Guvernul României tocmai ne-a furnizat o informație cheie. Noua Securitate este de șase ori mai mare decât Securitatea din timpul dictaturii lui Ceaușescu, la o populație care a scăzut cu câteva milioane. Cifrele furnizate de Executiv, probabil fără să fi avut această intenție, sunt devastatoare. Le identifică și le semnalează site-ul Flux24.ro.
Dacă întreaga perioadă comunistă a fost caracterizată drept o punere în operă a uneia dintre cele mai sângeroase dictaturi din Europa, căreia i-au căzut victime circa un milion de români, iar dacă brațul înarmat al opresiunii a fost Securitatea, atunci cum ar putea fi caracterizată perioada actuală, când Securitatea este de șase ori mai numeroasă și mult mai puternic finanțată decât s-a petrecut sub regimurile Dej-Ceaușescu sau oricând altcândva în istorie?
Cifrele furnizate de Guvern nu lasă loc niciunei alte interpretări. Din datele oficiale furnizate, rezultă că, astăzi, numărul total al securiștilor încadrați în serviciile de informații existente se ridică la 85.000 de persoane. Tot conform statisticilor oficiale, Securitatea lui Ceaușescu număra 14.500 de persoane. Deci, în prezent, efectivele sunt de șase ori mai numeroase.
Mai știm că numărul agenților acoperiți și al informatorilor, care și aceștia sunt finanțați, crește direct proporțional cu numărul agenților de securitate. Dar aceste cifre, exorbitante și ele, cu certitudine, nu ne-au fost puse la dispoziție de către Guvern.
Numărul total al românilor care sunt plătiți din fonduri publice continuă să fie uriaș pentru nevoile reale ale administrației publice centrale și locale. El se ridica la 1.219.335 persoane. Tot conform datelor oficiale pe care Guvernul le-a furnizat prin Ordonanța de urgență care corectează unele venituri obținute, în sistemul de Apărare și Ordine publică, lucrează 260.000 de persoane, iar dintre acestea o parte o reprezintă lucrătorii celor două servicii secrete. Al Ministerului de Interne și al Armatei. În total, SRI, SIE, Serviciul secret al Ministerului de Interne, Serviciul secret al Armatei, STS și SPP au, în mod oficial, 85.000 de angajați, ponderea cea mai mare revenind Serviciului Român de Informații, care are și cel mai mare buget alocat personalului și cheltuielilor.
Ce rezultă? Cu excepția SIE, care își desfășoară cea mai mare parte a activității în străinătate, dar nu și exclusiv, și parțial a Serviciului secret al Armatei, toate serviciile secrete, cu toți lucrătorii lor și cu toți colaboratorii lor, care nu apar în niciun fel de statistici oficiale, se ocupă, într-o formă sau altă, parțial sau exclusiv, de supravegherea cetățenilor acestei țări. Mai puțini cu patru milioane decât pe vremea lui Ceaușescu.
Să lipim, la cele de mai sus, două informații la fel de greu de contestat, pe care le-am prezentat și în alte ocazii. Dacă punem în relație bugetul SRI cu bugetul României sau cu PIB-ul României sau cu număr de locuitori ai României, este evident pentru oricine că cel puțin un serviciu secret, respectiv SRI ocupă unul dintre primele locuri în lume. Cu alte cuvinte, efortul suportat de cetățenii acestei țări pentru a putea fi supravegheați este mai mare decât efortul oricărei alte comunități naționale, inclusiv dacă vorbim despre marile puteri ale lumii. Al doilea semnal de alarmă pe care l-am tras anterior se referă la un raport cel puțin ciudat, existent între SRI și SIE. Spionajul intern, adică supravegherea propriilor cetățeni se bucură de o finanțare de șase ori mai mare decât spionajul extern. O situație cu totul și cu totul răsturnată față de realitățile din Uniunea Europeană.
Mai trebuie luat în calcul un element extrem de important. Conform legislației existente în România, serviciile secrete dispun, în mod legal, de societăți comerciale și de ONG-uri care funcționează sub acoperire. Acestea sunt și ele încadrate de un personal numeros care, însă, nu apare în niciun fel de statistici, întrucât societățile sunt secrete, iar personalul nu este plătit de la buget.
