Descoperire șocantă făcută pe fundul oceanului! „Aici au trăit până la 500.000 de oameni”

Cercetătorii au făcut o descoperire de-a dreptul uimitoare pe fundul oceanului. O vastă regiune din nord-vestul Sahalului, unde trăiau în trecut până la 500.000 de locuitori, s-a scufundat în ocean cu peste 10.000 de ani în urmă.

O echipă internațională de cercetători condusă de Universitățile Griffith, Wollongong și Sydney din Australia a efectuat un studiu recent, publicat în revista Quaternary Science, și a făcut o descoperire remarcabilă. Acești experți au constatat că o vastă regiune din nord-vestul Sahalului, unde trăiau în trecut până la 500.000 de locuitori, s-a scufundat în ocean cu peste 10.000 de ani în urmă.

Platoul de nord-vest al Sahulului, care reprezintă o masă de uscat formată din Australia și Noua Guinee în perioadele de nivel mai scăzut al mării, a fost o întinsă regiune terestră în timpul Pleistocenului târziu. Acesta conecta regiunile australiene din Kimberley și vestul Țării Arnhem în perioadele în care nivelul mării era mai scăzut decât în prezent, conform Sci News.

În mare parte a ultimelor 65.000 de ani de istorie umană din Australia, scăderea nivelului mării a dezvăluit o vastă porțiune de uscat în nord-vestul continentului, legând Ținutul Kimberley și Arnhem într-o zonă învecinată.


Prin analiza atentă a datelor batimetrice de înaltă rezoluție, cercetătorul Kasih Norman de la Universitatea Griffith și echipa sa au descoperit că acest platou de nord-vest, acum scufundat, a existat sub forma unui arhipelag extins în timpul Etapei 4 a izotopilor marini (mai exact acum 71.000 și 59.000 de ani), menținându-se stabil timp de 9.000 de ani.

În Etapa 2 a izotopilor marini (acum 29.000 și 14.000 de ani), acesta s-a transformat într-un platou complet expus, prezentând o mare interioară învecinată cu un lac de apă dulce, înconjurat de versanți înalți sculptați de chei adânci.

Modelarea demografică a echipei sugerează că platoul de nord-vest a avut capacități de transport fluctuante în Etapele 4-2 ale izotopilor marini, susținând existența potențială a populațiilor cuprinse între 50.000 și 500.000 de oameni în diferite perioade.



Cu toate acestea, creșterea rapidă a nivelului mării la nivel global în urmă cu 14.500 și 14.100 de ani (în timpul Meltwater Pulse 1A) și între 12.000 și 9.000 de ani în urmă a condus la scufundarea rapidă a aproximativ 50% din Platoul de Nord-Vest, provocând modificări semnificative în modul de viață al populațiilor umane.

Aceste evenimente catastrofale au declanșat retragerea populațiilor umane către linia de coastă, ceea ce este evident în variațiile intense de ocupare a siturilor arheologice din Kimberley și Arnhem, precum și în apariția bruscă a unor noi stiluri distinctive de artă rupestră în ambele regiuni.

„Prezența acestui arhipelag extins a facilitat probabil dispersarea cu succes a primilor exploratori maritimi din Wallacea – regiunea Indoneziei de astăzi – oferind un mediu familiar pentru adaptarea lor la vastul continent Sahul”, a spus dr. Norman.


Mai mult, studiul a subliniat rolul critic pe care l-au jucat marginile continentale acum scufundate în expansiunile umane timpurii.

„Modelarea noastră demografică a arătat un vârf în dimensiunea populației la apogeul celei mai recente epoci glaciare, cu aproximativ 20.000 de ani în urmă, când întreaga întindere a Raftului de Nord-Vest era uscat”, a spus dr. Norman.



„Această descoperire a fost acum susținută de noi cercetări genetice care arată populații foarte mari pentru insulele Tiwi – situate chiar la est de regiunea de studiu – la înălțimea ultimei perioade glaciare.”