Misterioasele catacombe de sub Galaţi şi Brăila

Sub cele două aşezări dunărene există zeci de kilometri de tuneluri, hrube şi pasaje de legătură vechi de secole. Acestea n-au fost niciodată pe deplin cartografiate deoarece multe dintre ele au fost parţial demolate, în ultimele decenii, în urma lucrărilor edilitare.

Mult mai puţin cunoscute decât catacombele Parisului sau tunelurile (mitice) de sub munţii Bucegi, misterioasele hrube şi pasaje lungi de zeci de kilometri de sub oraşele Galaţi şi Brăila înfierbântă minţile arheologilor, care speră că la un moment dat se vor găsi banii necesari măcar pentru cartare, dacă nu cumva şi pentru restaurarea în scop istoric şi turistic.

Deocamdată, lucrările edilitare scot la iveală, din când în când, noi segmente ale reţelei de tuneluri, un adevărat „oraş de sub oraş”, iar unele sunt cu totul surprinzătoare. Cel mai recent segment descoperit la Galaţi (anul trecut), este însă special, deoarece porţiunile găsite cu ocazia săpării unei fundaţiei arată că nu este vorba, aşa cum se credea, doar despre pasaje prin care pot trece câţiva oameni, ci de inginerii complicate.

Chemat la faţa locului, istoricul Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură, a avut ocazia să vadă toate detaliile porţiunii de tunel scoasă la lumină.

„Este o hrubă foarte interesantă, alcătuită din două tuneluri, fiecare tunel având o lăţime prin care, lejer, puteau trece două maşini una pe lângă alta. Legătura dintre tuneluri era extraordinară: se făcea printr-un gol realizat cu o ţesătură de piatră fasonată şi cărămidă. Efectiv am crezut iniţial că este un zid bizantin”, a dezvăluit Mitrof.

Din păcate, segmentul de tunel nu a putut fi valorificat în niciun fel, proprietarul luând decizia ca vestigiile să fie acoperite cu pământ, aşa cum s-a întâmplat în ultimele cinci decenii cu marea majoritate a tunelurile de sub oraşul Galaţi.

Cine le-a făcut şi de ce

Mare parte dintre tunelurile de la Galaţi au fost construite în perioada 1800-1850, dar există şi porţiuni vechi de peste patru secole, cum ar fi pasajul secret lung de 300 de metri, făcut de călugării ortodocşi, care lega două biserici fortificate: Precista şi Sf.Gheorghe (ultima demolată în 1960).

Acest tunel (care se zvoneşte că ar fi fost legat de un altul, ce traversa Dunărea - informaţie nedovedită ştiinţific) a fost distrus cu ocazia modernizării oraşului, după Al Doilea Război Mondial, însă în zona bisericii Precista încă mai există o serie de rămăşiţe ale acestuia. Avea circa doi metri înălţime şi 1,5 metri lăţime.

Prima discuţie edilitară atestată despre hrubele de sub Galaţi datează din 1880, când oraşul a fost lovit de o adevărată catastrofă. După cum ne-a povestit istoricul Marius Mitrof, în acel an câteva zeci de imobile din oraş şi mai multe străzi s-au surpat după nişte ploi torenţiale, totul generând o anchetă cu privire la cauze.

Concluzia a fost că problema a fost generată în mare măsură de hrubele care împânzeau oraşul. Astfel, în 1883, primarul Gh. Mihăilescu (profesor, fost director la Şcoala de băieţi) a dat o ordonanţă cum că „toţi domnii proprietari suntu datoratu pentru legarea şi asigurarea hrubelor, să le căptuşască cu cărămidă şi var hidraulic”.

Istoricul spune însă că o parte dintre tuneluri erau deja căptuşite „În apropiere de fostul sediu al Primăriei am găsit o hrubă care pare să fie din 1820-1830. Este din cărămidă de Livorno – acea cărămidă subţire adusă pe corăbii ce veneau din Italia, fiind folosită ca lest. Cărămida era descărcată aici şi se vindea la un preţ modic, iar corăbiile plecau spre destinaţiile lor încărcate cu mărfuri“, a povestit Mitrof.

Catacombă din Galaţi FOTO M Mitrof

Despre existenţa tunelurilor de sub Galaţi se pomeneşte şi în documentele militare. Înainte de Primul Război Mondial, Marele Stat Major al Armatei a aprobat şi consolidarea şi extinderea unor galerii, acestea urmând să fie folosite ca adăposturi pentru civili şi ca depozite de muniţie.

De altfel, principalul lor rol era, şi înainte de 1916, acela de apărare a populaţiei (şi a bunurilor) de desele atacuri de pradă venite de la tătari, turci şi ruşi. Colateral, după cum arată istoricii, catacombele mai erau folosite şi ca pivniţe ori ciupercării sau, în partea de nord a oraşului, ca ascunzători ale hoţilor de cai.

Sistematizarea a distrus istoria

După sistematizarea începută în 1953 - care a dus la dispariţia, până în 1989, a peste 90% din clădirile vechi din Galaţi – multe dintre tuneluri a fost distruse pentru a face locuri la fundaţii de blocuri şi clădiri publice. Ca urmare, reţeaua de hrube a fost fragmentată, rezistând doar sub terenuri private, sub spaţii verzi ori sub străzile care au scăpat de sistematizare.

„Unele au fost descoperite, cercetate şi umplute cu pământ, altele au fost acoperite în grabă de către Primărie, ca să nu se sisteze lucrarea, iar altele aşteaptă probabil să fie decopertate, pentru a ne mai povesti câte ceva din istoria acestui oraş”, este de părere istoricul.

Mai puţin afestat de sistematizarea urbană comunistă, oraşul Brăila se poate lăuda cu 98 de tuneluri (inventariate de primărie în perioada 2000-2011). Ele făceau parte dintr-o reţea vastă de galerii, lungă de circa 25 kilometri, construită de stăpânitorii turci, între 1540 şi 1800, cu scop militar, reţea care a fost întreruptă în multe locuri prin injectarea de beton, în prerioada 1957-1958. Motivul: afectau stabilitatea terenurilor.

Distanţa realitate şi promisiuni

În urmă cu câţiva ani, edilii brăileni au lansat acţiunea „Rebranding Brăila“, în cadrul căreia promiteau „introducerea unor hrube, din cele 98 existente, într-un circuit turistic şi comercial“. Până acum nu s-a făcut nimic.

Şi la Galaţi au existat astfel de promisiuni, inclusiv din partea actualui primar, Ionuţ Pucheanu, însă totul a rămas la nivelul discuţiilor, misterioasele tuneluri de sub oraş rămânând în continuare departe de ochii potenţialilor vizitatori.