Pățaniile unor tineri care au refuzat să dea „atenții” și cadouri. „E evident că noi suntem ăia tâmpiți picați din cer în țara asta”

La mai bine de trei decenii de la Revoluție, unele obiceiuri mor greu, iar altele deloc. Au aflat-o pe pielea lor mai mulți tineri, unii aflați abia la început de drum pentru o carieră. Bacșișul, „atențiile” și cadourile nu le sunt neapărat specifice numai românilor, însă pot fi întâlnite în continuare aici, la tot pasul. 

Chiar dacă România este țara din estul Europei cu populația cea mai pro-occidentală, mulți dintre români au rămas fideli unor vechi idei, nu neaparat specifice valorilor europene. O tânără din România a ridicat pe platforma Reddit o problemă de care s-a lovit de curând. Ea povestește că a aflat de curând că pentru a susține definitivatul în învățământ va trebui să ofere o masă celor care o vor evalua, plus unele „atenții”.

„Context: lucrez în învățământ și trebuie să dau definitivatul anul următor (2 inspecții a câte 3 ore și un examen). Fiind mai nouă, am întrebat colegele care au dat deja cum a fost. După 2-3 minute conversația a trecut la ce trebuie să "dau" metodistei și directoarei. Eu picată de pe luna, întreb cum adică. Păi în primul rând, aparent trebuie să le hrănesc, că mor de foame alea 3 ore cu mine. Ok, bine, fie, fac cinste cu prânzul, că aia cu salariu dublu cât al meu și cu diurnă nu își permite mâncare. No comment la ce salariu ia directoarea... Și pe urmă îmi zic fetele "și nu uită de cadou". Ce? Poftim? Voi le-ați luat ceva? Da, una a dat sute de lei pe niște seturi de bijuterii, altă a luat vouchere de 500 de lei pentru fiecare, altă a dat tradiționalele bomboane (scumpe) și cafea. Eu am rămas acolo proastă pe scaun”, și-a început ea postarea.

La final, tânăra s-a întrebat de ce românii au rămas de atâta timp tributari acestor obiceiuri și se miră că și cei din „generația 90” au încă astfel de idei.

„Băi, dar nu mai încetăm și noi cu lucrurile astea? Hai înțeleg(dar nu scuz) ăștia din generația 90, că așa am văzut părinții făcând toată viață, dar colegele astea ale mele aveau sub 25 de ani...mama la fel îmi zice, că să le dau ceva, că așa fac toți. Simt că înnebunesc, problema e aparent la mine, că eu sunt aia cu idei tampite, cum ar fi că cineva să își facă muncă pentru care e plătit fără să aștepte atenții sau cadouri extra...”, a încheiat ea.

Cine a inventat bacșișul?

Postarea tinerei a condus la o dezbatere, iar cei mai mulți internauți i-au dat dreptate și și-au experimat nemulțumirea față aceste obiceiuri împământenite. Nu au reușit însă să cadă de acord cine și cum a făcut pentru a încetățeni aceste idei în România și pentru a le impregna atât de profund în mentalul colectiv.

„Eu sunt de acord cu tine. Pare că nu suntem așa mulți. Am ramas cu ploconu' în ADN de pe vremea fanarioților”, i-a spus cineva. „E greu să spargi acest ciclu, pentru că ai un dezavantaj direct dacă nu vii cu tot felul de «atenții»”, a avertizat-o altcineva.

„Otomanii au «impregnat» bine mentalitatea coruptă în mentalul românilor”, a fost o opinie. „Comuniștii au «impregnat» bine mentalitatea coruptă în mentalul românilor”, l-a contrazis cineva. „Otomanii au «impregnat» bine mentalitatea coruptă în mentalul comuniștilor”, a intervenit altul.

Altcineva a nuanțat problema, în încercarea de a găsi cauza. „Nu. Placa asta cu otomanii și fanarioții este «străinii sunt de vină» inventată de pașoptiști (mulți de origini fanariote și ei). Cu intenții bune, dar fals. Între timp a trecut comunismul și ăsta e la modă ca țap ispășitor. În numele lui Allah și a lui Lenin, oricât de răi ar fi fost, nu-s ei de vină. Ăștia au venit și s-au pliat pe ce era aici. E vina noastră, e problema mentalului colectiv românesc ce trebuie schimbat radical.”

