Este una dintre cele mai bune și apreciate sportive din zilele noastre. Însă, până să ajungă aici, sportiva a parcurs un drum anevoios. A păcălit moartea de două ori și a scris istorie.
Se spune că Nadia Comăneci a ajuns gimnastă pentru că era prea neastâmpărată și nu stătea locului nici o secundă. „Scotea tot praful din perne și a reușit să rupă canapeaua încercând să stea în cap”, povestea mama Nadiei într-un interviu. S-a vindecat ca prin minune și a devenit prima sportivă de 10 din istoria sportului mondial
Nadia Comăneci s-a născut la Onești, într-o familie de oameni simpli, pe data de 12 noiembrie 1961. Părinții ei, Ștefania și Gheorghe și-au dorit-o foarte mult, însă bucuria era să le fie repede curmată, chiar din maternitate. S-a născut cu o malformație iar medicii au spus că dacă va scăpa cu viață, cu siguranță va rămâne cu un handicap mintal.
Atunci bunica maternă, pentru a demonstra că Dumnezeu e mai presus de toate, a luat-o în brațe și a dus-o într-o duminică la biserică, unde a trecut-o de trei ori pragul.
„La scurt timp malformația a dispărut ca prin minune”, povestea Nadia în cartea sa, „Scrisori către o tânără gimnastă”, unde mai adăuga că „Viața mea este mult mai complexă decât o listă de eșecuri și împliniri”.
La o săptămână după ce părinții și-au adus copilul acasă, au decis să meargă în vizită la bunici. La un moment dat, dintr-un impuls de drăgălășenie, bunicul a luat bebelușul în brațe să-l alinte. Chiar atunci s-a prăbușit tavanul casei.
Dacă ar fi rămas în pătuț, probabil azi nu am mai fi scris despre ea. Nadia a fost din nou salvată pentru că, probabil, viața avea alte planuri cu ea, unele mărețe.
Drumul spre succes
Copilăria Nadiei Comăneci s-a petrecut între cei patru pereți ai sălii de gimnastică unde fetița cu codiță de cal lucra câte opt ore pe zi. Ce se întâmpla în spatele ușilor, Nadia nu a dezvăluit niciodată.
„Mi-am păstrat amintirile în podul minții, astfel încât să-mi pot continua viața neîngreunată de trecut. Voi păstra unele secrete pentru că fie sunt comori personale, fie sunt prea dureroase pentru a mi le aminti”, spune Nadia în cartea sa autobiografică.
După ce a devenit campioana României, Nadia pornea să cucerească lumea. Primul pas erau Campionatele Europene de la Skien unde a făcut senzație în 1975.
Dar nu așa cum avea să se întâmple la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 unde a primit prima notă de 10 din istoria Olimpiadei. La final a plecat acasă cu șase note maxime, trei medalii de aur, una de argint și una de bronz.
Dar anul acela mai are o semnificație. Înainte de a ajunge la Montreal, Nadia a participat la Cupa Americii unde a câștigat aurul la individual compus, fiind pe același podium cu un băiat blond, american.
Acesta era Bart și pe atunci avea 18 ani. Un fotograf l-a rugat să-i dea un sărut pe obraz Nadiei, pentru o fotografie ce avea să apară în New York Times. 20 de ani mai târziu se căsătoreau.
„Nu vreau ca viața mea să fie privită ca o poveste cu zâne pentru că ar fi prea siropos”, povestește Nadia.
O legendă vie
Anul acesta se împlinesc 62 de ani de când Nadia Comăneci a venit pe această lume, fără să știe probabil cine avea să devină. Azi, în multe țări din lume, când spui România, toată lumea asociază această țară cu Nadia Comăneci.
Și nu e de mirare pentru că Nadia Comăneci a fost prima sportivă din lume care a dat peste cap sistemele de notare ale Olimpiadei.
A fost prima gimnastă care a obținut nota 10 la Olimpiada de la Montreal, în 1976. Este legenda sportului românesc și legenda gimnasticii mondiale.
0 Comentarii