”Nu-mi pasă de trendul de a trimite copilul cu mâna goală la școală. Va merge cu flori, pentru că așa m-au învățat părinții și bunicii”

Îmi place prima zi de școală. De 10 ani încoace, de când îmi însoțesc copiii la festivitate, o simt ca pe o sărbătoare. Mă emoționează freamătul din curtea școlii, cu părinți și copii la patru ace, sute de flori colorate și emoții cât curpinde.

La noi în familie, pregătirile încep încă din ultima săptămână de vacanță. Eu calc ținutele, copiii verifică dacă au tot ce trebuie pus în ghiozdan, iar duminică dimineața mergem la piața de flori. Încă de când erau copiii la creșă i-am învățat să ofere doamnelor un buchet. Nici mare, nici scump, că nu asta contează, ci gestul de apreciere pentru grija și munca lor.

Știu că este un trend acum să fie blamați părinții care le oferă flori doamnelor la început de an școlar. Fiecare face cum vrea și cum simte. Nu cred că un buchet de flori este mai mult decât ceea ce este: un gest de politețe și de recunoștință. Uneori, am ales să le duc doamnelor un ghiveci mai mic, pentru că am observat că le place să decoreze sala de clasă și am văzut cu cât drag îngrijesc florile. Niciodată nu am ales buchete uriașe, cu flori exotice, ci am mers mai degrabă spre variante simple, dar cu bun gust. Până la urmă, prin buchelul acela îi spunem: ”Vă apreciem și revenim cu drag la școală!” În toți acești ani, de cele mai multe ori, și doamnele au pregătit câte ceva pentru copii: o carte, ceva dulce sau ce s-a putut. Un simplu gest, le fel ca florile.

Buchete mici, buchete mari

Ce e drept, pentru unii părinți, buchetul are alte conotații. Când trec de la 3- 5 trandafiri la aranjamente ca la dineele oficiale, se depășește limita unui simplu gest de bucurie. Am văzut cu ochii mei de-a lungul timpului aranjamente de nuntă pe catedră și părinți care, odată ce le-au văzut s-au chinuit să ia la fel, să nu rămână mai prejos. Dar am văzut și părinți care au rămas decenți și au înțeles că nu așa vor crește în ochii cadrelor didactice. Nu exclud faptul că, în multe școli, banalul gest de a oferi flori a devenit dovadă a puterii fianciare a părinților.

Nu degeaba unele învățătoare au ajuns să-i roage pe părinți să nu mai aducă flori în prima zi de școală. Probabil că s-au săturat de discuțiile interminabile pe această temă și au hotărât să rupă răul..pardon, florile, din rădăcină.

Eu am să îmi văd de ale mele. Am să cumpăr în continuare flori pentru doamna la început de an școlar și de 1 Martie. Copiilor le aduce bucurie iar pentru mine rămâne un gest de recunoștință și politețe, așa cum am învățat de la părinți și de la bunici.