Primul domnitor care s-a gândit la unirea principatelor. A avut ideea înaintea lui Mihai Viteazul și era fiul unui marinar grec

Cercetările istorice arată că nu Mihai Viteazul a fost primul domnitor medieval care s-a gândit la unificarea celor trei principate, locuite majoritar de români. Primul a fost, culmea, un aventurier, fiul unui marinar grec, care a ajuns printr-o întâmplare pe tronul Moldovei.

Mihai Viteazul este unul dintre cele mai faimoase și totodată îndrăgite personaje ale istoriei românilor. Este considerat primul domnitor român care a unificat la 1600 cele trei principate în care locuia o populație majoritar românească. Ba chiar istoriografia sub îndrumarea ideologiei naționalist-comuniste l-a considerat primul făuritor de națiune românească.

Așa cum arată unele studii, Mihai Viteazul a fost primul unificator, dar nu și cel dintâi domnitor al unui principat românesc care să se gândească la acest lucru. Primul care a visat la un Proiect Dacic a fost fiul unui marinar grec, ajuns printr-o conjuctură domn al Moldovei, pe numele său Iacob Ieraclid - zis și Despot Vodă.

Aceasta a domnit cu șapte înainte ca Mihai Viteazul să devină domnitor în Valahia. Ba chiar Iacob Ieraclid a oferit - măcar ca pretext - drept motiv pentru unificarea celor trei principate, inclusiv originea comună a locuitorilor celor trei țări.

Cum l-a propulsat norocul și inteligența pe fiul unui marinar din Samos

Povestea începe în anul 1511, pe insula Samos, situată în Arhipelagul Sporadelor, în Marea Egee, atunci când Iacob Ieraclid vedea lumina zilei în familia unui marinar grec. Nu este cunoscut numele său real, Iacob Ieraclid fiind numele luat ulterior, la maturitate.

Nu se știe cum, dar la vârsta adolescenței intră în slujba lui Iacob Ieraclide, un principe grec care provenea din vechea aristocrație bizantină și stăpânea insulele Samos și Paros, cu titlul de despot.

După ani de zile petrecuți în slujba principelui bizantin, fiul marinarului i-a câștigat încrederea. De altfel, despotul de Samos era atât de atașat de tânărul Iacob că l-a numit moștenitorul său. La moartea adevăratului Iacob Ieraclid, fiul marinarului din Samos i-a luat numele, dar și titlul de despot de Samos și Paros, în virtutea dreptului la moștenire.

Din om de rând, peste noapte, Iacob s-a trezit principe, despot, cu o avere măricică. A preferat să părăsească arhipelagul egeean și a pribegit prin Europa. A studiat medicina pe la Montpellier, în sudul Franței, dar a servit și ca mercenar. Ajunge în serviciul regelui Henric al II-lea și luptă în armata franceză pentru recucerirea orașului Metz.

Era „un bărbat frumos la înfățișare, nu mare de stat, vânjos și cu draci în corp”, mărturisea istoricul Leonclavius. După o serie de incidente dubioase, legate de o presupusă crimă în Montpellier, Iacob Ieraclid schimbă taberele și ajunge în armatele lui Carol Quintul, luptând împotriva francezilor la Renty în 1554. În urma faptelor sale de arme este investit în grad de cavaler și conte palatin de Carol Quintul în 1555. După ce Carol Quintul este înfrânt de francezi, Iacob Ieraclid părăsește și această tabără și ajunge în Germania la Wittenberg, stând în compania adepților reformei religioase.

 
Aventurierul care visa la un „plan dacic“

După ce a mai pribegit prin Danemarca, Prusia, Suedia și Polonia, Iacob Ieraclid ajunge în Principatele Române. Mai precis, în Moldova la curtea lui Alexandru Lăpușneanu, dându-se drept o rudă a domniței Ruxandra. La curtea Moldovei complotează pentru înlăturarea lui Lăpușneanu. Dat în vileag, reușește să fugă, găsind scăpare la un nobil polonez.
Citește și: Ţiganul ajuns voievod al Moldovei. Omul considerat aliatul de încredere al lui Mihai Viteazul şi mercenarul lăudat în Europa

În cele din urmă cu ajutorul lui Ferdinand, împăratul romano-german, Iacob Ieraclid vine cu o armată de mercenari și îl înfrânge pe Lăpușneanu, la Verbia, lângă Dorohoi, astăzi județul Botoșani, în anul 1561. Evident, Lăpușneanu fusese trădat și de boieri.

