Un român stabilit de mai mulți ani în Germania a trăit o experiență umilitoare, care l-a făcut să se gândească serios dacă mai merită să trăiască în patria lui Goethe. El spune că a fost tratat foarte urât de funcționari pentru simplul motiv că aceștia nu agrează românii.
Un român care trăiește în Germania, la Munchen, a relatat un moment nefericit pe care l-a trăit anul trecut. S-a întâmplat, spune el, când s-a prezentat la birourile Direcției de Evidență a Populației pentru a anunța că viitoarea lui soție se mută la el, în Germania. Însoțit chiar de partenera sa, bărbatul le-a spus funcționarilor despre ce este vorba.
„Nu voi uita niciodată imaginea birocratului român, a funcționarului urâcios pe care parcă îl deranjezi atunci când i te adresezi și care îți răspunde în doi peri. Și până de curând nu credeam că există funcționari mai antipatici. Ei bine, am aflat acum că da, există! Și trăiesc în Germania”, a început el.
O replică umilitoare
După ce le-a spus funcționarilor germani despre ce e vorba, aceștia i s-au adresat în engleză tinerei și i-au pus câteva întrebări suplimentare. Nimic deranjant, ba chiar absolut firesc, s-a gândit românul, care s-a dat un pas mai în spate pentru a-i lăsa pe funcționari să dialogheze cu partenera lui. Apoi, unul dintre funcționari l-a rugat să li se alăture din nou, iar cumva discuția a ajuns la orașul din care provin cei doi români, Timișoara.
„În momentul în care a aflat că suntem din Timișoara, neamțului i s-a luminat fața. Dar nu de dragul Timișoarei sau dintr-o simpatie subită pentru români. «A, Temesvár, Transilvania (n.r.- Temesvár e numele unguresc al Timișoarei). De ce n-ați spus că sunteți unguri, nu vă mai stresam atâta», a zis omul, după care a continuat convins că suntem unguri, fără să ne dea timp să-i răspundem: «Credeam să sunteți români, dar știu că în Temesvár sunteți voi și germanii noștri, oameni serioși. Nu mai scăpăm de ei, aici nu ne plac deloc românii și turcii, dar n-avem ce să le facem că ne trebuie forță de muncă. De-ar fi după mine...», a zis el, dar nu l-am lăsat să continue ci i-am spus pe tonul cel mai sec, deși îmi venea să țip la el: «Știți, de fapt chiar suntem români.» Omul a muțit, și-a cerut scuze, și ne-a pasat apoi la un coleg de-al său pentru alte formalități”, a povestit el.
Până la urmă, cei doi au rezolvat cu actele, însă acum ei se gândesc serios dacă e cazul să rămână acolo.
„Germanii nu ne-au dat niciodată impresia că sunt prietenoși cu noi, dar măcar nu se purtaseră urât cu noi că suntem români. Până acum. Parcă ni s-a făcut dor de funcționarul român antipatic. Măcar el nu ne disprețuia pentru că suntem români”, a încheiat el.
0 Comentarii