„La vremuri noi, tot noi“. Iată deviza celor mai multe organizații sportive din România. Alegerile COSR, desfășurate recent, au arătat, încă o dată, sistemul toxic care a pus stăpânire pe sportul românesc și care se răspândește ca o „boală“.
Concret, în fruntea Comitetului Olimpic și Sportiv Român a fost reales Mihai Covaliu. Fără contracandidat, cu 168 de voturi pentru și 2 abțineri. Mai departe, au ajuns vicepreședinți ai COSR-ului Răzvan Burleanu (președinte al Federației Române de Fotbal), Elisabeta Lipă (șefa Agenției Naționale pentru Sport) și Camelia Potec (conduce Federația Română de Natație și Pentatlon Modern). N-au existat contracandidați nici aici. Au fost trei oameni pe trei locuri.
După niște alegeri care au fost, de fapt, o simplă formalitate, au urmat discursurile tradiționale. Cu același limbaj de lemn atât de prețuit în România de astăzi. Iată fragmente din declarațiile date de Mihai Covaliu:
*E o onoare pentru mine să preiau acest al treilea mandat de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. În acelaşi timp, e o provocare. Sunt mândru că fac parte din această echipă extraordinară. Faptul că am primit această încredere pentru încă un mandat mă responsabilizează şi sunt conştient de presiunea care mă apasă, dat sunt calm şi echilibrat. Încerc în fiecare zi să fac un pas înainte şi sunt convins că împreună cu noul Comitetul Executiv vom reuşi să facem tot ceea ce am promis.
*Această cooptare, acest parteneriat pe care îl avem prin includerea lui Răzvan Burleanu ca vicepreşedinte al COSR, e ceva normal. Fotbalul a demonstrat un management bun, a făcut performanţă, a investit într-o generaţie tânără care începe deja să fie o forţă în Europa.
Din capul locului se impune o observație. Una incontestabilă, bazată pe statistici. „Managementul bun“ de care a pomenit Covaliu, în cazul fotbalului, are următoarele cifre, de când la FRF se află administrația Burleanu:
*25 de campanii pentru naționala mare și cele de U21, U19 și U17. Bilanțul: 19 calificări ratate, șase adjudecate (două la seniori – Euro 2016 și Euro 2024, trei la U21 și una la U19). Procentajul calificărilor obținute: 24%. Așadar, în viziunea lui Mihai Covaliu, un „management bun“ înseamnă campanii ratate / eșecuri în proporție de 76%.
Problema și mai gravă e că ambalarea nimicului într-un înveliș lucios, cu discursuri sforăitoare și goale de conținut, nu se rezumă la alegerile COSR care tocmai au trecut și care au amintit de perioada de dinainte de 1989. Din păcate, alegerile, care teoretic ar trebui să fie o exprimare a democrației, cu cât mai mulți candidați și cât mai multe idei, au devenit o glumă la cele mai multe foruri sportive din România!
„Adevărul“ a luat la puricat 19 federații / organizații sportive care au avut alegeri în ultimii ani. La cele mai multe dintre ele, 12, scrutinul a fost „de ochii lumii“. Adică, cu un singur candidat pentru funcția de președinte!
.webp)
Fotbal politizat în România
Când vedem că cele mai multe alegeri ale unor foruri sportive se organizează fără contracandidați, apare o întrebare firească: de ce?
Răspunsul, pe scurt: fiindcă se știe, de cele mai multe ori, că în funcția de președinte va ajunge „cine trebuie“. Adică, acel om „cu spate“. Iar acel „spate“ e asigurat, uneori, politic. Fotbalul ne oferă cele mai clare exemple, în acest sens.
Alegerile pentru șefia Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) din 2013, când Dumitru Dragomir a fost înlăturat, în locul său fiind instalat Gino Iorgulescu, au fost intens pregătite în culise. Concret, cu o seară înainte de alegeri, Iorgulescu i-a adunat pe preşedinţii de cluburi, adică pe votanţii de a doua zi. La întâlnire au participat Liviu Dragnea, preşedinte executiv la PSD la vremea respectivă, plus Victor Ponta, premierul României atunci. Sunt şi poze de la întâlnirea respectivă, realizate de jurnaliștii Costin Ştucan şi Cristian Scutariu.
Firește, după o asemenea mobilizare, a doua zi, Iorgulescu l-a învins pe Dragomir, cu scorul de 11-7. Și nici n-a mai putut fi dat jos din fruntea LPF-ului de atunci. La alegerile din 2017, Iorgulescu a fost reales cu scorul de 13-1, avându-l pe Sorin Drăgoi drept contracandidat. Cinci ani mai târziu, în 2022, n-a mai existat nici măcar acest singur contracandidat, Iorgulescu fiind reales în aplauzele participanților.
La Federația Română de Fotbal, alegerile din 2014, cele care l-au adus pe Răzvan Burleanu în fruntra FRF, la doar 29 de ani, au fost și mai controversate. Cu 24 de ore înainte, Gică Popescu, favorit clar la șefia FRF, a fost condamnat la închisoare, cu executare, în „Dosarul Transferurilor“.
