Elevii români învață mult, dar degeaba. Cum i-a transformat școala în analfabeți funcțional. Un profesor explică greșelile făcute de sistem

Deși învață foarte mult în timpul școlii, fiind bombardați cu volume impresionante de informații, concepte și teorii, elevii români termină cei 12 ani de studii fără să fi aprofundat mare lucru. Cu alte cuvinte, au învățat, dar au făcut-o degeaba, căci la final foarte mulți dintre ei nu știu mai nimic.

 Și nu este vina lor, cât este vina sistemului de educație românesc, blocat în paradigme învechite, consideră profesorul Marius Perianu, coordonatorul lotului olimpic de juniori la Matematică. Dascălul pune degetul pe rană și explică lungul șir al greșelilor care ne-au adus în acest punct: elevii români sunt analfabeți funcțional și trec prin școală ca gâsca prin apă. Cantitatea nu înseamnă și calitate. Profesor: „Ce e mult, strică”

Școala în România este obligatorie până în clasa 12 inclusiv. Ani în care elevilor li se livrează teorie cu „polonicul” fără a fi învățați cum s-o și pună în practică. Există și excepții. Deși lăudabile, sunt însă prea puține. În general, învățământul de masă presupune și câte 15, poate chiar 20 de materii pe care elevii trebuie să le studieze an de an. Este mult prea mult, consideră antrenorul olimpicilor, profesorul de matematică Marius Perianu, care este și directorul celui mai performant liceu din Slatina: Colegiul „Ion Minulescu”.

Dascălul avertizează: educația nu stă în numărul de materii studiate, ci în calitatea predării și a evaluării. Potrivit acestuia, ar trebui să dăm prioritate calității, nu cantității. „Sistemul de învățământ care funcționează astăzi a fost croit acum 50 de ani, iar de atunci puține lucruri s-au schimbat. Am trecut prin niște reforme, este adevărat, dar acestea nu au fost neapărat structurale. Acum 20 de ani, de exemplu, elevii aveau, ca și acum, tot 15-20 de materii”, explică dascălul situația dramatică în care se află învățământul românesc. Fiind atât de multe discipline, mai spune el, acestea sunt predate superficial, pe repede-nainte. „Mă refer la numărul mic de ore destinate acestor materii din programă”, continuă profesorul.

Forme fără fond

Copiii, consideră dascălul, sunt astfel suprasolicitați inutil. „Efortul elevilor se disipează învățând, în același timp, 15 chestii diferite: și biologie, și geografie, și istorie, și logică, română, matematică, chimie…an de an, din gimnaziu până în clasa 12. Orele sunt câte două, maximum trei pe săptămână”. Practic ei „ciupesc” câte puțin de colo, câte puțin de dincoace fără a avea însă timp să intre în profunzimea lucrurilor.

„Noi, în școală, vrem să creăm oameni dezvoltați în foarte multe direcții. E ca și cum ai vrea să crești pești mari și frumoși într-un lac cu adâncime foate mică. Dar acolo nu va crește nimic. Elevilor trebuie să le oferim profunzime pentru a se dezvolta. Ce vreau să spun este că modelul în care facem cât un pic din toate îi secătuiește pe elevi de putere. Practic, ei nu au timp să aprofundeze informația”, consideră prof. Marius Perianu.

Timpul, mai spune acesta, le-ar oferi elevilor posibilitatea să repete, să exerseze, să aplice, să pună în practică teoria, să coreleze informațiile între ele. Să atingă profunzimea lor.

 


„Avem nevoie de o reorganizare a planurilor-cadru și de descentralizarea sistemului”

Profesorul Marius Perianu este de părere că până să gândim o reformă a sistemului, putem pune la punct o nouă organizare a materiilor și a timpului alocat acestora. „Să-i luăm ca exemplu pe elevii din clasa a VII-a și a VIII-a. În loc să aibă câte o oră de Geografie și una de Istorie, pot face în clasa a VII-a două ore de Geografie și deloc Istorie, iar apoi, în clasa a VIII-a, pot avea două ore de Istorie și deloc Geografie. Nu se pierde absolut nimic. Nici ca materie, nici ca programă, nici ca număr de ore, nici ca personal didactic, nici ca norme. În schimb, elevii ar avea, dintr-un foc, două ore pe săptămână în plus pentru alte activități: să investigheze mai bine, să găsească ceva interesant, să primească niște sarcini de învățare activă, să lucreze la anumite proiecte”.

