Românul, frate cu alcoolul. Ce spuneau medicii din trecut despre tradiția abuzului de băutură: „Fiecare oră de repaos se petrece în beţie”

Românii au un istoric îndelungat al abuzului de alcool. Încă de acum două secole, medicii erau îngrijorați de alcoolismul care făcea ravagii în satele românești. Această tradiție s-a menținut, românii ajungând,anul trecut, pe locul doi în UE privind consumul de alcool.


Consumul abuziv de alcool face parte din viața și cultura românului. Cel puțin asta arată statisticile oficiale. În anul 2023, statisticile Organizației Mondiale a Sănătății, indicau faptul că România se află pe locul doi, la nivelul Uniunii Europene, privind consumul de alcool. Dacă consumul moderat este acceptat, abuzul este considerat o problemă de sănătate publică. Iar statisticile arată că românii fac abuz de alcool cât se poate, mai ales în zonele rurale. Datele arată că bărbații beau 15 băuturi sau mult pe săptămână, iar femeile opt băuturi pe săptămână. Situația este completată și de alte statistici.

Conform datelor de la Institutul Național de Statistică, în Moldova, de exemplu, consumul de alcool a ajuns la 3,6 litri de alcool, pe cap de locuitor, lunar. Dacă eliminăm copii, pe cei bolnavi și abstinenții, cu siguranță numărul de litri pe cap de locuitor crește simțitor. De altfel, conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste jumătate din numărul deceselor din România sunt provocate de abuzul de alcool, combinat cu alimentația nesănătoasă. Nu este însă o realitate recentă pentru români. Din contră, așa cum arată mărturiile vremii, românii, mai ales în mediul rural, au o tradiție a consumului abuziv de alcool. Mărturii privind consumul de alcool în exces, la români, avem încă din Evul Mediu, dar cele mai concludente sunt cele adunate începând cu secolul al XIX lea.

”Ei beau peste măsură”

Printre cele mai clare mărturii ale abuzului de băuturi alcoolice la românii medievali, sunt cele ale lui Pierre Lescalopier un magistat al Parlamentului francez care a ajuns în 1550, în Principatele Române. "Ei beau peste măsură; primul pahar este în sănătatea lui Dumnezeu, al doilea în sănătatea voievodului, al treilea în a sultanului, al patrulea în sănătatea tuturor bunilor creştini, în care nu ne cuprind şi pe noi, al cincilea îl beau pentru pace, iar la şaselea încep să-l închine pentru cei de faţă, cu mari ceremonii şi cu urări de mântuire, sănătate, drum bun şi întoarcere bună, de împlinire a dorinţelor”, preciza francezul, citat în lucrarea ”Firea românilor„, coordonată de Daniel Barbu. În secolul al XVIII lea, Frederich Baur, un neamț angajat în armata rusă scria despre românii, din Principate, care-i văzuse în timpul războielor ruso-turce. ”Foarte rar se aude vorbindu-se în Ţara Românească despre omor, furt sau alte crime îngrozitoare. Locuitorilor de aici le e destul de drag vinul, sunt leneşi şi zgârciţi, dar altfel, sunt oameni destul de cumsecade”, preciza Bauer.

”Săteanul bea rachiu în tot cursul anului”

Cele mai clare date despre înclinația românilor, mai ales a țăranilor, pentru abuzul de alcool, sunt din secolul al XIX lea. Alcoolismul de la sate ajunsese deja o problemă de sănătate publică, semnalată de medicii vremii. Medicul Constantin Bărbulescu, scria în "România medicilor", în 1895, că țăranul român bea rachiu toată ziua, viața lui era rachiul.

„Săteanul bea rachiu în tot cursul anului, băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. La muncă, săteanul crede în rachiu ca într-o fântână de puteri, iată pentru ce oricine are muncă la el sau la altul rachiul trebuie să-l aibă”, preciza doctorul Manolescu. La rândul său, medicul Gheorge Crăiniceanu, tot, în secolul al XIX lea, remarca că în zona Argeșului, „de băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător”. Tot în ”România medicilor„, doctorul Crăiniceanu confirma cele constantat de medicul Constantin Bărbulescu, și anume că țuica sau rachiul era de căpătâi pentru țăranul român. Era medicament, întăritor al organismului, anxiolitic, destresor, absolut orice, o necesitate.

„Ţuica se consumă în mod excesiv prin aceea ce poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte. Rachiul mai trece în faţa ţăranului de o panacee aproape contra tuturor boalelor; fiecare oră de repaos se petrece în beţie”, preciza Crăiniceanu. Țăranii români ajunseseră să dea spirtoase până și copiilor. Evident, consumul de alcool nu se rezuma doar la zona rurală, abuzul de spirtoase și vin fiind bine reprezentat și la orașe, mai ales în mahalele marilor târguri. Medicul Felix Aderca, amintea de un episod văzut de acesta în mahalaua Craiovei, în perioada interbelică: ”Carolina deveni foarte veselă; rupse copilul de la ţâţă şi îi dete vin din fundul paharului”. La rândul său, medicul Bucureștiului, la început de secol XX, Constantin Caradaș, preciza, citat de Andrei Oişteanu în lucrarea sa „Narcotice în cultura română”: „Îi adapă, pe copii, cu vin, cu rachiu, chiar când încă sug”.

Sărăcia și lipsa educației mergeau mână în mână cu alcoolismul

Consumul abuziv de alcool era atât de răspândit încât, la finele secolului al XIX lea, medicul Ștefan Possa, considera că aproximativ 24% din populația Moldovei era alcoolică. Și în alte zone ale țării, alcoolismul afecta între 20% și 30% din populație. Cauza principală era sărăcia și lipsa de educație. Sărăcia lucie a țăranului român și a mahalagiilor, combinată cu lipsa crasă de educație, ducea la scufundarea în viciu. Țăranii era în mare parte jecmăniți de arendași, trăiau în condiții mizere, fără cele mai elementare mijloace sanitare, la supraviețuire. Carte nu știau, fiind în mare parte analfabeți, iar singura lor distracție era mersul la crâșmă. Acolo-și epuizau și ultimele resurse financiare.