Eu așa nu am mai pățit demult. Ca și cum nu era destul de rece în sufletul meu, viața m-a adus, hali-mi-ar cucuveaua, într-o postură mai răcoroasă a existenței mele. În sensul că m-am mutat de la începutul lunii octombrie într-un nou apartament care nu are centrala lui, ci depinde de o centrală de bloc care și ea, la rândul ei, depinde de un fochist care și dumnealui, la rândul dumisale, depinde de asociația de locatari ca să dea drumul la căldură. Plus ceva complicat cu Termoenergetica.
Nu știu cum ai trăit tu până acum, dar viața e mult mai ușoară când te bazezi pe cineva decât atunci când depinzi de cineva. Eu nu sunt fabricat în Islanda și punct. Vreau căldură. În ultimele două săptămâni, am realizat că mie nu-mi surâde deloc ideea de cavou. Eu nu sunt fabricat în Islanda și punct. Apartamentul e la etajul 1, orientat spre nord, pe geam văzându-se exclusiv niște copaci foarte frumoși care umbresc fațada blocului, prin urmare soarele nu-mi atinge pereții nici măcar o secundă pe zi. Și trăiesc acum cu un sentiment melancolic și continuu pe care îl asociez cu momentele când mă trimitea mamaie în beci după ceva. Tremură frigiderul de frig, îl aud și acum, cuptorul mă înjură când îi deschid ușa, mă jignesc întrepicioarele când bag mâinile să mi le încălzesc, planta pe care am adus-o din fostul apartament se uită la mine de parcă m-ar scuipa între ochi, râde cămara de mine și mă întreabă, râzând zeflemitor: “Ți-ai pus ca proasta speranța-n șosete, ă?”.
Avantajul e că nu mă ia somnul în timpul actului creativ, dar nu prea mă mai încălzește nici inspirația când vede că îmi îngheață lateralele mâinilor când tastez, partea aia din vârful degetului mic până la încheietură.
E greu, bro, când te bagi în pat și vezi că pilotei îi clănțăne dinții în gură sau când oprești apa la duș și ajungi direct din Maldive la Miercurea Ciuc, ai impresia că vorbești maghiară direct, ăsta e nivelul la care nu mai înțelegi nimic. Nu mi se pare firesc ca omul să se confrunte, în 2024, cu astfel de probleme.
Dacă era firesc ar fi existat cu siguranță manuale care să ne învețe să ne dezvoltăm personal în Narnia. Ce dreacu’ lecție de viață mai e și asta? Să mă detașez că să nu-mi mai doresc nici un minim de confort? Ce lumină să mai vezi când ai temperatura în beznă? Nici Covidul nu vine aici. Nici boli venerice nu cred că se iau pe 15 grade în casă, că le e frig să treacă dintr-o parte în alta.
Până vine căldura în București, am găsite aceste metode alternative de încălzire
Am fost astfel nevoit să caut alte metode de încălzire. Rup pe ceaiuri, în primul rând. Am băut la roiniță și la sunătoare de mi-a sunat apa în cap. Am mai și prin un bilețel din ăla la Yogi Tea care zicea că “Sufletul e mai cald când mintea îl îmbrățișează.”, iar mie îmi înghețase spiritualitatea. Nici nu sunt genul ăla care se scaldă în gheață, că-mi dau singur cu dușuri reci în minte, e o grindină pe acolo de-mi umblă ghioceii numai cu Uberul.
O altă treabă care m-a încălzit a fost un articol din New York Times pe care mi l-a trimis un prieten. Articolul se numește “7 căi să iubim mai bine” și e scris de Daniel Jones, domnul care se ocupă de rubrica “Modern Love” din publicația susnumită. Practic, ce face dumnealui e să pună pe hârtie poveștile de iubire pe care le primește de la cititori. Ideile din articol sunt foarte frumoase. Ți le spun pe scurt. Iubirea nu e ca o vază de cristal ce trebuie protejată de conflicte, ci mai mult fluctuează ca o minge de baschet care sare, apar conflicte, dar nu e ok să le lăsăm să ne definească relațiile. E frumos și sănătos să fii curios în privința oamenilor pe care îi întâlnim și e mai constructiv să întrebi decât să te lauzi. E frumos să fi atenți și prezenți pentru cei de lângă noi. Și în scris și în iubire onestitatea e importantă. Empatia nu strică niciodată. Și lucrurile care nu durează au frumusețea lor, la urma urmei despre asta e viața însăși. Relațiile nu trebuie să dureze ca să fie considerate bune, atâta vreme cât învățăm ceva bun din ele. Din fericire, regulile astea sunt valabile și în Manhattan și la Obor. Succes!
Un alt mod de a mă încălzi a fost să mă duc la Comana să văd cometa. Am fost cu mașina și în mașină era cald, am adormit blană timp de 40 de minute, altceva. Am văzut cometa, dar asta nu m-a încălzit ca clima din mașină. Îmi plac chestiile astea astrale, chiar sper să prindem și noi o super novă, dar cometa era fix cu fundul la noi și nu i se mai vedea coada, arăta ca orice stea și strălucea destul de frumos, deci nu era chiar vai steaua ei.
La prietena din Herăstrău, era cald
Scot câinele mai mult, că pe partea cealaltă a străzii bate soarele bine de tot de pe la 12 până pe la 16. E bine pentru fizic, dar e frustrant pentru psihic să ieși din casă ca să te încălzești. Momentul ăla când ieși din umbră în soare e printre preferatele mele de-a lungul zilelor, e ca un părinte mă mângâie astrul nostru când mă vede, zici că știe că mi-o ard pe criogenie în restul timpului, el și câinele ce se bucură când mă văd, că nici n-am găsit pe cineva să mă iubească mai permanent, că mai trece frigul când te ții în brațe. Exagerez un pic. Și prietenii mei se bucură când mă văd.
Mult mai ușor decât trupul meu de vârsta și mâna a doua mi s-a încălzit sufletul când am dat întâmplător pe Instagram de piesa Fantasmas a interpretului mexican Humbe despre care am aflat că e și născut în aceeași zi cu mine. Extraordinar de delicată melodie despre dor și alte frumuseți ale inimii. Am uitat complet că mi-e dor de căldură ascultând-o.
Pentru trup, cele mai eficiente metode rămân calorifere electrice, am primit unul de la un prieten și mai bine cu el decât fără el. Sau dormitul în altă parte. Am fost la prietenă care locuiește pe malul Herăstrăului, la bogați. Și ei tot centrală de bloc au, diferența e că la ei e pornită. Am dormit în chiloți. Doar mi-am pus păturica pe șold să vadă că nu am nevoie de ea, s-o persiflez. Jet, fă, că n-am nevoie de tine.
Cam asta ar fi pentru această săptămână. Ne doresc căldură mai ales în suflet, chiar și așa. Doamne ajută și Doamne ferește, iubirea ne încălzește. Adișorul Neîncălzitorul.
){kind=link}
0 Comentarii