Odată cu apropierea alegerilor locale, comasate cu cele europarlamentare, au început să se perinde prin studiourile de televiziune tot felul de panglicari la drumul mare. Este incredibil cât de gros pot să aibă obrazul acești oameni care vin să plângă în fața națiunii pe umărul cetățenilor amărâți și oropsiți pe care ei vor să-i salveze.
Aș putea să dau nume, însă lista ar fi prea lungă, chiar interminabilă, de politicieni îmbrăcați în costume de mii de euro, cu ceasuri care costă cât o garsonieră și care coboară din mașini mai scumpe decât un apartament în București și vin să vorbească despre cetățenii care n-au apă caldă și căldură. Freza lor făcută în saloane de renume costă cât întreținerea la un apartament pe timp de iarnă. Ei și familiile lor oricum locuiesc în vile luxoase, la marginea Bucureștiului, conduc bolizi pentru care trebuie să-ți cumperi propria stație de benzină, care încurcă toată circulația în oraș, n-au nicio treabă cu apa caldă și căldura. Le văd atitudinea arogantă, vicleană, discursul gol și repetitiv, sunt reprezentanții grupurilor de interese din partide, trans-partinice.
Cum poți să fii un om serios, credibil, să vii în fața alegătorilor, și să vorbești de problemele cetățenilor care stau la bloc, când tu nici nu știi ce înseamnă aia să locuiești într-un apartament, când tu toată viața ta ai locuit în proprietăți luxoase și n-ai nimic de-a face cu viața din cartierele Bucureștiului. L-aș crede pe unul care s-a dus acasă, în apartamentul lui confort sporit de la etajul șase din Vitan, după opt sau zece ore de muncă la fabrică, a vrut să facă un duș și n-a venit apa caldă, sau a vrut să se bărbierească și-a rămas cu spuma pe față, că s-a oprit apa. Pe ăsta l-aș crede dacă ar veni la televizor direct din baie și-ar spune că nu mai suportă și vrea să candideze ca să rezolve problema. Dar la noi candidează numai barosani, bogătani, oameni putrezi de bogați, cu sloganuri populiste.
A coborât din caleașca ei aurită și doamna Firea, venită direct de pe domeniul personal din Voluntari, printre oamenii de rând dintre blocurile cu multe scări și zece etaje, care se bat la propriu pentru un loc de parcare. Ne-a spus doamna că oamenii o vor, și dacă o vor, ea n-are ce să facă, trebuie să le îndeplinească visul. Mă întrebam, dacă oamenii i-ar fi spus că nu o mai suportă, atunci le-ar fi urmat dorința?
La alegerile locale trecute locuiam în Măgurele. Pentru micile cumpărături, dar mai ales pentru țigări foloseam un mic magazin din apropierea locuinței, la un parter de bloc. În general ajunsesem să-i cunosc și pe vânzători, dar și pe clienți, localitate mică, mese puține, cum ar zice Dinică. Mare mi-a fost însă mirarea în momentul în care, când s-a format o coadă consistentă la magazinul ăsta, a venit și s-a atașat în rând cu noi un candidat la primărie, „nu spui cine, persoană importantă”. Pur și simplu am avut onoarea și plăcerea să stau la aceeași coadă cu un om important, care nu numai că era candidat la primărie, dar era și dezvoltator imobiliar, pe care nu prea-l văzusem decât pe afișele electorale. Atunci l-am văzut și de-atunci n-am mai auzit de el, din păcate a pierdut și alegerile. Cam așa devine treaba în alegeri, candidații se coboară printre muritorii de rând până se aleg, după aia nu-i mai vezi.
O altă placă stricată care se tot învârte în perioada asta: „n-a făcut nimic’’. Și nu e vorba numai de politica la nivel local, e vorba inclusiv de politica la nivel central. Se tot rostogolește afirmația asta ilogică din dorința de a vorbi pe limba poporului. Realitatea însă este evidentă, România de astăzi nu mai seamănă deloc cu România din 1989, sunt locuri și cartiere întregi pe care nu le mai recunoști, schimbările sunt incontestabile, dar domnule, „n-a făcut nimic”.
Mai este o absurditate în campania asta electorală, cei mai nemulțumiți sunt cei care au primit cel mai mult. Cei care se plâng de apă caldă și căldură de la rețeaua de termoficare oricum plătesc doar o parte din ce consumă, pentru că giga-caloria e subvenționată. Pentru ei s-au început lucrările de reabilitare a rețelei de termoficare din tot orașul, să poată să beneficieze de servicii optime, acolo au mers cele mai multe investiții, dar ei sunt cei mai revoltați. Pe partea cealaltă, cei care și-au cumpărat apartamente noi, cu credite, care își fac apă caldă și căldură cu centrale proprii, nu beneficiază de absolut nimic, plătesc facturile întregi, mult mai mari, și nu au spiritul ăsta tovărășesc de revoluționari.