„E evident că noi suntem ăia tâmpiți picați din cer în țara asta. Mama lucra în policlinică și îmi spunea anul trecut o poveste în care un domn refuză să plătească în plus domnului doctor că să îi facă cezariană nevestei lui. S-a supărat pe mine când m-am enervat pe ce îmi povestea. Trăim într-o țară unde oamenii sunt văzuți că fiind împărțiți în două categorii: fraieri și șmecheri. Se reflectă perfect în aleșii noștri”, a scris alt revoltat.

Cine-i vinovat?

„Eu sunt din generația 90 și nu îmi plac atențiile, am crezut că ăștia mai tineri sunt mai deschiși la minte și nu fac generalizări. Ce ușor e să împroști”, s-a revoltat unul dintre cei viziați din generația 90.”

„Și în spital încă se oferă mici atenții doctorilor prin cadouri sau bani. Bătrânii au scuza mentalității vechi. Tinerii nu”, a punctat cineva. „Nimeni nu are nicio scuză. Părinții mei sunt în prag de pensionare, dar nu «iau» doar pentru că «așa se face și luăm toți». Hai să nu mai dăm din colț în colț, generațiile mai vechi sunt mai vechi, nu mai proaste. Cei care au luat mită au știut foarte bine ce au făcut. Și au știut că e greșit”, a scris cineva mai realist. „Si bacșișul e tot o mică atenție și nu bătrânii sunt cei care susțin trendul ăsta. Nu are nimeni nicio scuză. Sunt doar pretexte”, a pus altul punctul pe i.

„Totuși, nu e ilegal să se ofere bacșiș la ospătar sau la salon sau la taximetrist/șofer Bolt etc”, a observat cineva. „Dar ar trebui sa fie. Doctorii de ce să fie mai fraieri decât chelnerii? Chelnerii de ce să fie mai fraieri decât doctorii?”, a scris altul.

„Una e bacșișul, oferit voluntar la final dacă ai fost mulțumit de serviciile prestate, alta e șpaga pe care o dai obligat că altfel ești defavorizat. Nu susțin niciuna, dar sunt noțiuni diferite”, a fost o altă opinie.

„Problema asta zici că aparține de ADN-ul românilor. Și mai amuzant: ca doctor, învățător/profesor etc. dacă refuzi atențiile acordate ție, se creează o impresie cum că tu ai fi cel nesimțit și nu apreciezi bunătatea altora... ce paradox. Mie unul mi se face așa o rușine când îi aud pe ai mei că se duc cu cafea sau ce mai iau ei la doctorița de familie. În același timp, mult prea mult personal agreează acest comportament (pentru că mai obțin practic ceva pe lângă, nu?) și pur și simplu se fac diferențe. Riști ca odrasla ta să fie notată și tratată diferit, riști ca unui membru al familiei să îi fie întârziată un tratament/operație și câte și mai câte. Mi-e scârbă de acest way of things al românilor. Nu știu dacă am avut de pierdut până acum, dar întotdeauna am ales să ofer în schimb respect, înțelegere etc. și mi-a fost bine, niciodată nu am oferit atenții. Cred că este în rolul nostru că oameni care vor că societatea să evolueze să vorbim despre principii, normalitate și să semnalăm abateri de la profesionalism. De asemenea, mai important ca orice, trebuie să ne învățăm copiii cum și de ce trebuie să fie oameni cu coalana vertebrală, iar încet încet, să sperăm că va fi din ce în ce mai bine”, a fost un alt unghi de vedere.

I-a dat imediat cineva dreptate: „Da, ai dreptate... eu am pățit să vină un părinte cu ceva (nu știu ce era) și să fie absolut șocată că nu vreau să primesc. Mai că începea să plângă că o s-o tratez pe fata ei altfel. M-am abținut să nu îi spun că nici nu știu cine e fata ei, că eram venită nou în școală”, i-a scris cineva.

O altă tânără a relatat o pățanie care a avut urmări extrem de neplăcute: „Din păcate așa e. Eu de la modulul psihopedagogic am dat de aceste atenții. În anul 3, profesoara de la modul nu venea la orele mele. Am predat 7 ore în loc de 4 și a refuzat să mă treacă. Eram prea obosită în perioada aia. Și... am renunțat. Peste un an să aflu că ceilalți din grupă puseseră bani și-i luaseră cadou. «Ce, nu știai că și tu trebuia să faci la fel?! D-aia te-a chinuit». Eu nu sunt cu datul de șpagă, dar din păcate uneori ești nevoit dacă vrei să scapi ușor. Cum nu sunt nici fanul pupatului în dos și uite că acum am alte probleme în domeniul de activitate. Competențele nu contează mereu.”