Florin Zamfirescu a acceptat provocarea lansată de Adrian Artene și a venit la podcastul ALTCEVA, unde a făcut o serie de mărturisiri neașteptate. Maestrul a povestit cum a ajuns să doarmă pe o băncuță din Cimitirul Bellu și în dreptul cărui mormânt și-a găsit inspirația pentru admiterea la Actorie.
Unul dintre cei mai mari actori contemporani, cunoscut de o țară întreagă, a povestit la podcastul Altceva cum a ajuns să urmeze acest drum. Totul a pornit nu doar de la îndrumarea mamei sale, ci și de la o carte găsită în bibliotecă. Autorul său era nimeni altul decât Ion Manolescu. Fascinat de scrierile sale, a vizitat locul în care se află osemintele sale și, la căpătâiul său, pe o bancă din Cimitirul Bellu, și-a găsit odihna.
„Ce m-a îndemnat spre această meserie, în afară de mama, este că am citit o carte de la bibliotecă, scrisă de Ion Manolescu, artistul poporului. Eu am dat admitere la facultate dormind în Cimitirul Bellu noaptea, pe băncuța de la mormântul lui Ion Manolescu. N-aveam unde să dorm. Intram în Bellu, rămâneam, se făcea noapte și era o băncuță acolo. Eu dormeam că dimineața mă duceam la admitere, la examen. Am scris asta în carte. (…) Titlul cărții mele, pe care am scris-o, se numește „Am fost actor”, am vrut să o numesc „Pe banca maestrului”, dar nu. Era totuși prea mult”, a spus actorul.
De ce a ajuns Florin Zamfirescu să doarmă în Cimitirul Bellu
Florin Zamfirescu s-a născut și a crescut în Călimănești, un oraș în județul Vâlcea, Oltenia. Admiterea la facultatea de actorie era în București, iar actorul nu cunoștea Capitala, posibilitățile sale sau faptul că putea cere un pat la cămin, pentru a nu se chinui pe băncuța din cimitir. Spre norocul său, era vară și nu a îndurat frigul, sub cerul liber.
„În perioada aceea, nu am nimerit căminul. Când se dădea admitere, în anul 1967 când am dat eu, se oferea un pat la un cămin. Eu nu am știut să întreb, nu am știut, am rămas în București și m-am întrebat ce mă fac. M-am dus la cimitirul Bellu și am găsit mormintele actorilor și era Ion Manolescu. Îi știam toate rolurile, tot, tot, tot și avea o băncuță. Era cald, vară, frumos și am dormit pe băncuța aceea”, a adăugat artistul.
„În perioada aceea, nu am nimerit căminul. Când se dădea admitere, în anul 1967 când am dat eu, se oferea un pat la un cămin. Eu nu am știut să întreb, nu am știut, am rămas în București și m-am întrebat ce mă fac. M-am dus la cimitirul Bellu și am găsit mormintele actorilor și era Ion Manolescu. Îi știam toate rolurile, tot, tot, tot și avea o băncuță. Era cald, vară, frumos și am dormit pe băncuța aceea”, a adăugat artistul.
0 Comentarii