Academia și mediul academic trebuie să se reîntoarcă în spațiul public. Spațiul public a fost adesea abandonat de oamenii de știință, astfel încât începe să fie dominat de pseudo-știință, începe să fie dominat de non-știință, e de părere rectorul Universității Babeș-Bolyai , psihologul Daniel David. El a vorbit la conferința „Mintea umană și tehnologia în contextul noii revoluții industriale”, care a avut loc la Iași.
„De multe ori mă și întreb dacă câștigurile pe care le-am avut în perioada iluministă nu le pierdem și ne reîntoarcem la o perioadă așa pre-științifică, uitându-te la ce forță au toate aceste abordări pseudo-științifice”, spune psihologul. El a vorbit despre revoluțiile industriale prin care prin care civilizația noastră a trecut și care ne-au schimbat consistent. Fiecare nouă etapă a fost privită cu neîncredere și cu teamă. „Prima revoluție industrială a făcut trecerea de la perioada în care forța care dinamiza economia, era agricultura, forța brută, la ceea ce s-a numit mecanizare .
A început cu apariția motorului cu abur. Elementul principal era legat de cărbuni. Ce era foarte important în prima revoluție industrială este faptul că atunci când au început să apară toate aceste lucruri, oamenii au problematizat lucruri pe care le problematizăm și noi astăzi. Ce se va întâmpla cu noi? Ce se va întâmpla cu slujbele pe care le avem? Ce se va întâmpla cu omul? Mulți erau catastrofici spunând că vor fi lucruri foarte grave pentru oameni în ansamblu.
La fel în ceea ce privește a doua revoluție industrială, unde elementul principal era electrificarea, a apărut producția de masă, din nou am asistat la acele discuții legate de om, umanitate și unde și ce rău urmează să fie…A treia revoluție industrială, apărută undeva pe la mijlocul secolului 20, a avut digitalizarea ca element cheie. Din nou aceleași probleme: computerele care o să ne ia slujbele, acuzații că ne îndepărtăm de natura umană. Până la urmă a fost un plus ca să spun așa în evoluția civilizației noastre”, spune Daniel David.
În opinia sa, acum suntem într-o nouă revoluție industrială în care elementul principal ține de conectivitate dar nu neapărat conectivitatea între sistemele fizice, ci conectivitatea între sistemele fizice și om. „Iar asta ne sperie din nou: ce se va întâmpla cu omul? Va fi natura umană schimbată de tehnologie? Întrebări legitime, de altfel, consideră rectorul UBB.
Prima problemă pe care oamenii și-au pus-o a fost cum ne afectează tehnologia starea de sănătate și în primul rând starea de sănătate psihică, mai ale în cazul copiilor. Și o problemă majoră a fost legată de utilizarea așa-numitului ecran, fie că vorbim de ecranul de televizor, telefon mobil, computer, tabletă.
„Cât lăsăm copiii să fie expuși la ecran? Și când au apărut aceste dezvoltări tehnologice în prima etapă, asociațiile profesionale ale psihologilor, ale medicilor de diverse specialități, psihiatri, pediatri au reacționat foarte dur și au propus o mulțime de ghiduri de utilizare a ecranelor în cazul copiilor pe grupe de vârstă. Țin minte că în anul 2001, până la doi ani exista sugestia să nu fie expus deloc copilul la ecran. După aceea lucrurile s-au mai flexibilizat, dar nu foarte mult.
În 2016 între sugestia dată de diverse organizații sau de diverse ministere de specialitate este ca pe diverse grupe de vârstă putem merge până șa 2-4 ore pe zi de expunere. Aceste lucruri au generat o dezbatere foarte puternică și în țară. Interzicem telefoanele în școală, nu le interzicem, cât să fie expuși copiii la ecran….?”, mai spune psihologul.