Dintre toate lucrurile astea rămân la părerea că cei mai grețoși sunt însă filfizonii de bulevard care se trezesc vorbind de lucruri despre care doar au auzit de la staff-ul lor de campanie, plătit cu bani grei din surse dubioase.
Cum poți să fii un om serios, credibil, să vii în fața alegătorilor, și să vorbești de problemele cetățenilor care stau la bloc, când tu nici nu știi ce înseamnă aia să locuiești într-un apartament, când tu toată viața ta ai locuit în proprietăți luxoase și n-ai nimic de-a face cu viața din cartierele Bucureștiului. L-aș crede pe unul care s-a dus acasă, în apartamentul lui confort sporit de la etajul șase din Vitan, după opt sau zece ore de muncă la fabrică, a vrut să facă un duș și n-a venit apa caldă, sau a vrut să se bărbierească și-a rămas cu spuma pe față, că s-a oprit apa. Pe ăsta l-aș crede dacă ar veni la televizor direct din baie și-ar spune că nu mai suportă și vrea să candideze ca să rezolve problema. Dar la noi candidează numai barosani, bogătani, oameni putrezi de bogați, cu sloganuri populiste.
A coborât din caleașca ei aurită și doamna Firea, venită direct de pe domeniul personal din Voluntari, printre oamenii de rând dintre blocurile cu multe scări și zece etaje, care se bat la propriu pentru un loc de parcare. Ne-a spus doamna că oamenii o vor, și dacă o vor, ea n-are ce să facă, trebuie să le îndeplinească visul. Mă întrebam, dacă oamenii i-ar fi spus că nu o mai suportă, atunci le-ar fi urmat dorința?
La alegerile locale trecute locuiam în Măgurele. Pentru micile cumpărături, dar mai ales pentru țigări foloseam un mic magazin din apropierea locuinței, la un parter de bloc. În general ajunsesem să-i cunosc și pe vânzători, dar și pe clienți, localitate mică, mese puține, cum ar zice Dinică. Mare mi-a fost însă mirarea în momentul în care, când s-a format o coadă consistentă la magazinul ăsta, a venit și s-a atașat în rând cu noi un candidat la primărie, „nu spui cine, persoană importantă”. Pur și simplu am avut onoarea și plăcerea să stau la aceeași coadă cu un om important, care nu numai că era candidat la primărie, dar era și dezvoltator imobiliar, pe care nu prea-l văzusem decât pe afișele electorale. Atunci l-am văzut și de-atunci n-am mai auzit de el, din păcate a pierdut și alegerile. Cam așa devine treaba în alegeri, candidații se coboară printre muritorii de rând până se aleg, după aia nu-i mai vezi.
O altă placă stricată care se tot învârte în perioada asta: „n-a făcut nimic’’. Și nu e vorba numai de politica la nivel local, e vorba inclusiv de politica la nivel central. Se tot rostogolește afirmația asta ilogică din dorința de a vorbi pe limba poporului. Realitatea însă este evidentă, România de astăzi nu mai seamănă deloc cu România din 1989, sunt locuri și cartiere întregi pe care nu le mai recunoști, schimbările sunt incontestabile, dar domnule, „n-a făcut nimic”.
Mai este o absurditate în campania asta electorală, cei mai nemulțumiți sunt cei care au primit cel mai mult. Cei care se plâng de apă caldă și căldură de la rețeaua de termoficare oricum plătesc doar o parte din ce consumă, pentru că giga-caloria e subvenționată. Pentru ei s-au început lucrările de reabilitare a rețelei de termoficare din tot orașul, să poată să beneficieze de servicii optime, acolo au mers cele mai multe investiții, dar ei sunt cei mai revoltați. Pe partea cealaltă, cei care și-au cumpărat apartamente noi, cu credite, care își fac apă caldă și căldură cu centrale proprii, nu beneficiază de absolut nimic, plătesc facturile întregi, mult mai mari, și nu au spiritul ăsta tovărășesc de revoluționari.
Dintre toate lucrurile astea rămân la părerea că cei mai grețoși sunt însă filfizonii de bulevard care se trezesc vorbind de lucruri despre care doar au auzit de la staff-ul lor de campanie, plătit cu bani grei din surse dubioase.
.webp)
.webp)
.webp)
0 Comentarii