După ce timp de 35 de ani am dat jos toate fabricile de mâncare, chimie, metalurgie, energie și apărare și am construit în locul lor atât de necesarele malluri, cartiere de locuit și clădiri de birouri, am realizat că nu mai creștem economic, că suntem dependenți de străini pentru orice, că ne pleacă românii din țară pentru că nu mai au unde lucra și că ne îndatorăm cu viteza luminii.
Astfel încât Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, cei doi adversari – aliați politici pun pe masă un plan de înviere a marii industrii, o schemă de finanțare, în trei puncte - un pic de dedicație pe ici-colo, un pic de coincidență cu planul Mario Draghi (s-a prins și Uniunea Europeană că i-a scăzut competitivitatea economică), un pic de consultanți care nu înțeleg ce înseamnă să construiești o fabrică, niște politicieni care se laudă că planul este „al partidului meu, ba nu, este al partidului meu” –
dar planul Marcel Ciolacu & Nicolae Ciucă pune pe masă 2 miliarde pentu industrializare și asta este cea mai bună veste a anului. Să sperăm cu toții că nu este o “chestie electorală” și că, așa cum a fost în 2016 cu planul Victor Ponta de creștere a competitivității economice, nu va fi aruncat la gunoi de viitoare guvernare.
Mă sună unii și alții și îmi spun: „Uite, te-au auzit, bagă bani în reindustrializare”. Nu m-au auzit pe mine, au „auzit” rapoartele financiare care arată o Românie îndatorată, dezindustrializată, necompetitivă, astfel încât au trebuit să facă ceva.
Pilonii schemei sunt chiar foarte buni. Dar la criteriile de eligibilitate, dacă într-adevăr ar vrea să mă audă pe mine, ar adaugă 3 elemente în plan:
- Ar reduce valoarea investiției pentru care se acordă ajutorul mult sub 150 de milioane de euro ca și criteriu de eligibilitate. Suma este atinsă doar de investițiile mari în greenfield, investițiile mai mici sau investițiile în tehnologizare nu sunt eligibile, dar acestea pot livra mult mai repede valoare adăugată și returnarea investiției. O combină industrială care împachetează 500! de cutii de medicamente pe minut și costă 5 milioane Euro crește productivitatea cu 50% astfel încât taxele și impozitele plătite sunt și ele mai mari;
- Ar reduce mult numărul locurilor de muncă create ca și criteriu de eligibilitate. În epoca super-tehnologiilor, echipamentele alfa-numerice nu mai au nevoie de sute de angajați. Nu mai suntem în epoca fabricilor cu sute de cusătorese, ca în pozele bunicilor. Combina descrisă mai sus este deservită de 3-4 operatori pe schimb. Nimeni nu poate crea 250 de locuri de muncă, poate nici măcar 100, în condițiile în care echipamentele sunt extrem de performanțe;
- Ar introduce sistemele de off-set ca și criteriu alternativ de eligibilitate. Să fie permisă intrarea în schemă și a companiilor care investesc din surse proprii și cărora să li se acorde, într-un interval de timp, o scutire la plata taxelor și impozitelor datorate, până la recuperarea sumei investite.
Marcel Ciolacu & Nicolae Ciucă, vă iubim că reinviați marea industrie, avem nevoie de fabrici și uzine pentru a fi competitivi. De fapt, de asta are nevoie și Uniunea Europeană.
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România
Mă sună unii și alții și îmi spun: „Uite, te-au auzit, bagă bani în reindustrializare”. Nu m-au auzit pe mine, au „auzit” rapoartele financiare care arată o Românie îndatorată, dezindustrializată, necompetitivă, astfel încât au trebuit să facă ceva.
Pilonii schemei sunt chiar foarte buni. Dar la criteriile de eligibilitate, dacă într-adevăr ar vrea să mă audă pe mine, ar adaugă 3 elemente în plan:
- Ar reduce valoarea investiției pentru care se acordă ajutorul mult sub 150 de milioane de euro ca și criteriu de eligibilitate. Suma este atinsă doar de investițiile mari în greenfield, investițiile mai mici sau investițiile în tehnologizare nu sunt eligibile, dar acestea pot livra mult mai repede valoare adăugată și returnarea investiției. O combină industrială care împachetează 500! de cutii de medicamente pe minut și costă 5 milioane Euro crește productivitatea cu 50% astfel încât taxele și impozitele plătite sunt și ele mai mari;
- Ar reduce mult numărul locurilor de muncă create ca și criteriu de eligibilitate. În epoca super-tehnologiilor, echipamentele alfa-numerice nu mai au nevoie de sute de angajați. Nu mai suntem în epoca fabricilor cu sute de cusătorese, ca în pozele bunicilor. Combina descrisă mai sus este deservită de 3-4 operatori pe schimb. Nimeni nu poate crea 250 de locuri de muncă, poate nici măcar 100, în condițiile în care echipamentele sunt extrem de performanțe;
- Ar introduce sistemele de off-set ca și criteriu alternativ de eligibilitate. Să fie permisă intrarea în schemă și a companiilor care investesc din surse proprii și cărora să li se acorde, într-un interval de timp, o scutire la plata taxelor și impozitelor datorate, până la recuperarea sumei investite.
Marcel Ciolacu & Nicolae Ciucă, vă iubim că reinviați marea industrie, avem nevoie de fabrici și uzine pentru a fi competitivi. De fapt, de asta are nevoie și Uniunea Europeană.
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România
0 Comentarii