Pentru bunica mea era anormal să stai vara în casă și să citești cărți. Mulți dintre noi avem aceeași atitudine astăzi față de copii. Nu legat de cărți, ci de tabletă
„Mulți dintre dumneavoastră, mai ales membrii Academiei Române, poate vă amintiți că mulți dintre noi preferam să citim cărți în vacanța de vară. Preferam să citesc cărți. Țin minte că bunica îmi spunea că o să înnebunesc și de ce nu merg să mă joc cu ceilalți copii. Pentru ea era ceva atipic să stai vara în casă și să citești multe cărți. Mulți dintre noi avem aceeași atitudine astăzi față de copii. Nu legătură cu cărțile, ci în legătură cu tableta, cu computer-ul, cu diverse jocuri. Iar studiile de specialitate, ca să încheie această sau să dau o sugestie pe această problemă cu care ne confruntăm, spune așa: că între 2 și 4 ore expunere zilnică nu reprezintă un risc pentru ființa umană și nici pentru copii”, explică Daniel David.
Acest interval poate fi de 2h, sau de 4h în funcție de temperamentul fiecărui copil. Contează foarte mult, nu atât intervalul de 2-4 ore ci ce anume faci în acel timp, pentru că o parte din timp ar trebui să reflecte conținut educațional iar o altă parte entertainment, jocuri.
Ca mesaj general pentru publicul larg este că ecranul în sine nu este o problemă, ci poate să devină o problemă în funcție de cum îl utilizăm, a transmis psihologul, care amai adăugat că o expunere de calitate între 2 și 4 ore zilnic nu reprezintă un pericol.
Copiii care n-au această expunere pierd avantaje competitive
„Trebuie să dăm acest mesaj, fiindcă altfel- tot studiile de specialitate arată următorul lucru:copiii care n-au această expunere pierd avantaje competitive. Lumea s-a schimbat. Ecranul face parte din realitatea noastră, nu mai este ceva artificial, ceva neobișnuit și dacă nu ai această expunere de calitate poți să ai probleme în eficiența pe care o ai în comparație cu celelalte grupuri în comparație cu ceilalți copii”, spune rectorul UBB.
Ce impact are tehnologia asupra inteligenței noastre?
Noi știm din psihologie că, începând cu cu primii ani ai secolului 20, probabil în anii 30, dacă te uitai la măsurătorile făcute pe diverse etape ale vieții, noi observam așa-numitul efect Flynn, adică o creștere a coeficientului de inteligență. Pe fiecare decadă creșterea era undeva cu până la trei puncte, uneori cinci. Depinde și de țară, de cultură, dar în jur de trei-doi, 2,53 puncte este așa-numitul efect Flynn. Efectul Flynn (EF) reprezintă unul dintre fenomenele cele mai intrigante şi controversate descoperiri la care s-a ajuns în urma cercetărilor recente din domeniul psihologiei inteligenţei și al neuroștiințelor.
„De ce creștea mediu media coeficientului de inteligență? Sunt diverse teorii. Unii leagă această creștere a coeficientului de inteligență de educația formală pe care am primit-o și o primim în școli, mai ales după cel de-al 2-lea război mondial. Alții o leagă și de o nutriție mai bună. Alții o leagă și de un mediu mai complex și de solicitările mai complexe pe care le avem în ocupații, începând cu cu secolul 20. Sunt mai multe teorii… Cineva care e foarte atent și știe și un pic de statistică poate să mă întrebe: Dacă pe decadă a crescut cu trei puncte, înseamnă că în 50 de ani au fost 15 puncte.
Dacă eu am acum un IQ de 100 de puncte, acum 50 de ani cineva avea doar 85, nu? Adică era la limita dezvoltării intelectuale. Cum se poate întâmpla acest lucru? Lucrurile stau așa: Trebuie să ne întrebăm cum erau oamenii în secolul 19? Erau ei mai puțini inteligenți decât cei din secolul 20? Răspunsul este că aveau un alt tip de inteligență! Sunt niște analize făcute de mai mulți psihologi care descriu cam cum era gândirea spre sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20”, a mai spus la Iașoi autorul cărții „Psihologia poporului român”.
