După 35 de ani de la căderea regimului comunist, una dintre cele mai puțin cunoscute structuri care au funcționat în cadrul Securității este Întreprinderea de Comerț Exterior Dunărea. Deși s-au format comisii de anchetă, au fost angajați avocați străini, iar istoricii au cercetat arhivele, nici acum nu se cunoaște exact care a fost structura întreprinderii comuniste, cine a lucrat pentru ea și câți bani în conturi avea la Revoluție.
Multe documente au dispărut, iar cei care au coordonat primele anchete proveneau tot din vechile structuri comuniste sau securiste. Cert este că primii îmbogățiți de după Revoluție provin dintre cei care au făcut parte din mașinăria ceaușistă de făcut valută. Practic, ICE Dunărea este una dintre sursele primare a corupției din România postrevoluționară. Obsesia lui Ceaușescu: cât mai multă valută pentru plata datoriilor
ICE Dunărea a fost înființată în anul 1982, în cadrul Centrului de Informații Externe (CIE), chiar la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Acesta primise mai multe informări de la Securitate despre cazuri de subminare a economiei naționale în rândul unor înalți funcționari din domeniul comerțului exterior. Securitatea l-a „îmbrobodit” pe dictator că ar fi mult mai eficient ca ea să pună mâna pe comerțul exterior, astfel încât funcționarii corupți să fie înlăturați, iar valuta să fie „controlată”.
La data înființării ICE Dunărea, șeful CIE era generalul Nicolae Pleșiță (decedat în 2009). Adjunctul său, Aristotel Stamatoiu (decedat în 2016) a fost primul director al întreprinderii de comerț exterior.
Obiectivul ICE Dunărea era să producă, prin mijloace economice, cât mai multă valută. Pentru asta, ICE Dunărea efectua exporturi independent și ajuta cu informații alte întreprinderi de comerț exterior, contra unui comision.
Conform declarațiilor lui Pleșiță, ICE Dunărea trebuia sa obțină valută, peste ceea ce negociau firmele de comerț exterior. Veniturile din această activitate se constituiau într-un fond separat care ar fi fost folosit numai pentru plata datoriei externe a României şi pentru investiții strategice.
ICE Dunărea coordona practic exportul majorității bunurilor din România din dorința lui Ceaușescu de a rambursa, cu orice preț, datoria externă.
Înfometarea populației pentru plata datoriei
Și înainte de înființarea ICE Dunărea, pe lângă diverse ministere, funcționau peste 20 de întreprinderi de comerţ exterior. Dar acestea se mișcau greoi și erau considerate nerentabile pentru că nu aduceau aportul valutar dorit de conducerea comunistă.
Eficiența ICE Dunărea poate fi legată și de declanșarea crizei de bunuri din România comunistă care a început să se manifeste sever la începutul anilor 1980, adică chiar în perioada înființării întreprinderii Securității.
Pentru cine nu își amintește sau nu a trăit acele vremuri, trebuie spus că, de-a lungul anilor 1980, pentru achiziționarea unui autoturism Dacia sau a unui televizor color, oamenii așteptau la rând ani de zile pentru că nu se găseau, acestea fiind toate exportate.
Și chiar dacă nu intra în atribuțiile ICE Dunărea exportul de produse agroalimentare, Securitatea a contribuit din plin la penuria de alimente și de alte bunuri esențiale care era tot mai acută, iar raționalizarea acestora devenise o practică comună. Rafturile magazinelor erau frecvent goale, iar cetățenii erau nevoiți să stea la cozi ore în șir pentru a cumpăra produse de bază precum pâine, carne, lapte, ouă și zahăr. Iar combustibilul era raționalizat și el.
Organigrama ICE Dunărea
Istoricul Mădălin Hodor, actual vicepreședinte al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, este singurul cercetător care a reușit să mai pătrundă în tainele ICE Dunărea.
.webp)
0 Comentarii