O țară vrea să domine lumea, devenind centrul globului: Țintește să înlocuiască SUA, fixând și o dată

O nouă carte scrisă de doi experți de la Institutul SOAS din Londra dezvăluie provocările globale care se propagă în prezent, cu bătaie lungă în viitor. O țară își dorește cu ardoare să domine lumea, țintind să înlocuiască Statele Unite pe soclul scenei mondiale. China, prin planurile lui Xi Jinping, vrea să devină puterea predominantă internațională până în anul 2050, dar ea nu dorește să intervină în conflictele regionale.

Dacă credeți că Xi Jinping este doar un alt dictator, atunci gândiți-vă din nou, spune Steve Tsang, directorul Institutului SOAS China din Londra și autorul unei noi cărți revelatoare – ”Gândirea politică a lui Xi Jinping” - despre ceea ce își dorește cu adevărat liderul chinez și cum intenționează să obțină asta, potrivit iNews.

Megalomania extrem de concentrată a lui Xi este interesantă în sine. Dar, mai important, impactul lui Xi asupra lumii – și asupra vieților noastre – va fi enorm, dacă își va atinge scopul. „Vrea să schimbe China și, odată cu ea, lumea. Îl ignorăm pe riscul nostru”, a spus Tsang.

Xi se așteaptă ca China să devină puterea mondială preeminentă până în 2050, înlocuind SUA în acest proces. Dar nu își va asuma niciuna dintre responsabilitățile globale inerente rolului al Americii de polițist mondial.

În ciuda puterii sale uriașe, nu ar trebui să ne așteptăm ca China să intervină în conflicte regionale pentru a proteja drepturile omului sau pentru a descuraja alte invazii ale statelor revanșiste precum Rusia.

Taiwanul va fi luat până la mijlocul acestui secol – sau, conform liniei Partidului Comunitar Chinez, „reunificat cu succes” cu China. Victoria criticului chinez deschis William Lai, cunoscut și sub numele de Lai Ching-te, la alegerile prezidențiale din Taiwan de weekendul trecut, l-a înfuriat pe Xi.

„Nu va lansa acțiuni militare imediat după alegeri”, spune Tsang. „Și nu neapărat în următorii patru ani... Și motivul este că Xi Jinping se mișcă mai mult în propriul ritm și în agenda sa decât pur și simplu conform agendei care este stabilită de altcineva”.

Dacă, așa cum plănuiește Xi, China va pune mâna pe Taiwan până în 2050, Japonia ar trebui să încheie un acord cu China sau să devină o putere nucleară. Retrogradarea Americii la statutul de al doilea nivel în regiune ar obliga și Coreea de Sud să achiziționeze arme nucleare, schimbând total acea parte a lumii.

Toate sub cerul Chinei

Spre deosebire de Mao, care a vrut să creeze o China modernă, ambiția lui Xi este de a reînvia gloria de odinioară pe care o vede în cultura și civilizația sa străveche.

Aspectul definitoriu al gândirii Xi este însă importanța Partidului Comunist Chinez și rolul de neînlocuit al lui Xi în cadrul acestuia. „Xi denaturează istoria pentru a afirma că țara nu este nimic fără Partid și că Partidul nu este nimic fără el, „liderul central”,” spune Tsang.

La fel ca aliatul său Vladimir Putin, a cărui grandoare o admiră, Xi vede epoca imperiului prin ochelari nuanțați de trandafiri. Cel puțin Putin nu ține prelegeri marxiste. Ambițiile imperiale ale lui Xi – nu limbajul pe care l-ar folosi, desigur – nu se potrivesc cu discursul său politic.

Tsang – un istoric important al Chinei care știa ceva despre Xi înainte de a documenta cartea – admite că a fost uluit de amploarea ambiţiei lui Xi. „Știam că încerca să forțeze foarte, foarte mult pentru a pune totul sub conducerea Partidului Comunist. Abia într-o etapă destul de avansată a cercetării am ajuns la concluzia că ceea ce încearcă el să creeze în China este o situație a unei țări, a unui popor, a unei ideologii, a unui partid, a unui lider”, spune el.

Dar Xi are planuri care se extind cu mult dincolo de imensul teritoriu al Chinei. Tianxia (literal: „toate sub cer”) a fost sistemul de relații interstatale care guverna Asia în timpurile străvechi. China, ca centru al lumii civilizate și vârf al culturii, guvernată de un imperiu înțelept, se presupune că a răspândit înțelepciunea și beneficiile materiale întregii omeniri.

Tsang spune că scopul final al lui Xi este să aibă o versiune modernă a Tianxia stabilită la nivel global până la mijlocul secolului.

Cu puterea sa economică globală, Beijingul ar putea constrânge chiar și națiunile occidentale să restrângă libertatea de exprimare a criticilor Chinei sau să accepte acorduri comerciale unilaterale.