Extincția este consecința suprapopulării, conform rezultatelor experimentului Universul 25, efectuat în perioada 1950-1970. Deși importanța proiectului nu a fost pe deplin înțeleasă de către omenire în acea vreme, multe dintre constatările omului de știință John Calhoun sunt relevante și în contextul nostru contemporan.
„Universul 25„, experimentul condus de John Calhoun, se inserează profund în istoria științei, reprezentând o explorare captivantă a comportamentului unei colonii de șoareci, dar și o încercare inedită de a trage învățăminte asupra dinamicii societăților umane. Inițiativa acestui experiment s-a născut din mintea omului de știință american John Calhoun, care a dorit să creeze o „lume ideală” destinată să găzduiască și să susțină reproducerea a sute de șoareci.
Această lume, botezată „Paradisul Șoarecilor”, a fost meticulos construită, oferind rozătoarelor acces nelimitat la hrană și apă, precum și spații locative generoase.
Experimentul a debutat cu plasarea a patru perechi de șoareci într-un mediu aparent perfect. Într-un interval scurt, aceștia au început să se reproducă, inițial conducând la o creștere rapidă a populației. Cu toate acestea, după 315 zile, ritmul reproducerii a cunoscut o scădere semnificativă. Odată cu atingerea cifrei de 600, au început să apară semnele formării unei ierarhii, preludiind apariția grupului denumit „nenorociții”.
Rozătoarele mai mari au început să atace grupul, provocând prăbușirea psihologică a multor masculi. Această dinamică a dus la o disfuncționalitate în protejarea femelelor, care, la rândul lor, au dezvoltat agresivitate față de proprii pui. În timp, comportamentul agresiv al femelelor a crescut, însoțit de izolare și de pierderea interesului reproductiv. A fost înregistrată o scădere semnificativă a ratei natalității și o creștere concomitentă a mortalității la rozătoarele mai tinere.
Într-o etapă ulterioară a experimentului, a apărut o nouă clasă de masculi, cunoscută sub numele de „șoarecii frumoși”, care s-au delimitat prin refuzul de a se împerechea sau de a lupta pentru teritoriu. Acești indivizi au devenit indiferenți față de orice altceva în afara hranei și somnului. În timp, „șoarecii frumoși” și „femelele izolate” au devenit majoritari în populație.
Într-o etapă ulterioară a experimentului, a apărut o nouă clasă de masculi, cunoscută sub numele de „șoarecii frumoși”, care s-au delimitat prin refuzul de a se împerechea sau de a lupta pentru teritoriu. Acești indivizi au devenit indiferenți față de orice altceva în afara hranei și somnului. În timp, „șoarecii frumoși” și „femelele izolate” au devenit majoritari în populație.
Calhoun a descris faza de declin ca fiind compusă din două etape: „prima moarte” și „a doua moarte”. Prima etapă s-a caracterizat prin pierderea scopului în viață, lipsa dorinței de a se împerechea, de a crește tineri sau de a-și stabili un rol în societate. Mortalitatea juvenilă a atins 100%, iar reproducerea a ajuns la zero. Homosexualitatea a devenit evidentă, iar canibalismul a crescut, în ciuda hranei în exces. La doi ani de la începerea experimentului, s-a născut ultimul pui al coloniei, iar până în 1973, ultimul șoarece din Universul 25 a fost înregistrat ca decedat.
Repetând experimentul de încă 25 de ori, Calhoun a obținut mereu aceleași rezultate. Lucrarea sa a fost utilizată ca model pentru a înțelege colapsul social, devenind un punct focal în studiul sociologiei urbane. Astăzi, asistăm la paralele remarcabile în societatea contemporană, cu bărbați care par să fi slăbit, să fie feminizați, lipsiți de aptitudini și instincte de protecție, în timp ce femeile par să fie excesiv de agitate și agresive, pierzându-și anumite instincte fundamentale.
Repetând experimentul de încă 25 de ori, Calhoun a obținut mereu aceleași rezultate. Lucrarea sa a fost utilizată ca model pentru a înțelege colapsul social, devenind un punct focal în studiul sociologiei urbane. Astăzi, asistăm la paralele remarcabile în societatea contemporană, cu bărbați care par să fi slăbit, să fie feminizați, lipsiți de aptitudini și instincte de protecție, în timp ce femeile par să fie excesiv de agitate și agresive, pierzându-și anumite instincte fundamentale.
Această fascinantă incursiune în „Universul 25” continuă să ne ofere o perspectivă relevantă asupra complexității societății umane și a potențialelor consecințe ale suprapopulării. Într-adevăr, experimentul lui Calhoun, deși desfășurat asupra șoarecilor, oferă reflexii surprinzătoare și asupra comportamentului uman contemporan.
Pe măsură ce societatea noastră evoluează, paralelele dintre dinamica observată în Universul 25 și tendințele actuale devin din ce în ce mai evidente. Privind în prezent, constatăm fenomene notabile care reflectă aceleași tendințe de declin social și schimbare comportamentală. Bărbați care par să își piardă identitatea tradițională, prezentând trăsături de slăbiciune și feminizare, sunt subiectul unei dezbateri intense în discuțiile contemporane despre masculinitate. Acești bărbați sunt percepuți adesea ca având puține sau deloc aptitudini și instincte de protecție, sugerând o schimbare semnificativă în percepția și rolul masculinității.
Pe de altă parte, femeile contemporane par să adopte comportamente mai agitate și agresive, pierzând în anumite cazuri acele instincte maternale și de protecție care au caracterizat tradițional femininitatea. Această schimbare de dinamică în relațiile dintre sexe poate fi analizată în lumina observațiilor lui Calhoun privind comportamentul femelelor în stadiile ulterioare ale experimentului, în care agresivitatea și izolarea au devenit norma.
O altă remarcă importantă din experimentul „Universul 25” este apariția unei clase noi de indivizi, „șoarecii frumoși”, care au refuzat să se angajeze în relații sau să lupte pentru teritoriu. Această dezinteresare pentru aspectele sociale și reproductivitate poate fi comparată cu fenomenele de alienare și desprindere observate în rândul anumitor categorii sociale contemporane. Așa-numiții „șoareci frumoși” contemporani pot fi echivalați cu cei care manifestă indiferență față de obligațiile sociale tradiționale, preferând o existență centrată pe plăceri imediate și neimplicați în construirea comunității.
Prin prisma acestor analogii, cercetările lui Calhoun devin un cadru fascinant pentru analizarea și înțelegerea societății noastre contemporane. În esență, experimentul său ne oferă o oglindă îngrijorătoare, dar extrem de necesară, în care să reflectăm asupra schimbărilor subtile și nu întotdeauna pozitive care pot avea loc în societatea umană în contextul suprapopulării și al absenței adecvate a structurilor sociale.
Astfel, prin investigarea amănunțită a acestui experiment științific remarcabil, putem să tragem învățăminte și să căutăm modalități constructive de a adapta și îmbunătăți societatea noastră în fața provocărilor contemporane. Este un apel la conștientizare și acțiune, subliniind importanța menținerii echilibrului și a structurilor sociale pentru o societate sănătoasă și echilibrată în viitor.
0 Comentarii