Cariera de sportiv profesionist este una plină de momente memorabile și frumoase. Însă, după finalizarea carierei, sportivii au de a face cu două drumuri. Ori își continuă viața frumoasă, ori recurg la câteva acțiunii ce îi aduc treptat viața la zero. Așadar, fostul mare atacant al Stelei, Adrian Negrău, a dezvăluit obiceiurile nesănătoase care i-au stricat viața.
Adrian Negrău, „Am pierdut absolut tot din cauza alcoolului”. Un lucru care a distrus multe distrus viața atât sportivilor, cât și a oamenilor de rând este alcoolul. De data aceasta, Adrian Negrău a vorbit despre cât de rău i-a afectat alcoolul viața personală. „– Ați schimba ceva din viața și cariera dumneavoastră? – Nu mai am cum să dau timpul înapoi. Dar vă voi spune acum lucruri pe care nu le-am mai povestit niciodată, nimănui. Am avut o familie frumoasă, un copil minunat, destui bani, o situație stabilă. Am pierdut însă absolut tot din cauza alcoolului.
Tot! Am mai rămas doar eu, fizic! Soția a băgat și divorț în 2005, a făcut-o ca un avertisment pentru mine, dar n-am înțeles semnificația acelui gest. Mi se părea că eu am dreptate în toate, iar lumea greșește față de mine. Mă simțeam singurul nevinovat. N-a reușit atunci să mă ”curenteze” suficient de puternic pentru a mă trezi.
– Vi s-a întâmplat să dormiți chiar pe stradă, beat fiind?
– Asta nu! Dar mă simțeam ca un boschetar, v-am spus! Asta până în iarna lui 2019, când n-am mai ajuns acasă vreo două săptămâni. M-a ținut o cunoștință la o pensiune, cazare, mâncare, n-am pus deloc gura pe băutură. Am folosit însă mereu aceleași haine, eram oribil, la pământ. Și mi-am spus: ”De fapt, ce aștept? Ce aștept?”. Un prieten m-a sfătuit să vizitez un centru de reabilitare. ”Vino doar să vezi ce se întâmplă. Și apoi decizi singur ce faci mai departe”. Am început să frecventez locația, mi-am dat seama că se poate vorbi deschis, te liniștești, te eliberezi de toate gândurile și întrebările.”
„– Dar de la ce s-a pornit dependența? Singurătate, frustrări, neînțelegeri, anturaj?
– Nu anturaj. Mai consumam ocazional câte un pahar cu un amic, o cunoștință, apoi mă retrăgeam singur și continuam să beau până nu mă mai puteam ridica de jos. Îmi mai spunea câte unul după trei-patru zile: ”Vezi că te-am dus acasă!”. Eram de râsul lumii în oraș, aici, în Arad, unde mă știu toți. Mă și gândeam: ”De ce să râdă alții de mine? De ce? Din prostia mea!”. Mă și mir cum șeful de la benzinărie a avut atâta răbdare. Un om excepțional, căruia îi mulțumesc din suflet! M-a îndurat zece ani, m-a ascultat, m-a înțeles. E mai tânăr, îi place fotbalul și probabil din cauza asta s-a și comportat așa frumos.
– De când s-a declanșat această cădere?
– De prin 2003. Și s-a acutizat în timp. Aveam perioade în care o țineam pe băutură două săptămâni, apoi mă opream un timp. Beam până mi se făcea silă. Simțeam mirosul băuturii îmbibat în carnea mea. Și astfel de erupții se declanșau periodic. Ajunsesem un boschetar. Mergeam la serviciu cu hainele nespălate. Nu mai dormeam. Eram agitat. Căutam alcoolul. Mă întrebam de ce mai exist, de ce se feresc toți de mine. Niciodată nu mi-au trecut însă prin minte gânduri de suicid. Nu cred că rezistam tentației dacă ar fi apărut astfel de idei în mintea mea.” a declarat Adrian Negrău, fostul atacant al Stelei, pentru playsport.ro.
– Vi s-a întâmplat să dormiți chiar pe stradă, beat fiind?
– Asta nu! Dar mă simțeam ca un boschetar, v-am spus! Asta până în iarna lui 2019, când n-am mai ajuns acasă vreo două săptămâni. M-a ținut o cunoștință la o pensiune, cazare, mâncare, n-am pus deloc gura pe băutură. Am folosit însă mereu aceleași haine, eram oribil, la pământ. Și mi-am spus: ”De fapt, ce aștept? Ce aștept?”. Un prieten m-a sfătuit să vizitez un centru de reabilitare. ”Vino doar să vezi ce se întâmplă. Și apoi decizi singur ce faci mai departe”. Am început să frecventez locația, mi-am dat seama că se poate vorbi deschis, te liniștești, te eliberezi de toate gândurile și întrebările.”
„Simțeam mirosul băuturii îmbibat în carnea mea”
Cu toate acestea, fostul atacant al Stelei nu a avut un motiv anume pentru acest stil de viață care i-a distrus tot ce avea. Totul a apărut de nicăieri, iar Adrian Negrău începuse ușor câte ușor să exagereze cu băuturile alcoolice.
„– Dar de la ce s-a pornit dependența? Singurătate, frustrări, neînțelegeri, anturaj?
– Nu anturaj. Mai consumam ocazional câte un pahar cu un amic, o cunoștință, apoi mă retrăgeam singur și continuam să beau până nu mă mai puteam ridica de jos. Îmi mai spunea câte unul după trei-patru zile: ”Vezi că te-am dus acasă!”. Eram de râsul lumii în oraș, aici, în Arad, unde mă știu toți. Mă și gândeam: ”De ce să râdă alții de mine? De ce? Din prostia mea!”. Mă și mir cum șeful de la benzinărie a avut atâta răbdare. Un om excepțional, căruia îi mulțumesc din suflet! M-a îndurat zece ani, m-a ascultat, m-a înțeles. E mai tânăr, îi place fotbalul și probabil din cauza asta s-a și comportat așa frumos.
– De când s-a declanșat această cădere?
– De prin 2003. Și s-a acutizat în timp. Aveam perioade în care o țineam pe băutură două săptămâni, apoi mă opream un timp. Beam până mi se făcea silă. Simțeam mirosul băuturii îmbibat în carnea mea. Și astfel de erupții se declanșau periodic. Ajunsesem un boschetar. Mergeam la serviciu cu hainele nespălate. Nu mai dormeam. Eram agitat. Căutam alcoolul. Mă întrebam de ce mai exist, de ce se feresc toți de mine. Niciodată nu mi-au trecut însă prin minte gânduri de suicid. Nu cred că rezistam tentației dacă ar fi apărut astfel de idei în mintea mea.” a declarat Adrian Negrău, fostul atacant al Stelei, pentru playsport.ro.
0 Comentarii