Secretul tunelurilor uriașe de sub Retezat. Ce se ascunde acolo și ce lungime impresionată au căile de acces săpate în munte

În perioada 1975 – 1986, mii de oameni au lucrat la construcția a zeci de kilometri de tuneluri subterane în Munţii Retezat și a barajului Gura Apelor. Acesta a fost unul dintre cele mai mari proiecte hidroenergetice din istoria țării noastre și a avut ca scop amenajarea aducțiunilor lacului de acumulare Gura Apelor.

Între anii 1975 și 1986, în țara noastră a fost executat un proiect hidroenergetic de mare amploare. În acea perioadă au fost construiți aproape 50 de kilometri de tuneluri subterane în Munţii Retezat, pentru amenajarea aducţiunilor lacului de acumulare Gura Apelor.

Mii de oameni au lucrat la construcția tunelurilor de sub Munții Retezat

Pe pagina dedicată Amenajării hidorenergetice Râul Mare – Retezat, Hidroelectrica explică faptul că aducţiunea principală Retezat are o lungime de 18,432 kilometri și este amplasată la cota de 962 de metri deasupra Mării, fiind o lucrare în întregime subterană.


„Galeria aducţiunii este amplasată pe versantul stâng al văii Răului Mare şi asigură transportul apei între acumulare şi nodul de presiune al centralei Retezat. Captările secundare pe aducţiunea principală sunt: Netiş, Bodu şi Valea Mare”, arată Hidroelectrica.

Ultimul tronson al aducţiunii, Rîuşor – Gura Apelor, are o lungime de 13.780 metri şi trece pe sub Rezervaţia Ştiinţifică Retezat. Aducţiunea şi captările aferente sunt amplasate între cotele 1165 şi 1070 de metri deasupra Mării. Totodată, acestea cuprind și patru apeducte la pârâiele Paroş, Obîrşia Nucşoarei, Nucşoara şi Afluent Rîuşor.

În aceeaşi perioadă, a fost construit şi Barajul Gura Apelor, cel mai mare astfel de baraj din Europa anilor ´80. Amenajarea hidroenergetică Râul Mare – Retezat are o putere instalată de 349 MW şi o energie medie multianuală de 630 de GWh, având ca rol atât producerea de energie electrică, cât şi în regularizarea cursului Râului Mare şi atenuarea undelor de viitură.



Cum a primit România împrumutul de la Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare

În anul 1975, Guvernul României şi-a luat angajamentul de a reduce la minimum impactul asupra mediului înconjurător al acestui proiect considerat extrem de important pentru țara noastră. Angajamentul a survenit după ce oficialii americani din Ambasada SUA au atras atenţia asupra riscurilor amenajării hidroenergetice în Munții retezat. Astfel, România a putut obține un împrumut de 50 de milioane de dolari de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare.



„Departamentul şi Banca Mondială ar trebui să fie conştiente că proiectul hidroelectric de pe Râul Mare va afecta una dintre puţinele arii naturale relativ neatinse din Carpaţi, inclusiv o zonă a rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat, care aparţine Academiei Române. Efectul va fi cel de distrugere a unei zone mari în care se află păduri virgine de fagi şi de molid, populate de urşi, cerbi, lupi. Importanţa sitului este cunoscută în întreaga Europă. Impactul asupra mediului va fi cu mult mai mare decât beneficiile modestului câştig al Kilovaţilor sau controlul marginal al inundaţiilor”, se arată într-o telegramă din 23 septembrie 1975, trimisă de oficialii americani către Departamentul de Stat al USA, publicată pe wikileaks.org.