Cei mai mulți oameni acum 50 de ani gândeau într-o manieră funcțională, nu abstractă
Dacă discutai, de exemplu, cu oamenii din perioada respectivă și îi întrebai de pildă ce legătură ar fi, de exemplu, între un vultur și un pește (întrebare care se regăsește în unele texte de măsurare a IQ-ului), cei mai mulți gândeau într-o manieră funcțională și spuneau probabil că unii vulturi vânează pești, că vulturii mânâncă pești. Dar foarte puțini aveau tendința să intre într-un într-un raționament abstract și să spună că cele două, cele două „obiecte”, ca să le spun așa, fac parte dintr-o categorie mai generală de animale. Căutau legături funcționale, nu legături abstracte.
Sau un alt exemplu: Dacă oamenilor din perioada respectivă le-ai fi dat un raționament de genul următor: „În România nu există cămile. Iași este un oraș din România”. Și urmează întrebarea: există cămile în Iași?
„Cei mai mulți dintre noi, pregătiți într-o educație formală și aplicând logica, ar spune că nu. Ei, oamenii din perioada respectivă refuzau să dea răspunsuri de genul ăsta. Erau într-o gândire concretă și aveau tendința să răspundă: Iașiul este un oraș mare. S-ar putea ca pe undeva în oraș să existe o cămilă? Da, deci altfel spus, nu că n-ar fi putut să gândească abstract. Refuzau gândirea logica la nivel abstract și o duceau într-o zonă concretă.
Dar, a propos de efectul Flynn, observăm că în țările foarte dezvoltate începem să nu mai vedem o creștere. Începe să vedem o stagnare, iar unii autori vorbesc chiar de un regres al efectului Flynn. În țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare au încă efectul Flynn. Acolo încă coeficientul de inteligență/ generație crește.
Iar unii dintre noi leagă această stagnare și de apariția tehnologiei, fiindcă tehnologia ne reîntoarce spre aspecte foarte concrete și funcționale: jocurile, accesul informației pe computer. Acum nu mai trebuie să faci eforturi globale, eforturi logice. Obțin răspunsul la un click de telefon. Probabil că multe din generațiile de aici țineți minte: când aveam o întrebare trebuia să mergem la bibliotecă. Uneori n-aveau cartea, trebuia să stăm 2 săptămâni până venea. Era o altă lume. Da, acuma ne reîntoarcem la varianta concretă și funcțională. Ba mai mult, există o presiune foarte mare, din păcate, a unor zone care nu exprimă neapărat specialiști în educație care vorbesc de faptul că n-are rost să predăm copiilor chestii care nu le folosesc la nimic ăn viață: tot felul de chestii de istorie, de logică, de filozofie.
Am avut o dezbatere cu un mare influencer care vorbea niște prostii extraordinare și ne dădea lecții
„De obicei încerc să fiu ponderat când vorbesc așa în spațiul public. Țin minte că am avut o dezbatere cu un mare influencer care vorbea niște prostii extraordinare și care ne dădea lecții. La un moment dat se uită la mine și mă întreabă: domnule profesor, la ce v-a folosit calculul diferențial pe care l-ați învățat? L-ați folosit la ceva? I-am spus că mă ajuta să nu fiu prost. În sensul că cunoștințele care n-au neapărat o funcție imediată, concretă, te ajută să-ți dezvolți creierul. Este ca mersul la sală pentru corp.”, spune rectorul UBB.
A învăța lucruri legate de logică, a abstractiza, dezvoltă memoria și creierulm consideră el.. Unii dintre psihologi, printre care mă aflu și eu, credem că această încetinire a efectului Flynn sau chiar scăderea coeficientului de inteligență pe noile generații, în unele țări, ar putea să fie o mișcare care apare ca urmare a acestui lucru.
Începem să ne plictisim de lucrurile grele, formale și vrem lucruri concrete, funcționale, care să fie aplicate imediat
Pe scurt spus, nu cred că noi suntem mai inteligenți decât generațiile din secolul 19, ci cred că educația formală a transformat capacitatea de învățare și capacitatea de adaptare.
