Cine a fost Mihai Caraman, spionul român care a speriat NATO? Unul dintre personajele controversate ale serviciilor secrete românești, care, în anii 50-60, a dat cea mai mare lovitură Alianței Nord-Atlantice prin rețeaua sa de informatori

Cine a fost Mihai Caraman, spionul român care a speriat NATO? A murit la vârsta de 95 de ani, unul dintre personajele controversate ale serviciilor secrete românești, care, în anii 50-60, a dat cea mai mare lovitură Alianței Nord-Atlantice prin rețeaua sa de informatori.

Cine a fost Mihai Caraman, spionul român care a speriat NATO? Numele lui a fost puțin cunoscut de români, mai ales înainte de 1990, dar a rămas rostit, în funcție de viziunea politică a fiecăruia, cu admirație sau, dimpotrivă, cu indignare, de cei care i-au cunoscut activitatea în timpul regimului comunist.

Cine a fost Mihai Caraman, spionul român care a speriat NATO? A murit la vârsta de 95 de ani

În anul în care România a sărbătorit două decenii de la aderarea la NATO, omul care a dat cea mai mare lovitură Alianței Nord-Atlantice a murit, aproape anonim, la vârsta de 95 de ani.

Mihai Caraman a fost un adevărat personaj desprins parcă din filmele cu spioni, activitatea lui desfășurându-se în epoca cea mai „înghețată” a Războiului Rece, ce opunea lumea liberă, în frunte cu SUA și „lagărul comunist”, condus cu mână de fier de URSS, din care făcea parte și România.

Caraman s-a născut într-o comună din judeţul Galaţi, pe 11 noiembrie 1928 și, la vârsta de 22 de ani, a absolvit Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne.

A urmat ulterior Cursuri Speciale de Informaţii Externe la Moscova, iar în anul 1958, a fost trimis sub acoperire diplomatică în Franţa, acolo unde va ocupa pentru început funcţia de Secretar I pe probleme economice.

Sub dubla comandă a Bucureștiului și Moscovei, misiunea lui Caraman a vizat atât infiltrarea în NATO, cât și repatrierea oamenilor de știință români, ambele obiective fiind atinse.

În privința acestui al doilea aspect, probabil că cel mai răsunător succes al său a fost convingerea marelui inginer, inventator și pionier al aviației, Henri Coandă, de a se întoarce în România comunistă, unde și-a continuat cercetările începute în Franța.

El ar fi construit, printre altele, un puternic laser despre care s-a spus că ar fi fost folosit în 1968, când armata Uniunii Sovietice ar fi încercat să intre în țara noastră, din cauza opoziției lui Ceaușescu la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia.

Nicolae Ceaușescu și generalul de Gaulle, în timpul vizitei președintelui Franței în România, în mai 1968 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 120/1968

La ora la care Caraman ajungea în Paris, acolo se afla, pe atunci, sediul NATO. Inițial fusese în Londra, între 1949 - 1952, pentru ca din 1952 să fie mutat în capitala Franței, unde avea să rămână vreme de cinci ani, conform nato.int.

În acea perioadă NATO, alianța militară a lumii libere occidentale, în frunte cu SUA , care se înființase în 1949 - avea ca oponent Tratatul (sau Pactul) de la Varșovia, înființat în 1955, care aduna țările comuniste europene sub comanda fermă a URSS.

Mihai Caraman, ajutat și de alți agenți români aflați sub acoperire în diverse posturi la Ambasada României de la Paris sau în structurile UNESCO, a reușit să infiltreze chiar sediul NATO, construindu-și o rețea de informatori cu acces la documentele secrete ale Alianței.

Așa a apărut cea ce s-a numit „rețeaua Caraman”, care a funcționat vreme de aproape 11 ani, între 1958 - 1969. În acest interval de timp a sustras și adus în țară documente de la cartierul general al NATO. Documentele ajungeau la Moscova, după ce în prealabil, erau trimise la București.

A fost cea mai mare lovitură dată Organizaţiei Nord-Atlantice şi a rămas una dintre cele mai cunoscute şi mai enigmatice misiuni de spionaj în care a fost implicată România.

Primul informator racolat a fost Robert Van de Wielhe, al cărui nume de cod era Nina, al cărui merit nu a fost doar în a fura informații, ci și în a permite altor pioni importanți, precum Sylvie, Pierre, Doamna B, Francis Roussilhe sau Emre, să devină informatori ai reţelei româneşti.

„Şef Antenă Paris către Direacţia Generală.-Nina obiectiv SI confirmat. Este funcţionar la N.A.T.O. Documentarist la biroul Dispoziţii. Serviciul lui centralizează documente emise de toate comitetele şi de secretariatul internaţional.

Nina are acces la multe secrete, chiar şi la cele clasate cosmice. Cu excepţia totuşi a documentelor strict militare. Am declanşat explorare identitate şi comportament”, se menţiona într-o trimitere a lui Caraman, conform adevărul.ro.

