Povestea românului care a salvat Europa. În onoarea lui se trag clopotele și în ziua de astăzi în mai multe orașe importante din lume

Iancu de Hunedoara, unul dintre cei mai mari comandanți militari ai Europei medievale, a participat la numeroase campanii anti-otomane. Strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara la Belgrad a salvat Europa occidentală de invazia otomană, scrie adevărul.ro. Puțini cunosc faptul că de la Barcelona, la Roma, Lisabona, Viena, Paris sau Rio de Janeiro, clopotele bisericilor catolice bat exact la ora 12, în amintirea momentului în care Iancu de Hunedoara a salvat Creștinătatea din Europa vestică.

Iancu de Hunedoara devenise voievod al Transilvaniei

Între anii 1436 -1437 se afla în slujba regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, luptând pentru recunoaşterea acestuia ca şi rege al Cehiei. În 1438 este numit de către Albert I de Habsburg, noul rege al Ungariei, ban al Severinului. Aceasta este prima funcţie importantă deţinută împreună cu fratele său, Ioan cel Tânăr. La 7 martie 1441, Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei. Odată cu preluarea acestei noi funcţii, începe reorganizarea şi pregătirea Transilvaniei, pentru a contracara pericolul reprezentat de Imperiul otoman.

Iancu de Hunedoara a salvat Belgradul - cheia Europei

Fulminanta carieră politică a fost dublată de una militară nu mai puţin spectaculoasă: luptă cu turcii în numeroase bătălii, dintre care amintim luptele de la Sântimbru 1442, Sibiu 1442, valea Ialomiţei 1442, „Campania cea lungă” septembrie 1443-februarie 1444, bătălia de la Varna din 1444, cea de la Kossovopolje din octombrie 1448, și nu în ultimul rând marea bătălie de la Belgrad, din 1456, dusă împotriva cuceritorului Constantinopolului, Mahomed al II-lea. Această ultimă victorie a lui Iancu de Hunedoara, a salvat Belgradul-cheia Europei și întârziat cu aproape 70 de ani pătrunderea Imperiului Otoman spre centrul Europei.

Victoria acestuia la Belgrad i-a adus recunoștința lumii catolice

A fost un moment de cotitură în istoria umanității, așa cum o știm astăzi. Sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat, pentru cucerirea Belgradului forţe impresionante: circa 150.000 de soldaţi, o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolului şi o flotă ce urma să acţioneze pe Dunăre (60 – 65 de galere şi circa 150 de vase mai mici).

Iancu de Hunedoara şi-a întărit garnizoana cetăţii cu 5.000 de mercenari. Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană, Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de oameni, în cea mai mare parte vlahi şi sârbi ortodocşi, şi o flotă improvizată formată din 200 de vase.

Și astăzi se trag clopotele în onoarea acestuia

Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca fiind ”cel mai fericit moment al vieţii sale” şi a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la ora 12.00, ”până la sfârșitul veacurilor”.

Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradiţional sărbătoririi internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.

Iancu de Hunedoara era român sau maghiar

Iancu de Hunedoara s-a născut, cel mai probabil, în anul 1407, în regiunea Transilvaniei, în zonele Hațegului sau Hunedoarei. Desigur, originea sa etnică a fost subiectul unor dezbateri îndelungate, fiind uneori considerat ungur sau cuman. Cu toate acestea, numeroase documente și experți susțin că Iancu de Hunedoara avea origini românești.

De exemplu, ambasadorul burgund Phillipe de Commine, contemporan cu Iancu de Hunedoara, afirma că puternicul nobil transilvan era valah, la fel ca și tatăl său. Îl numea chiar „Le chevalier blanc de la Valachie”. De asemenea, viitorul papă Pius al II-lea, Silvio Piccolomini, menționa că Iancu de Hunedoara „nu a sporit atât gloria ungurilor, cât a românilor, dintre care se trăgea”.