Actrița din Generația de Aur care i-a fost „amantă” lui Toma Caragiu până ce acesta s-a stins din viață. Mama sa o însoțea în turnee

Rodica Tapalagă a fost unul dintre cele mai îndrăgite nume din istoria teatrului românesc, iar parcursul ei profesional este strâns legat de perioada de aur a artei dramatice din România. Născută la 12 ianuarie 1939 în Dorohoi, județul Botoșani, Tapalagă a început să joace de la o vârstă fragedă, fiind considerată „artista familiei”. Destinul său artistic a fost strâns legat de nume mari ale teatrului românesc, printre care Toma Caragiu.

Întâlnirea cu Toma Caragiu, de neuitat. Rodica Tapalagă și Toma Caragiu au avut o colaborare memorabilă, una dintre cele mai notabile fiind în piesa „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. În această producție, Tapalagă a interpretat rolul Zoei, iar Caragiu a jucat rolul lui Tipătescu. Regia spectacolului a fost semnată de Liviu Ciulei, iar prestația ambelor staruri a contribuit la succesul spectaculos al piesei.

„Toma Caragiu era fermecător”, își amintea Tapalagă despre partenerul său de scenă. „Noi, într-o echipă, ne sprijinim. Relațiile care se stabilesc între aceste personalități sunt aspre, strălucitoare, calde, fierbinți. Sunt sentimente de frațietate, de camaraderie dusă până dincolo de bine și rău”.

Această colaborare a fost nu doar una profesională, ci și una personală. Tapalagă și Caragiu au dezvoltat o relație profundă, care a influențat semnificativ performanțele lor pe scenă. Relația lor a fost caracterizată de respect și admirație reciprocă, iar amintirile lor comune au rămas vii în istoria teatrului românesc.

Caragiu a murit în cutremurul din 1977

Toma Caragiu a fost un mentor și un colaborator de excepție pentru Tapalagă. De-a lungul colaborării lor, Tapalagă a fost influențată de talentul și profesionalismul lui Caragiu, iar succesul „O scrisoare pierdută” este o dovadă clară a acestei influențe. Spectacolul a fost extrem de apreciat de public și criticii de teatru, având casa închisă timp de cinci ani.

Caragiu a murit în cutremurul din 1977, la scurt timp după închiderea cu succes a „O scrisoare pierdută”. Moartea sa prematură a lăsat un gol în lumea teatrului românesc, iar impactul său asupra colegilor de scenă și asupra publicului a fost profund. Tapalagă a fost una dintre persoanele care au resimțit cel mai acut această pierdere.

Rodica Tapalagă: de la copil-minune la stea a teatrului

Rodica Tapalagă a început să joace încă de la vârsta de șase ani, având o carieră remarcabilă în care a fost recunoscută atât pentru talentul său pe scenă, cât și pentru dedicarea sa față de artă. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București în 1959, Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Național din Craiova, unde a interpretat roluri importante în producții precum „Pygmalion” de G.B. Shaw și „Steaua fără nume” de M. Sebastian.

În 1961, Tapalagă a fost remarcată de Lucia Sturza Bulandra, care a chemat-o să dea o probă pentru Teatrul „Bulandra” din București. Această întâlnire a fost un punct de cotitură în cariera sa, Tapalagă devenind una dintre actrițele de frunte ale teatrului românesc.

„În «Scrisoarea pierdută», cea mai importantă întâlnire a fost cea cu Toma Caragiu,” spunea Tapalagă. „A fost o colaborare foarte interesantă, pentru că era și el pe scenă. Chinul lui era și chinul nostru. Era o relație caldă și, în același timp, detașată, specială, de neuitat”.

Pe lângă succesul său în teatru, Rodica Tapalagă a avut și o carieră cinematografică notabilă. A debutat pe marele ecran în filmul „Alo?...Aţi greşit numărul!” (1958), în care a jucat alături de fratele său, Ștefan Tapalagă. În filmografia sa se regăsesc titluri precum „Aproape de soare” (1960), „Cinci oameni la drum” (1962), „Politică şi...delicatese” (1963) și „Tănase Scatiu” (1976). Performanțele sale cinematografice au consolidat reputația sa ca actriță versatilă și talentată. Aceasta mergea în turnee însoțită de mama ei.

Rodica a murit în 2008, lăsând în urmă o moștenire deosebită atât în teatru, cât și în cinematografie.