”, informa revista Minimum, în 2006, într-un articol semnat de Arnold Helman. Autorul îl acuza pe miliardar de finanțarea unor reviste naționaliste, ca România Mare și Tricolorul, și de încercarea de reabilitare a liderilor Mișcării Legionare.

Omul de afaceri Iosf Constantin Drăgan a revenit în România la începutul anilor ’70, în vizite în Banatul natal, pentru a-și lansa cărțile, dar și pentru a se întâlni cu Nicolae Ceaușescu, în calitate de președinte al Federației Internaționale de marketing.

Iosif Constantin Drăgan a murit în 2008, la vârsta de 91 de ani, în reședința sa din Palma de Mallorca (Spania). A fost căsătorit de două ori, ultima oară cu fiica generalului Ștefan Gușă, Daniela Veronica. Drăgan a lăsat în urma sa patru fii.