Și iată cum Executivul de la București tocmai ne-a furnizat o probă imposibil de combatut a existenței unui stat polițienesc mai puternic decât pe vremea lui Ceaușescu, dar care, de ochii UE și NATO, utilizează instrumente mult mai sofisticate pentru a face, însă, același lucru. Supravegherea propriilor cetățeni. Și de bine ce suntem tot mai mult supravegheați, vedem cu ochiul liber unde se plasează de fapt România în concertul statelor europene. În coada clasamentului. Plătim cât plătim din banul public și iată, acesta este rezultatul.
un comentariu de Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
Cifrele furnizate de Guvern nu lasă loc niciunei alte interpretări. Din datele oficiale furnizate, rezultă că, astăzi, numărul total al securiștilor încadrați în serviciile de informații existente se ridică la 85.000 de persoane. Tot conform statisticilor oficiale, Securitatea lui Ceaușescu număra 14.500 de persoane. Deci, în prezent, efectivele sunt de șase ori mai numeroase.
Mai știm că numărul agenților acoperiți și al informatorilor, care și aceștia sunt finanțați, crește direct proporțional cu numărul agenților de securitate. Dar aceste cifre, exorbitante și ele, cu certitudine, nu ne-au fost puse la dispoziție de către Guvern.
Numărul total al românilor care sunt plătiți din fonduri publice continuă să fie uriaș pentru nevoile reale ale administrației publice centrale și locale. El se ridica la 1.219.335 persoane. Tot conform datelor oficiale pe care Guvernul le-a furnizat prin Ordonanța de urgență care corectează unele venituri obținute, în sistemul de Apărare și Ordine publică, lucrează 260.000 de persoane, iar dintre acestea o parte o reprezintă lucrătorii celor două servicii secrete. Al Ministerului de Interne și al Armatei. În total, SRI, SIE, Serviciul secret al Ministerului de Interne, Serviciul secret al Armatei, STS și SPP au, în mod oficial, 85.000 de angajați, ponderea cea mai mare revenind Serviciului Român de Informații, care are și cel mai mare buget alocat personalului și cheltuielilor.
Ce rezultă? Cu excepția SIE, care își desfășoară cea mai mare parte a activității în străinătate, dar nu și exclusiv, și parțial a Serviciului secret al Armatei, toate serviciile secrete, cu toți lucrătorii lor și cu toți colaboratorii lor, care nu apar în niciun fel de statistici oficiale, se ocupă, într-o formă sau altă, parțial sau exclusiv, de supravegherea cetățenilor acestei țări. Mai puțini cu patru milioane decât pe vremea lui Ceaușescu.
Să lipim, la cele de mai sus, două informații la fel de greu de contestat, pe care le-am prezentat și în alte ocazii. Dacă punem în relație bugetul SRI cu bugetul României sau cu PIB-ul României sau cu număr de locuitori ai României, este evident pentru oricine că cel puțin un serviciu secret, respectiv SRI ocupă unul dintre primele locuri în lume. Cu alte cuvinte, efortul suportat de cetățenii acestei țări pentru a putea fi supravegheați este mai mare decât efortul oricărei alte comunități naționale, inclusiv dacă vorbim despre marile puteri ale lumii. Al doilea semnal de alarmă pe care l-am tras anterior se referă la un raport cel puțin ciudat, existent între SRI și SIE. Spionajul intern, adică supravegherea propriilor cetățeni se bucură de o finanțare de șase ori mai mare decât spionajul extern. O situație cu totul și cu totul răsturnată față de realitățile din Uniunea Europeană.
Mai trebuie luat în calcul un element extrem de important. Conform legislației existente în România, serviciile secrete dispun, în mod legal, de societăți comerciale și de ONG-uri care funcționează sub acoperire. Acestea sunt și ele încadrate de un personal numeros care, însă, nu apare în niciun fel de statistici, întrucât societățile sunt secrete, iar personalul nu este plătit de la buget.
Și iată cum Executivul de la București tocmai ne-a furnizat o probă imposibil de combatut a existenței unui stat polițienesc mai puternic decât pe vremea lui Ceaușescu, dar care, de ochii UE și NATO, utilizează instrumente mult mai sofisticate pentru a face, însă, același lucru. Supravegherea propriilor cetățeni. Și de bine ce suntem tot mai mult supravegheați, vedem cu ochiul liber unde se plasează de fapt România în concertul statelor europene. În coada clasamentului. Plătim cât plătim din banul public și iată, acesta este rezultatul.
un comentariu de Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
.webp)
0 Comentarii