Și noi am fost expuși unui sistem formal care am folosit acest potențial în acest tip de inteligență, care totuși ne-a ajutat să punem niște sateliți pe orbita pământului, care totuși ne-a ajutat să dezvoltăm câteva lucruri extraordinare pe care cu o gândire foarte concretă sau funcționale, nu cred că am fi putut să le facem, conchide Daniel David.
La fel în ceea ce privește a doua revoluție industrială, unde elementul principal era electrificarea, a apărut producția de masă, din nou am asistat la acele discuții legate de om, umanitate și unde și ce rău urmează să fie…A treia revoluție industrială, apărută undeva pe la mijlocul secolului 20, a avut digitalizarea ca element cheie. Din nou aceleași probleme: computerele care o să ne ia slujbele, acuzații că ne îndepărtăm de natura umană. Până la urmă a fost un plus ca să spun așa în evoluția civilizației noastre”, spune Daniel David.
În opinia sa, acum suntem într-o nouă revoluție industrială în care elementul principal ține de conectivitate dar nu neapărat conectivitatea între sistemele fizice, ci conectivitatea între sistemele fizice și om. „Iar asta ne sperie din nou: ce se va întâmpla cu omul? Va fi natura umană schimbată de tehnologie? Întrebări legitime, de altfel, consideră rectorul UBB.
Prima problemă pe care oamenii și-au pus-o a fost cum ne afectează tehnologia starea de sănătate și în primul rând starea de sănătate psihică, mai ale în cazul copiilor. Și o problemă majoră a fost legată de utilizarea așa-numitului ecran, fie că vorbim de ecranul de televizor, telefon mobil, computer, tabletă.
Cât lăsăm copiii să fie expuși la ecran?
„Cât lăsăm copiii să fie expuși la ecran? Și când au apărut aceste dezvoltări tehnologice în prima etapă, asociațiile profesionale ale psihologilor, ale medicilor de diverse specialități, psihiatri, pediatri au reacționat foarte dur și au propus o mulțime de ghiduri de utilizare a ecranelor în cazul copiilor pe grupe de vârstă. Țin minte că în anul 2001, până la doi ani exista sugestia să nu fie expus deloc copilul la ecran. După aceea lucrurile s-au mai flexibilizat, dar nu foarte mult.
În 2016 între sugestia dată de diverse organizații sau de diverse ministere de specialitate este ca pe diverse grupe de vârstă putem merge până șa 2-4 ore pe zi de expunere. Aceste lucruri au generat o dezbatere foarte puternică și în țară. Interzicem telefoanele în școală, nu le interzicem, cât să fie expuși copiii la ecran….?”, mai spune psihologul.
Pentru bunica mea era anormal să stai vara în casă și să citești cărți. Mulți dintre noi avem aceeași atitudine astăzi față de copii. Nu legat de cărți, ci de tabletă
„Mulți dintre dumneavoastră, mai ales membrii Academiei Române, poate vă amintiți că mulți dintre noi preferam să citim cărți în vacanța de vară. Preferam să citesc cărți. Țin minte că bunica îmi spunea că o să înnebunesc și de ce nu merg să mă joc cu ceilalți copii. Pentru ea era ceva atipic să stai vara în casă și să citești multe cărți. Mulți dintre noi avem aceeași atitudine astăzi față de copii. Nu legătură cu cărțile, ci în legătură cu tableta, cu computer-ul, cu diverse jocuri. Iar studiile de specialitate, ca să încheie această sau să dau o sugestie pe această problemă cu care ne confruntăm, spune așa: că între 2 și 4 ore expunere zilnică nu reprezintă un risc pentru ființa umană și nici pentru copii”, explică Daniel David.
Acest interval poate fi de 2h, sau de 4h în funcție de temperamentul fiecărui copil. Contează foarte mult, nu atât intervalul de 2-4 ore ci ce anume faci în acel timp, pentru că o parte din timp ar trebui să reflecte conținut educațional iar o altă parte entertainment, jocuri.
