În Grecia, o chelneriță m-a întrebat: E standardul de viață așa de ridicat în România? Că românii vin în general cu mașini scumpe

În fiecare concediu în Grecia, fiindcă distanțele până la localitățile conectate prin feribot cu insulele sunt mari și condusul devine dificil dată fiind și aglomerația din trafic, am ales o oprire la Serres, primul oraș din Grecia de lângă frontiera bulgaro-greacă, atât la dus, cât și la întoarcere. Și fiindcă acum câțiva ani, când am fost prima dată în Grecia, am descoperit întâmplător o tavernă în Lefkonas, un sat de lângă Serres, un soi de suburbie a acestuia, unde am mâncat excepțional și la prețuri avantajoase, obișnuim să luăm cina numai acolo, la fiecare drum.

La fel am procedat și anul acesta. Am ajuns chiar mai devreme decât de obicei, adică după ora 18.00, nu am găsit pe nimeni și un trecător ne-a spus că se deschide la ora 19.00. Am revenit după 19.00 și l-am găsit pe grec, care văzându-ne s-a bucurat, ne-a invitat să luăm loc și bineînțeles ne-a întrebat dacă vom lua, ca de obicei, „chicken and pork souvlaki” și „greek salad”. Am confirmat și am comandat și o porție de pita caldă cu tzatziki. În timp ce mâncam, l-am văzut pe proprietar că se urcă în mașină și pleacă în trombă. A revenit în 5 minute cu un borcan mare de măsline și o sticlă de tsipouro, probabil în semn de recunoștință că nu l-am ocolit nici anul acesta și că suntem consecvenți. În semn de prietenie, până la urmă.


Am apreciat mult gestul, de altfel, ne-au fost de folos acele măsline gustoase la fiecare mic dejun din tot concediul.

În Agios Dimitrios, în Kefalonia există o tavernă unde vin mulți străini, fiindcă se mănâncă bine, tradițional, la prețuri rezonabile.

Chelnerii și proprietarii discută cu clienții, îi întreabă diverse lucruri, gen „de unde sunteți" și „cum e mâncarea", și te fac să te simți de-al casei într-o atmosferă destinsă și prietenoasă. Mai mult, una dintre chelnerițe, care locuia în Atena și era sosită pe insulă numai în perioada estivală, politicoasă, mi-a pus o întrebare mai aparte: „Ce standard de viață este în România, e așa ridicat? Că românii vin în general cu mașini scumpe".

La întoarcere în Serres, la amicul nostru era închis, o doamnă în vârstă, ne-a făcut să înțelegem prin gesturi că prietenul nostru este plecat. Ne-am gândit că a plecat și el într-o vacanță binemeritată sau la fiul lui care era în armată.


Așa că, am făcut cale întoarsă către oraș, căutând un loc unde să luăm cina. Era aproape ora 20.00, ne învârteam prin zona centrală înțesată de terase, pe străduțele pavate, în piațete, aproape toate pline cu clienți. Am remarcat că nimeni nu mânca, toți aveau în față numai băuturi: frappe, cafea, sucuri, bere, apă…

La un moment dat, la una dintre terase am întrebat un chelner care se învârtea printre mese dacă putem mânca ceva. Chelnerul bine dispus, ne-a replicat că: „Of course, I'm your man”, luați loc. Mi-a spus că ei mănâncă după ora 21.00, de asta nu i-am văzut mâncând. M-a întrebat de Hagi, Mutu, Marica, omul era foarte informat despre fotbalul românesc sau mă rog, despre ce a fost odată. În timp ce luam masa, foarte gustoasă, în paranteză fiind spus, îi analizam pe greci. Pe cei de la mese, pe trecători, și mă uitam ce prietenoși sunt unii cu alții, câtă relaxare emanau. Toată lumea se cunoștea cu toată lumea, mi-au transmis și mie o stare pozitivă, deși eram foarte obosit după un drum lung.

Astăzi, acasă, am intrat într-un market și la casă, vânzătoarea, cu o figură acră, mi-a aruncat într-o sacoșă ce cumpărasem, mi-a dat restul fără să-mi adreseze vreun cuvânt, i-am mulțumit și nici nu s-a sinchisit să îmi răspundă.

Mi-am promis că data viitoare o întreb ce o apasă, ce probleme are, de tratează așa clienții.

Autor Bogdan-Radu Brînzan

Sursa: republica.ro