A fost actorul fenomen al României. Destin fabulos pentru cel mai iubit dintre pământeni. Soția nu a putut să trăiască fără el: ”I-a spus la înmormântare să o aștepte, că va veni și ea în curând. Asta s-a și întâmplat”

Ștefan Iordache a fost un adevărat actor-fenonem al teatrului românesc. Florin Zamfirescu dezvăluie detalii neștiute despre ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Ștefan Iordache ar fi împlinit, astăzi, 82 de ani. La vârsta de 67 de ani, el murea la Viena, răpus de leucemie. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK marele actor Florin Zamfirescu explică de ce Ștefan Iordache era ”cel mai iubit dintre pământeni”.

 Îl caracterizează ca pe un hipnotizator pe scenă, un actor de o versatilitate fantastică. Florin Zamfirescu își aduce aminte când l-a văzut ultima dată pe marele Ștefan Iordache plângând și cum a devenit un actor manierist. Florin Zamfirescu: “A fost prințul scenei românești”

Marele Ștefan Iordache s-a născut pe data de 3 februarie 1941 și a fost unul din cei mai mari actori ai României. A jucat timp de 49 de ani pe scena teatrului și a interpretat roluri mari ca Hamlet, Titus Andronicus sau Richard al III-lea. Venit, în copilărie, de la Calafat la București, și-a petrecut mulți ani în cartierul Rahova. La 16 ani a dat examen la medicină, dar a picat și așa s-a apucat de teatru.

“Pe Ștefan Iordache l-am văzut întâi și întâi pe scenă. Eram proaspăt admis, student la facultatea de teatru iar Ștefan Iordache juca din plin la Nottara. Văzându-l în niște spectacole, Hamlet, Dostoievski, mi s-a părut un actor unic. Un artist incredibil care te poate complexa.

Era un om ale cărui sunete și mișcări scenice te fascinau. Era ca un hipontizator, în sala nu mai știai de tine. Ascultându-l și văzându-l nu știai când a trecut timul, nu mai știai nimic. A fost prințul scenei românești”, își amintește maestrul Florin Zamfirescu.

40 de ani la la absolvire: “Era un actor unic”

Maestrul Ștefan Iordache își ridicase un adevărat imperiu la Gruiu, în Giurgiu, acolo unde s-a retras spre finalul vieții. Își cultiva singur legumele în grădină, iar pe scenă nu se îmbăta niciodată cu aplauzele spectatorilor. Își dorea mult să aibă prieteni și îi era foarte teamă de singurătate. Regizorii care au lucrat cu maestrul Iordache au spus mereu că marele actor nu era niciodată previzibil, mereu te așteptai de la el la o surpriză.

“Când am ajuns la Cassandra am aflat povești despre studentul Ștefan Iordache. Erau niște regizori tehnici care vorbeau despre Iordache din studenție ca despre Dumnezeu. Era un actor unic, cu ‘gheară de leu’. Îmi aduc aminte că mai trăia Ștefan Iordache când generația lui a făcut aniversarea de 40 de ani de la terminarea facultății.

Eu eram rector și a trebuit să fiu acolo, să citesc catalogul celor care, acum 40 de ani, terminaseră cursurile. Când am pronunțat numele lui Iordache, a venit din sală, și-a pus mâinile pe marginea scenei și a început să plângă. Nu a spus nimic, doar se uita la scenă și simțea că își vede toată tinerețea, rolurile de la Cassandra de acum 40 de ani. Toată sala s-a ridicat în picioare și a început să-l aplaude”, povestește, în exclusivitate pentru FANATIK, Florin Zamfirescu.

“Era fabulos Ștefan Iordache, depășise nivelul de actor”

Ștefan Iordache nu a dat, în copilărie și în adolescență, semne că va deveni unul din cei mai mari actori ai României. La școală evita de fiecare dată să spună poezii și niciodată nu zicea că dorește să se facă actor.