Ca mesaj general pentru publicul larg este că ecranul în sine nu este o problemă, ci poate să devină o problemă în funcție de cum îl utilizăm, a transmis psihologul, care amai adăugat că o expunere de calitate între 2 și 4 ore zilnic nu reprezintă un pericol.
Copiii care n-au această expunere pierd avantaje competitive
„Trebuie să dăm acest mesaj, fiindcă altfel- tot studiile de specialitate arată următorul lucru:copiii care n-au această expunere pierd avantaje competitive. Lumea s-a schimbat. Ecranul face parte din realitatea noastră, nu mai este ceva artificial, ceva neobișnuit și dacă nu ai această expunere de calitate poți să ai probleme în eficiența pe care o ai în comparație cu celelalte grupuri în comparație cu ceilalți copii”, spune rectorul UBB.
Ce impact are tehnologia asupra inteligenței noastre?
Noi știm din psihologie că, începând cu cu primii ani ai secolului 20, probabil în anii 30, dacă te uitai la măsurătorile făcute pe diverse etape ale vieții, noi observam așa-numitul efect Flynn, adică o creștere a coeficientului de inteligență. Pe fiecare decadă creșterea era undeva cu până la trei puncte, uneori cinci. Depinde și de țară, de cultură, dar în jur de trei-doi, 2,53 puncte este așa-numitul efect Flynn. Efectul Flynn (EF) reprezintă unul dintre fenomenele cele mai intrigante şi controversate descoperiri la care s-a ajuns în urma cercetărilor recente din domeniul psihologiei inteligenţei și al neuroștiințelor.
Neozeelandezul James R. Flynn, de la numele căruia vine şi denumirea acestui efect care vizează felul în care s-au produs modificări la nivelul inteligenţei umane, în epoca modernă, are meritul de a fi măsurat, analizat, comparat, testat potenţialul minţii umane şi felul în care a evoluat de la începutul secolului al XX-lea, până astăzi, în funcţie de diverse aspecte ale vieții. Pentru a înțelege mai bine conceptul, acest efect reprezintă un indicator al evoluției scorului de inteligență(obținute la testele IQ), care a constatat secolul trecut avansul performanței cognitive în 25 de state dezvoltate, cu 3 până la 7 puncte, pentru fiecare deceniu, până pe la sfârşitul anilor 1990.
„De ce creștea mediu media coeficientului de inteligență? Sunt diverse teorii. Unii leagă această creștere a coeficientului de inteligență de educația formală pe care am primit-o și o primim în școli, mai ales după cel de-al 2-lea război mondial. Alții o leagă și de o nutriție mai bună. Alții o leagă și de un mediu mai complex și de solicitările mai complexe pe care le avem în ocupații, începând cu cu secolul 20. Sunt mai multe teorii… Cineva care e foarte atent și știe și un pic de statistică poate să mă întrebe: Dacă pe decadă a crescut cu trei puncte, înseamnă că în 50 de ani au fost 15 puncte.
Dacă eu am acum un IQ de 100 de puncte, acum 50 de ani cineva avea doar 85, nu? Adică era la limita dezvoltării intelectuale. Cum se poate întâmpla acest lucru? Lucrurile stau așa: Trebuie să ne întrebăm cum erau oamenii în secolul 19? Erau ei mai puțini inteligenți decât cei din secolul 20? Răspunsul este că aveau un alt tip de inteligență! Sunt niște analize făcute de mai mulți psihologi care descriu cam cum era gândirea spre sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20”, a mai spus la Iașoi autorul cărții „Psihologia poporului român”.
Cei mai mulți oameni acum 50 de ani gândeau într-o manieră funcțională, nu abstractă
Dacă discutai, de exemplu, cu oamenii din perioada respectivă și îi întrebai de pildă ce legătură ar fi, de exemplu, între un vultur și un pește (întrebare care se regăsește în unele texte de măsurare a IQ-ului), cei mai mulți gândeau într-o manieră funcțională și spuneau probabil că unii vulturi vânează pești, că vulturii mânâncă pești. Dar foarte puțini aveau tendința să intre într-un într-un raționament abstract și să spună că cele două, cele două „obiecte”, ca să le spun așa, fac parte dintr-o categorie mai generală de animale. Căutau legături funcționale, nu legături abstracte.
