Evenimente culturale printre tarabele din piață, în orașul care s-a dorit „liber de manele”

În Timișoara, orașul care voia să interzică manelele în spațiul public, câțiva artiști au mers tot anul în piața Ocska și au organizat evenimente culturale - teatru, expoziții, muzică - pentru „piețari”. Scriitorul Vasile Ernu a participat la unele dintre ele și de la această experiență redeschide dezbaterea despre cultura elitelor, cea din centrul orașelor, de care oamenii de la periferie nu se simt reprezentați.

În acest an am participat la mai multe proiecte culturale și sociale în Timișoara. Unul dintre cele mai semnificative pentru mine a fost invitația făcută de ROD Festival cu o intervenție culturală inedită în Ocska, piața de vechituri din Mehala. Printre tabare a fost instalată și o expoziție foto de Diana Bilec și Oliver Merce, cu fotografii realizate în pitoreasca piață, dar și cu principalele personaje care dau viață locului – așa-numiții piețari informeaza libertatea.ro

Organizația DocuMentor a deplasat în locație un studio mobil audio/video unde sub titulatura „Vorbe în dubă” s-au înregistrat mai multe podcasturi video cu Goran Mrakic, Diana Bilec, Vasile Ernu, Călin Meda, Florin Iepan și oameni din piața de vechituri.
Între cultura înaltă și cea de masă

Una dintre problemele majore legate de felul de a gândi accesul la cultură se referă la faptul că ceea ce numim noi cultură împărțim în cultură înaltă și cultură de masă. În tradiția locală destul de conservatoare și elitistă „adevărata cultură” este doar cea înaltă. Cultura de masă sau cultura populară este privită de sus, cu mult dispreț.

Problema cea mare însă în acest tip de împărțire este faptul că, de obicei, cultura înaltă este o cultură destul de exclusivistă și scumpă. Ea are nevoie de instituții complexe, profesioniști care au nevoie de multă educație și specializare care presupun costuri mari.

Statul cheltuie bani mulți pe sistemele artistice complexe precum opera, teatrele de diverse facturi, producții cinematografice sofisticate, galerii și muzee, care de obicei slujesc o elită pretențioasă în care grosul populației nu se regăsește.

E bine că există aceste sisteme de producție culturală pentru această mică elită socială mai educată și mai potentă financiar? Da, de ce nu? Întrebarea este însă alta: dacă toți plătim impozite, oare nu fiecare grup social și pătură socială ar trebui să se regăsească în niște servicii culturale reprezentative pentru grupul său?

Adică de ce toată „cultura bună” se petrece în centrul orașului, deseori la prețuri prohibitive pentru populația mai săracă, deși e o pătură mare, și nu avem mai nimic în cartierele mai sărace, mai mărginașe? Ce tip de cultură și educație culturală oferim acestor pături sociale largi? Sau poate chiar le interzicem: să nu asculte muzici pe care elita le consideră „de prost gust” – am avut astfel de cazuri.

Capitala Europeană și interesul pentru periferie

Proiectul Timișoara Capitala Europeană a stârnit la acest capitol discuții. Norocul ei e că a existat o echipă interesată și atentă la eterna temă: cum integrăm în circuitul cultural al orașului minoritățile și grupurile defavorizate? Cu alte cuvinte cum facem ca educația culturală și diversele forme de manifestare culturală să ajungă dincolo de centru, spre periferie.

L-am întrebat pe Florin Iepan, regizor de film documentar, timișorean și o voce critică de vocație, dacă manelele se mai pot asculta la Timișoara, că se declarase „oraș liber de manele”, când fostul primar Nicolae Robu dădea, în 2019, o notă internă în primărie prin care interzicea să mai fie ascultate manele în spațiul public. Unde e papion nu e loc de manea?

Ne-a răspuns: „Se pot asculta manele, dar nu ai voie să faci proiecte despre rasism, egalitate de gen etc. Uite, a fost recent un scandal – un proiect al celor de la Contrasens, care au expus o lucrare ce propunea folosirea familiei de cuvinte derivate de la „muiere” pentru a conștientiza problemele legate de violența de gen, lucrarea artistei Petrovici-Popescu Ana. (…) Dacă vorbim de valori europene, Timișoara nu este nici pe departe ceea ce pretinde, mai ales la nivel de politicieni locali: aici ai și rasism, și homofobie, și toate valorile «tradiționale» ale Europei de Est scoase în față, ca să nu mai spun de o discriminare agresivă a săracilor”.

Mai multe pe libertatea.ro