Peste ani, în august 2021 mai precis, fostul deputat, Cristian Rizea, a vorbit despre culisele acelor alegeri din 2014, într-o intervenţie la emisiunea „Culisele Statului Paralel“ a postului de televiziune Realitatea Plus. Rizea a declarat atunci că Gică Popescu ar fi fost arestat la ordinul fostului director SRI, George Maior, şi al fostului ministru al Apărării, Vasile Dîncu, cu complicitatea lui Victor Ponta şi a lui Gabriel Oprea. Scopul ar fi fost introducerea în scena puterii a lui Răzvan Burleanu.
„George Maior e un mare microbist, ca şi Vasile Dîncu. Gică Popescu a fost condamnat tot la ordinul lui George Maior şi al lui Vasile Dîncu, cu complicitatea lui Victor Ponta şi a lui Gabi Oprea. Îmi pare rău de Gică Popescu, nu merita aşa ceva, e un simbol al României. Dar asta-i viaţa“, a spus Rizea.
Ajuns în fruntea FRF, nici Burleanu n-a mai putut fi dat jos. Iar de atunci a avut ceva emoții pentru păstrarea funcției sale doar în 2018, atunci când „l-a ciuruit“ pe Ionuț Lupescu, scor 168-78. La acel scrutin au participat și Marcel Pușcaș (8 voturi) și Ilie Drăgan (0 voturi). Patru ani mai târziu, în 2022, nimeni nu și-a mai propus să-l înfunte pe Burleanu la alegerile FRF. Și, potrivit site-ului federației, președintele aflat în funcție a fost reales fără niciun vot împotriva și nicio abținere. Cu siguranță, Ceaușescu ar fi fost invidios.
„Niște organizații cu iz totalitarist“
Revenind la prezent, o singură jurnalistă din toată presa românească a subliniat anomalia alegerilor fără contracandidați care se vede tot mai des în sportul nostru. În „Gazeta Sporturilor“, Oana Dușmănescu a scris un editorial în care a spus lucrurilor pe nume, după alegerile COSR. Iată câteva fragmente din textul respectiv:
*La vârful sportului românesc, conceptul de competiție sănătoasă, de candidați multipli, de dezbatere și de argumentare, toate acestea s-au topit ca înghețata sub soarele verii care tocmai s-a încheiat.
*Lipsa contradicției de idei, absența totală a opoziției, renunțarea în fața unor oameni, până la urmă, sunt semnele unui grup care a renunțat la luptă.
*Ceea ce pare continuitate este, de fapt, un blocaj. O lume prinsă în tentaculele unor relații, apropieri, complicități, care a exclus orice altă variantă de conducere - resemnarea dusă la rang la recunoștință veșnică.
*Toată încrederea suflării sportive în câteva perechi de mâini. Orbește. Fără ca votanții să pună întrebări, să aibă îndoieli. Ca într-o distopie unde nimeni nu îndrăznește să opună nici măcar un strop de rezistență.
*Organizațiile cu iz totalitarist nu sunt familii unde tuturor copiilor patriarhului le merge bine. Dau doar iluzia unității și a luptei comune pentru o mare cauză: țării cât mai multe medalii!
Un mediu toxic, rezultate pe măsură
Sistemul bolnăvicios din sportul românesc, cu organizarea unor alegeri fără contracandidați, oferă niște rezultate pe măsură.
Desigur, COSR se laudă acum cu bilanțul de la JO 2024, cu nouă medalii câștigate. Într-adevăr, e un progres aici, comparativ cu cele două ediții anterioare, la Tokyo 2020 și Rio 2016, când delegația tricoloră s-a întors în țară cu patru medalii de fiecare dată. Per ansamblu însă, dacă ne uităm la istoricul participărilor noastre la Jocurile Olimpice de Vară, constatăm că și cele nouă medalii cucerite la Paris, în acest an, reprezintă un rezultat slab. Pentru că, inclusiv în primii ani de după Revoluție, la Jocurile Olimpice din 1992, 1996, 2000 și 2004, România n-a scăzut niciodată sub 18 medalii! Acum însă facem mare sărbătoare după o ediție cu nouă clasări pe podium, în condițiile în care, înainte de JO 2024, federațiile sportive își luaseră angajamentul câștigării unui număr de 13 medalii!
Miza, la fel ca în politică: „ciolanul“
Dacă realegerea unui șef competent, în fruntea unei federații performante, cu sau fără contracandidat, e un lucru acceptabil, în schimb, e de neînțeles adunarea mandatelor în dreptul unui președinte de federație fără rezultate. Din păcate, rezultatele sunt o miză doar pentru „prostime“. În sport, la fel ca în politică, miza adevărată a celor care conduc e „ciolanul“.
Exceptând Federația de Fotbal, care se autofinanțează, celelalte foruri sportive din România sunt „racordate“ la bugetul de stat. Și, în 2024, sportul românesc a primit peste 114 milioane de euro din partea Guvernului. O sumă foarte mică, dacă o raportăm la risipa banului public la noi, însă una suficient de mare, astfel încât un șef de federație să se țină cu ambele mâini de scaun.
0 Comentarii