Stațiunea unde Ceaușescu dorea Jocurile Olimpice de Iarnă: „Zăpezile persistă circa opt luni pe an”

În anii '60, ținutul sălbatic și aproape inaccesibil al Munților Lotru, cuprinși în masivul Parâng, trecea prin transformări ample, datorate lucrărilor la complexul hidroenergetic Lotru, însă regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu țintea planuri mult mai ambițioase în aceste locuri.

Jocurile Olimpice de iarnă au o istorie de un secol, prima ediție a evenimentului sportiv fiind organizată în 1924, în Franța. România nu a găzduit, însă, niciodată Jocurile Olimpice de Iarnă și nu va face nici la următoarele trei ediții, programate în Italia (2026), Franța (2030) și SUA (2034). La sfârșitul anilor ‘60, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu anunțase intenția de a organiza în România, în deceniile următoare, o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Locul propus pentru găzduirea evenimentului de anvergură se afla în Munții Lotrului, unde peste coloniile muncitorești din jurul noilor hidrocentrale urmau să fie construite stațiunile Voineasa, Vidra, Alba și Mura.

Zona urma să fie devină accesibilă pe șoselele montane DN 7C Sebeș - Novaci (Transalpina) și Drumul Național 7A Brezoi - Petroșani, drumuri care se intersectează aproape perpendicular la Obârșia Lotrului din masivul Parâng.

În anii ‘60, atât Transalpina (video), drumul înființat în anii ‘30, pe cele mai înalte culmi ale masivului Parâng, cât și drumul alpin care se desprindea din ea urcând pe valea Lotrului, spre Voineasa, erau impracticabil cu autoturismele, iar ghidurile turistice informau că puteau fi parcurse, cu greutate, doar de către motocicliștii antrenați să înfrunte muntele și bolovănișurile.
Plănuită odată cu hidrocentralele de pe Lotru

Din 1966, odată cu începerea lucrărilor la amenajarea hidroenergetică Lotru - Ciunget, de 510 MW, cea mai mare de pe râurile interioare ale României, situația ținutului sălbatic din masivul Parâng avea să se schimbe.

Drumurile care duceau spre șantierele din munți au fost amenajate, iar în zonele alpine, unde temperaturile scădeau iarna până la minus 30 de grade Celsius au fost înființate primele clădiri pentru cazarea muncitorilor.

La mijlocul anilor '60, peste 8.000 din oameni au ajuns în zona unde urma să fie amenajat lacul de acumulare Vidra, barajul și hidrocentralele de pe Lotru.

Regimul comunist a văzut în ținutul alpin, animat pentru prima dată de atâția oameni și mărginit de creste de peste 2.000 de metri, un loc care putea fi exploatat turistic, în ciuda infrastructurii rutiere aproape inexistente în acea vreme.

„Zona Lotru este situată în plin centrul ţării. Prin organizarea ei turistică ar deveni accesibilă pentru 65 la sută din populaţia ţării, cu un maximum de trei - patru ore de mers cu maşina, şi pentru 40 la sută din populaţia ţării, pentru un maxim de două ore de mers cu maşina. Noua şosea naţională — variantă a şoselei Europa 15 — care este în curs de realizare, legând Valea Oltului cu Valea Jiului prin Brezoi- Voineasa, Petroşeni, trecând prin cataractele Lotrului şi peste masivul Parâng, împreună cu alte 200 kilometri de drumuri noi, ce vor asigura accesul şi pe văile cele mai sălbatice, sunt argumente elocvente de polarizare a turismului intern în această zonă. Racordurile cu reţeaua naţională de comunicaţii sunt multiple şi divergent direcţionate, asigurînd legături cu toate zonele geografice ale ţării noastre”, informa revista Contemporanul, în 1969.

Construcția șoselei montane de pe malul lacului Vidra numită atunci Europa 15, urma să deschidă calea turiștilor străini spre Valea Lotrului, locul unde urmau să fie amenajate noile stațiuni din jurul lacului Vidra.

Continuare pe adevarul.ro