Unde se află comuna din România unde se spune că au fost ascunse tone de aur. Tunelurile duceau la cea mai mare comoară

România, o țară bogată în istorie și resurse naturale, ascunde în inima sa povești puțin cunoscute, dar fascinante. Una dintre acestea este legată de comuna Crișcior din județul Hunedoara, un loc care, în urmă cu decenii, era faimos pentru aurul său și rețeaua subterană de tuneluri spectaculoase. Deși aceste amintiri sunt acum aproape uitate, ele rămân o mărturie a unui trecut remarcabil.

Tunelurile și exploatarea aurului de la Crișcior. Comuna Crișcior a fost cândva un punct strategic al exploatării aurifere din România. De aici porneau drumurile și tunelurile ce duceau către minele de aur din cadrul Centrului Minier Barza, una dintre cele mai importante exploatări aurifere din istoria țării, potrivit Adevarul.ro. În perioada sa de glorie, câmpul minier se întindea pe aproximativ 80 de kilometri pătrați în Munții Metaliferi, de-a lungul văii Crișului Alb.

Acest loc a devenit celebru nu doar pentru aurul extras, ci și pentru cantitățile impresionante de argint, cupru și alte minereuri valoroase. În ultimele 150 de ani, peste 200 de tone de aur au fost extrase din această regiune, iar în anii '50, minele produceau anual 2-2,5 tone de aur.

Gloria și declinul comunei din Hunedoara

Centrul Minier Barza a atins apogeul în anii ’90, când peste 5.000 de oameni lucrau în această industrie. Cu toate acestea, începutul declinului a venit rapid după 1990.

Zăcămintele aurifere s-au epuizat treptat, iar lipsa de investiții în retehnologizare a dus la incapacitatea de a susține exploatarea. Utilajele și infrastructura rămase erau depășite, iar lipsa fondurilor pentru modernizare a agravat situația.

Începând cu anul 1997, valuri masive de disponibilizări au marcat sfârșitul unei epoci. Legea pensiilor din 2001, care a redus vârsta de pensionare pentru mineri, a contribuit și ea la declin. Până în anii 2000, activitatea exploatării Barza a fost complet oprită, iar ruinele minei au fost treptat înghițite de natură.

Tunelurile uitate și amintirea unei epoci

Astăzi, comuna Crișcior este un loc aproape abandonat, iar tunelurile sale, odinioară pline de viață și activitate, sunt acum doar o parte a memoriei colective.

Rețeaua subterană, care însuma zeci de kilometri, inclusiv pasaje de șapte kilometri folosite intensiv în trecut, este aproape necunoscută noilor generații.

Deși istoria acestui loc a fost în mare parte uitată, povestea sa rămâne impresionantă, un simbol al unei epoci în care România era cunoscută pentru bogățiile sale naturale. Crișcior și Centrul Minier Barza sunt o mărturie a impactului resurselor naturale asupra comunităților și a trecerii inevitabile a timpului.