Iacob Ieraclid ajunge pe tronul Moldovei, fiind cunoscut și sub numele de Despot Vodă. La numai două luni de la preluarea tronului, Despot Vodă concepe așa-numitul „Plan dacic“. El dorea să unească Moldova, Valahia și Transilvania în același stat. Mai mult decât atât, așa cum arată documentele, Despot Vodă a folosit ca argument originea romanică, comună, a locuitorilor majoritari din cele trei principate.

Cu alte cuvinte, Despot Vodă era conștient de faptul că era unul și același popor, anticipând ideile și dorințele unioniștilor români, cu aproximativ două secole.

„Este bine cunoscut pentru istorici că printre planurile mărețe ale domnului Moldovei se număr și organizarea unui război antiotoman pentru recâștigarea independenței Țărilor române. Conform documentelor, în februarie 1562, la câteva luni după luarea domniei, Despot lansează de la Vaslui un apel către moldoveni în care, afirmând originea lor romană, îl cheamă să-l sprijine în noua campanie anti-otomană. «Voi lupta zi şi noapte contra necredincioşilor şi blestemţilor de turci împreună cu voi, oameni destoinici, descendenţi ai valoroşilor romani, care au făcut să tremure lumea»”, arată Adina Berciu în lucrarea „O încercare de unificare a celor trei ţări române în timpul domniei lui Despot-Vodă (1561-1563)”.

 
Planul lui Despot Ieraclid și o trădare boierească

Prima dată, Despot Vodă a încercat să pună mâna pe Țara Românească, fără vărsare de sânge, printr-o alianță matrimonială, iar Transilvania spera să o cucerească profitând de o revoltă a secuilor, dar și de sprijinul împăratului Ferdinand.

În Valahia, domnitor era Petru cel Tânăr, iar Despot deja îl păcălise cu prietenia sa. Inițial voievodul Moldovei dorea efectiv să invadeze Țara Românească, iar regent în Moldova să-l lase pe fratele său Dumitru. Lucrurile s-au schimbat între timp, imperialii făcând pace cu otomanii, lăsându-l pe Despot fără susținere.
Citește și: Blestemul moldovenesc și regii Ungariei. Șiretlicul unui voievod și prima înfrângere umilitoare în Moldova

În plus, Petru cel Tânăr era susținut de Soliman Magnificul. Despot Vodă încearcă și alianța matrimonială, dorind să se căsătorească cu o soră a voievodului valah. Și această variantă eșuează, Despot fiind nevoit să renunțe la planurile sale privind Țara Românească.

În ceea ce privește Transilvania, și aici lucrurile s-au complicat. Inițial, Despot a vrut să profite de o revoltă a secuilor din anul 1562. Jură de această dată credință sultanului, pregătește două armate și așteaptă ca imperialii să atace Transilvania. Dinspre apus înainta acum armata imperială a lui Melchior Balassa cu porunca de a înăbuşi răscoala şi de a ocupa Transilvania. La răsărit, Despot îşi plasase două armate la Trotuş şi Bistriţa.

De altfel, intervenţia sa era autorizată de însuşi sultanul, căruia Despot îi jurase credinţă şi ajutor pentru Zapolya. În planul său însă, domnul Moldovei urma să intre în Transilvania după atacul imperialilor şi nu înainte.

Principele Transilvaniei aflat într-o situaţie dificilă îi propune retrocedarea celor două cetăţi. „În iunie 1562, după pacea de la Praga, Balassa nu mai atacă, secuii se liniştesc, iar Despot singur în faţa armatei lui Zapolia, renunţă văzându-şi din nou planurile spulberate”, arată Adina Berciu în aceeași lucrare.

Cu planurile făcute praf, detestat de boierii care nu înțelegeau toată această strădanie, Despot Vodă ajunge victimă a trădării. Este învins de hatmanul Ștefan Tomșa și ucis cu buzduganul, pe câmpul de luptă.