Dascălul consideră că acest proces ar fi mai simplu și mai rapid decât o revoluție în sistem. „În momentul în care, după 12 ani de școală, elevii nu și-au aduc aminte mare lucru din materie învățată, autoritățile ar trebui să se întrebe unde au greșit. Trebuie să te întrebi de ce investiția făcută în profesori, în modul de predare, de evaluare, în manuale nu aduce rezultate. Dacă facem un sondaj la nivelul clasei a XII-a și realizăm că 95% dintre copii nu știu nici măcar numele a cinci filozofi, noi, ca stat, plătim și cheltuim niște bani degeaba”.

Reorganizarea sistemului reprezintă, cel puțin deocamdată, un colac de salvare, consideră dascălul. Poți aduce în școală, de exemplu, inteligența artificială prin simpla ei integrare. „Asta nu presupune schimbarea programei școlare. Lucrurile mărunte, dar care contează, pot fi implementate și fără a face o revoluție în sistem. Să nu uităm că AI este doar un instrument”.

Organizarea pe care o propune profesorul Marius Perianu ar putea fi gândită și implementată nu la nivel național, ci de fiecare unitate de învățământ în parte, în funcție de propriile nevoi. Asta ar însemna însă descentralizarea sistemului. „Dacă școala ar avea mai multă putere de decizie, ar putea să se implice mult mai mult în actul educațional. Directorii ar putea implementa programe educaționale, s-ar putea implica în diferite proiecte, s-ar putea organiza singuri. Să ai puterea să iei decizii în școala ta și pentru elevii tăi ar fi un mare plus adus educației. Să nu mai depinzi de alți factori. De exemplu, poate vreau să fac un laborator sau un atelier de sudură, dar asta nu ține de mine. Am nevoie de aprobare, de finanțare, de implementare. Școlile sunt din acest punct de vedere legate de mâini”, consideră profesorul.

Despre utilitatea lucrurilor inutile

În era digitalizării, când inteligența artificială a devenit parte importantă din viața noastră, când tehnologia se dezvoltă cu o viteză amețitoare, iar ceea ce știam ieri nu mai este de actualitate azi, elevii învață la școală concepte și noțiuni vechi poate chiar de jumătate de secol. „Cum să le predai despre motorul cu aburi când ei discută despre criptomonede?”, se întreba, retoric, profesoara Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I.L. Caragiale din București. O întrebare al cărei răspuns îl are antrenorul olimpicilor. „Tehnologia din ziua de azi a avansat atât de mult încât școala, oricât de mult ar vrea, nu-i poate oferi unui copil resursele necesare care să-i permită să se implice în proiecte de anvergură. Lucrurile complexe, elaborate presupun acum informații care depășesc puterea de înțelegere a elevilor”, consideră profesorul Perianu. Pe de altă parte, spune el, pentru a duce la bun sfârșit un astfel de proiect complex elevii și dascălii ar avea nevoie de roboți, programe, mașini, utilaje la care școala nu are acces. „Prin urmare, tot basic-ul se predă și se învață. Acele noțiuni și concepte vechi precum motorul cu aburi. Pe acelea le putem face. Pentru acestea avem resursele necesare, iar elevii au capacitatea intelectuală, potrivit vârstei lor”.

Prin urmare, aceste concepte învechite, așa cum le numim din ce în ce mai des, și-ar avea rolul lor dacă ar fi studiate și aprofundate nu numai la nivel de teorie, ci și la nivel de practică. Profesorul Perianu crede cu tărie că, dacă elevii ar munci la acest motor cu aburi, dacă s-ar implica activ în proiectarea lui, dacă ar pune umărul, dacă ar contribui fiecare cu cât poate la realizarea sa, ar fi încântați, nu s-ar plictisi nici o clipă și nu ar considera că fac ceva inutil.

Antrenorul olimpicilor a mai precizat că școala românească, înainte de a fi demolată, arsă din temelii și ridicată din propria-i cenușă, ar trebui reorganizată. Căci, cu pași mici poți face lucruri mărețe.