Cantitatea de informații secrete „scurse” astfel, dinspre NATO către București și Moscova a fost atât de mare, încât analiștii Alianței au considerat activitatea „rețelei Caraman” drept „cea mai gravă breşă de securitate care a fost detectată la NATO”.

Florian Banu, autorul cărții „Mihai Caraman – un spion român în Războiul Rece” (2019) a recizat, într-un interviu pentru bucurestiivechisinoi.ro că un singur informator furnizase rețelei, în șapte ani de colaborare, circa 12.000 de documente ale NATO.

Mihai Caraman a murit pe 25 iuie, la vârsta de 95 de ani - Foto: gazetadecluj.ro

„Acestora li se adaugă alte mii de documente obţinute prin intermediul agentului turc Nahit Imre (numai în momentul arestării avea asupra sa fotocopiile a 1.500 de documente!), dar şi cele 60 de documente, extrem de importante, multe din categoria COSMIC, furnizate de primul agent ale reţelei, Robert van de Wielhe.

Prin intermediul acestora, generalii Tratatului de la Varşovia au cunoscut deplin doctrina şi strategia N.A.T.O. şi au înţeles că această alianţă este pur defensivă, astfel că temerile în privinţa unui atac prin surprindere din partea „imperialiştilor” au fost mult diminuate”, a explicat Banu.

Despre pagubele informaționale imense făcute de „rețeaua Caraman” analiștii de atunci ai NATO au ajuns la concluzia că „trebuie să presupunem că toate documentele politice şi militare ale Alianței, referitoare la comunicațiile, exercițiile, antrenamentul, organizarea și logistica din ultimii șase ani, au fost compromise, inclusiv documente NPG (Grupul de Planificare Nucleară)”, se mai precizează în interviul menționat.

În mod absolut paradoxal, Caraman a fost rechemat în țară, în 1968, pentru a se ocupa de vizita președintelui Franței de atunci, eroul de război, generalul Charles de Gaulle, după care s-a întors la post, unde și-a continuat munca de spionaj.

Trebuie menționat că, deja, sediul NATO se mutase de la Paris, dat fiind că, în 1966, generalul de Gaulle a anunțat retragerea Franței din Alianță, pe fondul mai multor dezacorduri cu americanii.

În 1967 se inaugurase deja noul sediu NATO, în Bruxelles, capitala Belgiei, unde se află și la ora actuală.

Rețeaua Caraman avea să se prăbușească, totuși, în 1969, după ce locotenent-colonelul KGB, Evgheni Evghenevici Runge, a defectat și a cerut azil în Vest, pe care l-a primit împreună cu soția și fiul său.

Printre informațiile furnizate occidentalilorr, el a recunoscut că au existat scurgeri de date din interiorul NATO către Est, iar cârțița se afla în Franța, afirma Runge.

După un filaj, Nahit Emre a fost arestat în timp ce îi furniza mai multe micro-filme diplomatului român Mihai Tincu. Imediat, rețeaua a căzut.

Nu după mult timp, autoritățile au descoperit o nouă cârtiță, colonelul francez Charles de la Salle, care a vândut informații despre aviația NATO și franceză, precum și detalii importante despre nava spațială franceză. La Salle s-a sinucis înainte ca autoritățile din Paris să-l poată interoga.

Oficial, știm că Van de Wielhe a fost condamnat la 8 ani de închisoare, Francis Roussilhe a primit o pedeapsă de 20 de ani, în timp ce Emre și Edelman au fost judecați în țările lor de origine. În mod surprinzător, Pierre nu a fost pedepsit.

În schimb, Mihai Caraman a fost decorat de KGB cu gradul de căpitan, avansat în mai multe funcții din cadrur Securității, până în 1979, când, după fuga lui Ion Mihai Pacepa, adjunctul șefului Departamentului de Informații Externe (DIE), a fost trecut în rezervă.

El a reapărut brusc, imediat după evenimentele din decembrie 1989, când premierul Petre Roman l-a numit adjunct al Ministerului Apărării Naţionale. Pe 9 aprilie 1990, Caraman a devenit primul director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), urmașul DIE, potrivit gazetadecluj.ro.

Astfel, în mod paradoxal, spionul regimului comunist, care a activat împotriva NATO, a fost primul șef al spionajului din România democratică.

Curând după aceea, sub presiunea diplomatică din Atlanticul de Nord, a demisionat. De altfel, în 1992, secretarul general al NATO, Manfred Wörner, a anunțat că nu va vizita Bucureștiul, atâta timp cât Caraman va conduce SIE.

În acel context, pe 22 aprilie 1992, președintele Ion Iliescu a aprobat „cererea” lui Caraman de a se pensiona, fiind totodată avansat la gradul de general-colonel.

Mihai Caraman a mai trăit, în relativ anonimat, până joi, 25 iulie, când s-a stins din viață, cu mai puțin de trei luni înainte de a împlini 96 de ani.