Prima lui opțiune a fost medicina, dar la examen i-a picat urechea. Nu a știut ce să scrie, a luat nota 0.45 și așa s-a terminat un vis. A două opțiune, spre uimirea tuturor, nu a fost actoria însă.

“Am jucat alături de Ștefan Iordache în D’ale carnavalului, în O scrisoare pierdută – unde el era Cațavencu, iar eu Agamiță Dandanache-, în regia lui Tocilescu. Am fost în preajma lui și i-am văzut toate mecanismele.

De fiecare dată mi s-a părut fascinant, dar, ca și George Constantin, Iordache devenise maniersit. Aducea rolurile la el. Devenise o personalitate puternică, un fel de personaj. Era fabulous Ștefan Iordache, depășise nivelul de actor, el era artist”, își amintește marele actor Florin Zamfirescu.

Cum se pregătea Ștefan Iordache: “Venea cu 4 ore înainte”

După ce a picat la medicină, inegalabilul actor Ștefan Iordache a decis că vrea să devină contabil. A reușit să inventeze și un sistem unic, de calcul. Teatrul l-a descoperit la cooperativă, acolo unde era contabil. Cei din brigada artistică i-au dat un rol mic, trebuia să spună o replică. După câțiva ani de facultate Ștefan Iordache strălucea în rolul lui Hamlet.

“Avea o atitudine ieșită din comun față de muncă. Dacă avea spectacol la ora 7 seara, la 3 era în teatru. Niciodată nu pleca cu mașina sau cu tramvaiul când avea spectacol, mergea pe jos. Îi era teamă să nu se întâmple ceva dacă ar fi fost la volan sau cu tramvaiul, și că n-ar mai fi ajuns la spectacol.

Venea cu 4 ore înainte și își facea programul. Citea ziarul, se uita în oglindă la machiaj, bea o cafea și se îmbrăca încet. Dacă avea spectacol într-o zi nu își mai programa absolut nimic. Într-o zi m-a văzut venind de la facultate și mi-a spus că el n-ar putea să facă ce fac eu. Era un om care se pregătea profund și cred că de aici apărea vraja asta fabuloasă. Forța scenică pe care nu o vedeai la alt actor, poate doar la George Constantin.

Am descoperit, pe parcurs, că Ștefan Iordache îl admira foarte tare pe George. Uneori aveau același stil de joc fără să fie imitație, avea loc o simbioză. Cred că George îl influența pe Iordache. Amândoi l-au influențat, la rândul lor, pe Horațiu Mălăele. El a fost ca fratele lor mai mic când jucau la Nottara, era o filiație între marii actori”, declară, în exclusivitate pentru FANATIK, Florin Zamfirescu.
“A avut parte de o înmormântare regească”

Marele actor Ștefan Iordache a fost un foarte bun cântăreț. Alături de Sanda Ladoși a înregistrat mai multe melodii. În vara anului 1994 Ștefan Iordache participa, alături de cunoscuta cântăreață, la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia cu melodia “Și între noi mai e un pas”. Timp de 40 de ani a fost însurat cu nepoata celebrului pictor Nicolae Tonizta, Mihaela Tonitza. Marele actor a murit pe 14 septembrie 2008 la Viena. Suferea de leucemie.

“Ștefan Iordache s-a deteriorat destul de repede. A murit la 67 de ani, deja avea probleme cu piciorul și mergea în baston. Ultima oară l-am văzut când s-a lansat cartea lui, Regele Scamator. Era destul de îmbătrânit, cu bastonul, apoi a murit destul de repede. A avut parte de o înmormântare regească, a dorit să fie înhumat la cimitirul din Gruiu.

Acolo își făcuse un mic imperiu. Eu nu făceam parte din prietenii ‘de băutură’, dar acolo se întâlnea cu diverși cântăreți și actori. După ce soția lui, Mihaela Tonitza, a rămas văduvă, i-a spus la înmormântare să o aștepte, că va veni și ea în curând. Asta s-a și întâmplat, ea nu a putut să trăiască fără el și, în câteva luni, a murit”, ne spune maestrul Florin Zamfirescu.