Sau un alt exemplu: Dacă oamenilor din perioada respectivă le-ai fi dat un raționament de genul următor: „În România nu există cămile. Iași este un oraș din România”. Și urmează întrebarea: există cămile în Iași?
„Cei mai mulți dintre noi, pregătiți într-o educație formală și aplicând logica, ar spune că nu. Ei, oamenii din perioada respectivă refuzau să dea răspunsuri de genul ăsta. Erau într-o gândire concretă și aveau tendința să răspundă: Iașiul este un oraș mare. S-ar putea ca pe undeva în oraș să existe o cămilă? Da, deci altfel spus, nu că n-ar fi putut să gândească abstract. Refuzau gândirea logica la nivel abstract și o duceau într-o zonă concretă.
Dar, a propos de efectul Flynn, observăm că în țările foarte dezvoltate începem să nu mai vedem o creștere. Începe să vedem o stagnare, iar unii autori vorbesc chiar de un regres al efectului Flynn. În țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare au încă efectul Flynn. Acolo încă coeficientul de inteligență/ generație crește.
Iar unii dintre noi leagă această stagnare și de apariția tehnologiei, fiindcă tehnologia ne reîntoarce spre aspecte foarte concrete și funcționale: jocurile, accesul informației pe computer. Acum nu mai trebuie să faci eforturi globale, eforturi logice. Obțin răspunsul la un click de telefon. Probabil că multe din generațiile de aici țineți minte: când aveam o întrebare trebuia să mergem la bibliotecă. Uneori n-aveau cartea, trebuia să stăm 2 săptămâni până venea. Era o altă lume. Da, acuma ne reîntoarcem la varianta concretă și funcțională. Ba mai mult, există o presiune foarte mare, din păcate, a unor zone care nu exprimă neapărat specialiști în educație care vorbesc de faptul că n-are rost să predăm copiilor chestii care nu le folosesc la nimic ăn viață: tot felul de chestii de istorie, de logică, de filozofie.
Am avut o dezbatere cu un mare influencer care vorbea niște prostii extraordinare și ne dădea lecții
„De obicei încerc să fiu ponderat când vorbesc așa în spațiul public. Țin minte că am avut o dezbatere cu un mare influencer care vorbea niște prostii extraordinare și care ne dădea lecții. La un moment dat se uită la mine și mă întreabă: domnule profesor, la ce v-a folosit calculul diferențial pe care l-ați învățat? L-ați folosit la ceva? I-am spus că mă ajuta să nu fiu prost. În sensul că cunoștințele care n-au neapărat o funcție imediată, concretă, te ajută să-ți dezvolți creierul. Este ca mersul la sală pentru corp.”, spune rectorul UBB.
A învăța lucruri legate de logică, a abstractiza, dezvoltă memoria și creierulm consideră el.. Unii dintre psihologi, printre care mă aflu și eu, credem că această încetinire a efectului Flynn sau chiar scăderea coeficientului de inteligență pe noile generații, în unele țări, ar putea să fie o mișcare care apare ca urmare a acestui lucru.
Începem să ne plictisim de lucrurile grele, formale și vrem lucruri concrete, funcționale, care să fie aplicate imediat
Pe scurt spus, nu cred că noi suntem mai inteligenți decât generațiile din secolul 19, ci cred că educația formală a transformat capacitatea de învățare și capacitatea de adaptare.
Și noi am fost expuși unui sistem formal care am folosit acest potențial în acest tip de inteligență, care totuși ne-a ajutat să punem niște sateliți pe orbita pământului, care totuși ne-a ajutat să dezvoltăm câteva lucruri extraordinare pe care cu o gândire foarte concretă sau funcționale, nu cred că am fi putut să le facem, conchide Daniel David.
.jpg)
.webp)
0 Comentarii